Cine are noroc, are

Pentru că n-am încă bani de mașină nouă și pentru că am zilnic multe drumuri de făcut spun sincer că m-aș multumi să am pe mână, fie și numai pentru o săptămână, o mașinuță Citroen DS3 ca cea din filmultețul de mai jos, în care viitoarea fostă iubită a lui Cabral ne plimbă prin București o zi întreagă. Partea în care pe fundal cântă Zaz – Je veux e preferata mea. Bine și partea cu mâncarea, dar cum mă străduiesc de câteva zile să țin o tentativă de cură, mă abțin de data asta.

Pentru a intra în posesia mașinii nu-i suficient însă doar să vă uitați voi la filmuleț, ci și să scriu eu pe unde m-aș plimba prin București cu mașinuța, vă spun doar atât: marea majoritate a timpului mașina va sta în fața casei ca să vadă toți vecinii că am mașină nouă, să vorbească, să bârfească, etc. Cum adică am garaj? Păi cine vede mașina în garaj? Acolo țin Dacia veche a lu’ tata socru. Glumesc! Ar vrea ea să stea în fața curții, dar asta nu se va întâmpla decât noaptea. Poate.

Acum serios. Programul mașinii sus numită, recte Citroen DS3, ajunsă pe mâna unei femei cu toane, recte io, va fi exact ca al unui corporatist cu gânduri de carieră serioasă, adică între orele  8,00 hai sa zicem 9.00 AM și 10 PM, după cum urmează:

• 9,00-10,00 – mergem sa bem ca fetele cafeaua în oraș. Să zicem că vom face asta într-o cafenea cu geamuri largi unde am putea păstra pe tot parcursul contactul vizual.
• 10,00-11,00 – trecem pe la bancă și apoi dăm o fugă la piață să luam fructe și legume proaspete. Vom lua si un buchet mare de flori de sezon și ne vom întoarce încărcate acasă.
• 11,00 – 12,00 – DS3-ul stationează și doamna toane gătește.
• 12,00 – 13,00- Facem o plimbare cu fetele la școală, mergem încet de tot pe strada liceului pentru a fi sigure că suntem observate de absolut toată lumea. Tineretu, zic.
• 13,00- 17,00 –  Pauza. Masina se odihneste si soferița muncește. De undeva trebuie să vină și banii, nu-i așa?
• 17,00- 21,00 – luam fetele de la școala și mergem să mâncăm și să vedem o piesă de teatru. De data asta e și tati cu noi, îl văd cu coada ochiului cum se miră și înceracă să întelegă ce-i cu toate luminițele de pe bord.
• 22,00 – stingerea pentru mașină. Cum spuneam va sta în fața casei toată noaptea și va fi admirată până a doua zi în zori de tot ce mișcă prin zonă, fie el om sau animal.

V-am spus eu că Citroenul DS3 va avea program de corporatist, nu m-ați crezut…

Tags: Citroen DS3, concurs, masina

Ținută de blogger

Ok, pentru ținuta asta ne trebuie un blogger care cîștigă ceva bani, și nu neapărat din  scris. Și da, poate să fie fată.

Să zicem că ți-ai început activitatea pe blog de ceva vreme, iar acum a venit timpul să-ți întâlnești partenerii de blogăeală și altfel decât virtual. Fie că te vei întâlni cu ei la un celebru twittmeet, fie că mergeți la o conferință pe teme de online, tu te simți ca înainte de prima întâlnire cu băiatul acela care-ți plăcea în liceu, chit că de data asta nu ți s-au aprins călcâiele.

Ei bine, dacă te vei afla în situația asta, ar trebui să-ți pui problema așa: “Tu, dar ar trebui să arăt bine, prima impresie contează și nu se știe ce prostii voi spune pe acolo de emoție, măcar să fiu îmbrăcată mișto”.

Și începi să combini toate hainele din garderobă pentru că ai vrea să fii cea mai bine imbracata, dar dacă ai un pic de minte, n-ai vrea să fii nici ca alea din Bamboo, așa că va trebui să te gândești bine. Cel mai important e ca hainele alese să nu fie complet altceva decât ce porți tu de obicei, pentru că nu te vei simți în largul tău în ele și asta se va vedea.

Dacă eu aș fi azi pusă în situatia asta (dar nu sunt ) m-aș îmbrăca așa:

Simplu. Adică cu niște blugi comozi de culoare clasică și o  rochie de efect maxim (părerea mea), care te scoate din mulțime. Aș asorta la ținută  jacheta și balerinii, iar în loc de orice alt briz-briz mi-aș pune doar acest inel. Ar fi o ținuta de zi foarte șic, în care eu m-aș simți excelent. Adică, cine mă cunoaște deja, știe, hainele sunt pe stilul meu, mă reprezintă și chiar dacă n-aș scoate o vorbă la întâlnirea cu pricina, tot ar ști lumea cine sunt.

Să nu credeți că mi-a fost ușor să mă hotărăsc. Nici pomeneală. Am stat jumatate de zi pe site la otto, am reușit să încadrez totul în 500 de euro (da jacheta aia costă cam 300, așa că am putea să mergem la evenimentele online, la vară, caz în care am ieși mai ieftin), iar acum nu-mi rămane decât să sper că la următoarea ieșire cu oamenii din online voi purta hainele astea. Ba, uite, fac chiar o promisiune: if I win this outfit, anul acesta, la fiecare dintre conferințele, întâlnirile de toate rangurile, tete-a-tete-urile și ce mai vreți voi, la care voi merge și care au legatură într-un fel sau altul cu blogul, voi purta cel puțin două piese din cele care compun ținuta. Iar dacă aleg să scriu despre evenimentul cu pricina, neaparat voi menționa că m-am ținut de promisiune. Ce zici OTTO, te bagi?

De concurs am aflat de la Miruna, am văzut apoi ce au ales Dojo, Jeanette și Adina, am observat și că-i mare concurența, dar mi-a făcut mare plăcere să am pe mână un buget așa de mare, pentru o ținută așa de mică.

P.S. Abia la preview am observat că în ținuta mea predomină culorile blogului. Deci da, tre’ să te asortezi cu online-ul la întâlnirile offline.

Tags: blog, concurs, fete, ótto, promisiune, tinuta

Hearing birds fly

Acum două săptămâni am primit frumoasa veste că sunt una dintre cele trei câştigătoare ale concursului legat de motivul pentru care călătorim, organizat de Lumea mare şi Books- Express.

Premiul consta în alegerea unei cărţi de pe site. Cum eu sunt fascinată de Mongolia încă de pe vremea când jucam Păcălici, alegerea nu a fost aşa de grea.

Aseară când am ajuns acasă, am văzut că-mi sosise cartea. Am văzut în timp ce începusem să mă schimb de haine. Fără cămaşă şi cu pantalonii desfăcuţi la curea am desfăcut  pachetul primit. Am luat cartea în mână şi m-am aşezat, exact aşa cum eram, pe pat. Am citit.

Să fi trecut vreo 15 minute de când stăteam într-o poziţie nu tocmai comodă, cu o ţinută nu tocmai decentă, când în cameră intră una dintre fete. Iulia. Rămâne uitându-se la mine întrebătoare şi-mi spune: “Mami, arăti de parcă s-a oprit timpul…”

So, cartea asta îmi va plăcea. Şi am o bănuială că o voi termina înaintea ălora 5 deja începute.

P.S. Vă recomand să citiţi comentariul lăsat de Laura, o altă câştigătoare a concursului. Mi se pare magnifică experienţa trăită de ea. Enjoy.

Tags: books-express, concurs, hearing birds fly, laura, louisa waugh, lumea mare

Ţin cu clickio şi-mi fac treaba

Acum, în ceasul al unsprezecelea, m-am decis să adaug widget-ul concursului Pagini Aurii.  L-am văzut pe multe bloguri încă de la început şi dacă m-aş fi hotărât de-atunci, tot pe Ionuţ aş fi ales să-l susţin.

Vă spun sincer că nu mă intereseaza să plec în nicio excursie (vezi regulament), dar mi-a plăcut ideea de concurs (voi stiţi că eu sunt fan concursuri)  şi mai mult decât atât, mi s-a părut util să am chestia asta cu căutarea in site-ul lor, pe blog.

De exemplu, am un furnizor, Aconso Prod,  al carui numar de telefon îmi trebuie urgent. Ştiu, e uşor, dai pe google…, dar dacă tot am blogul deschis mereu,  e mult mai simplu să-l caut aici şi să am un rezultat sigur şi rapid, nu o pagină nerelevantă de răspunsuri, între care trebuie să cauţi iar un telefon, o adresă sau harta locaţiei.

Dacă nu mă credeţi, încearcaţi  şi daca vi se pare util puneţi-vă şi voi widget-ul pe blog sau căutaţi de la mine tot timpul.

Tags: cautare, concurs, pagini aurii

Am bicicleta mea?!

Voi ştiţi că îmi plac bicicletele, şi dacă nu ştiţi, aflaţi acum. Hotcity împreună cu MBike organizează un concurs care are drept premiu, cum altfel, o bicicletă. De fată. Frumoasă, frumoasă. Nu fata, bicicleta.

Pentru a putea participa, trebuie să scrii un articol, în care să povesteşti ce aventuri ai avut sau vrei să ai cu bicicleta cea noua, şi să-l trimiti la redactie@hotcity.ro. Câştiga povestea cu cele mai multe vizualizări.

Acum ceva timp am avut şi eu, ca toata lumea,  o aventură demnă de povestit, cu bicicleta, pe care am scris-o pentru concurs aici. Vai, ce-am mai pătimit atunci…

Hai, care se mai bagă la concurs că eu nu-s supărăcioasă şi mă bucur când câştigă ăla care merită.

Tags: biciclete, concurs, efort, kilometri, oameni

Concurs în școala fetelor

Emilia Nicolaescu e profesoară de matematică/informatică și dirigintă la clasa a opta C. Cum era de așteptat, elevii ei sunt cei mai buni matematicieni din școală. N-au fost așa mereu, însă Emilia știe să lucreze cu ei și de-a lungul anilor a știut să-i motiveze și să le stârnească interesul pentru materie și nu numai.

Dacă la început, când copiii erau în clasa a cincea, organiza cu ei întreceri,  la care cei mai buni, primeau cadouri fructe și bomboane, pe măsură ce copiii au crescut, premiile s-au transformat în pixuri, stilouri și chiar căști pentru calculator. Nu era mare lucru, dar copiii erau încântați de temele pentru concursuri și le rezolvau cu mare plăcere. Până și cei mai năzdrăvani, care la început încercau să se evidențieze prin tot felul de teribilisme, ajunseseră ca atunci când e vorba de lucruri serioase, să fie serioși.  În plus, le era dragă profesoara și nu i-ar fi ieșit din cuvânt pentru nimic în lume, decât atunci când aceasta intenționat le spunea ceva greșit și aștepta de la ei să fie contrazisă.  Atunci ar fi fost bine să nu spună ca ea, dacă țineau să-și păstreze statutul de elevi “sclipitori”.

De data asta, doamna Nicolaescu avea pentru elevii săi o surpriză de proporții. Primise, prin intermediul AMD, trei procesoare de ultimă generație, pe care să le ofere ca premiu.  Se gândea să organizeze un concurs mai special și nu știa încă ce să facă. Ar fi vrut ca de data asta să antreneze în competiție și elevi din celelalte clase a opta și se gândea la un subiect interesant de concurs, nu neapărat de matematică. Pâna la urmă l-a găsit:

Elevii claselor a opta se vor organiza în grupe de câte 3 fete/băieți, care se vor ocupa timp de o săptămână, de reciclarea computerelor vechi. Care echipă va reuși să umple prima containerul alocat (în spatele școlii erau deja 20 de containere pentru colectare) cu echipamente IT vechi, aceea va primi procesoarele promise. Le vorbi elevilor așa:

        – Copiii, dacă aveţi acasă, voi sau prietenii voștri,  echipamente electrice vechi sau computere de care doriţi să scăpați, va trebui să le aduceți la școală și să le depozitați, fiecare echipă în containerul ei. Veți face astfel o faptă bună, în timp ce veți încerca să câștigați ceva. Eliminarea corectă a acestor materiale, este copiii, foarte importantă pentru mediul nostru înconjurător.  Vom încerca astfel să reciclăm ce se poate recicla și să protejăm, în același timp, mediul de deșeuri periculoase. Pe de altă parte, noile tehnologii își vor face astfel loc în casele voastre și nu va mai trebui să vă fie rușine cu viteza cu care se mișcă computerele voastre vechi.  AMD ne vine în întâmpinare cu procesoare de cea mai nouă generație care vă pot ajuta oricând să vă configurați sisteme competitive. Ei, ce ziceți, încercăm?

Copiii s-au bucurat că pot face o faptă bună și în același timp pot câștiga ceva, însă cel mai mult s-au bucurat de această inițiativă luată de școală, părinții elevilor. Ei erau cei care nu mai știau ce să facă cu vechile monitoare mari și grele, ce ocupau loc în balcoanele sau cămările apartamentelor lor și pe care stratul de praf depașea grosimea unui sandviș.

Competiția a fost strânsă, s-au iscat și dispute, Marinescu dintr-a șaptea a vrut și el cu tot dinadinsul să facă parte dintr-o echipă. Nu s-a putut și a trebuit să se mulțumească doar cu promisiunea că AMD va mai pune la bataie premii interesante și altă dată și concursuri de genul acesta or să tot fie.

Câștigătorii până la urmă au fost cei doi Georgești, împreună cu Raluca Dima care au fost mai șmecheri și a strâns toate computerele de la firma unchiului celor doi. Cum Georgeștii aveau acasa un singur computer pe care puteau monta primul procesor primit cadou, pe cel de-al doilea i l-au făcut cadou unchiului cu calculatoarele. O fi corect, n-o fi corect, contează că toată lumea a fost mulțumită.

Eu nu-mi doresc decât atât: anul viitor, când fetele mele vor trece clasa a cincea, să le fie dirigintă doamna profesoară Nicolaescu.  V-am spus că e prietena mea?

Tags: AMD, concurs, copii, deseuri, oameni, procesoare, scoala

Ţinuta mea de azi

M-am trezit devreme şi cu ochii închişi mi-am căutat papucii de casă. Pe primul l-am identificat uşor, pe ce-l de-al doilea îl caut încă. Am pornit aşa cu picioarele târşindu-mi pe pardoseală, unul încălţat şi celălalt gol. Baia mi s-a părut mai departe decât de obicei, dar apa rece m-a readus parţial la viaţă, până într-acolo încât am deschis ochii. Încet încet, ca în fiecare dimineaţă, la fel ca alte câteva milioane de femei, în capul meu îşi făcea loc eterna întrebare: “azi cu ce să mă îmbrac?”

Dacă de obicei n-am o idee prea clară despre ce vreau să îmbrac până  în clipa în care deschid şifonierul cu imbrăcaminte, azi, fiind o zi specială, la care mă gândisem mult (deh, nu împlineşti în fiecare zi 37 de ani) ştiam exact ce voi îmbrăca. Ceva lejer în care să mă simt bine, ceva ce mă avantajează ca de, baba nu mai e ca la 20 de ani  cu pătrăţele pe abdomen, ceva de calitate (cum altfel?) şi ceva ce am deja, că doar nu mă duceam atunci dimineaţa la cumpărături pentru o ţinută nouă. 

Ca sa fie totul gata azi, m-am ocupat din timp şi mi-am comandat tot ce-am avut nevoie de pe net, că nu ţin neapărat să pierd timpul prin magazine şi să probez lucruri pe care mai apoi să le cumpar pentru că mi-e ruşine de vânzătoare, să plec fară nimic dupa ce le-am întors magazinul cu fundul în sus. . Mai bine le probez la mine acasă şi ce îmi vine bine, opresc, ce nu, returnez fără remuşcări, căci aşa e înţelegerea. Eu îmi aleg ce vreau online, ei îmi trimit totul acasă. La primire plătesc tot. Probez, răs-probez şi am termen 14 zile lucrătoare să returnez ce nu mai vreau, fără nicio penalizare şi fără a fi nevoită sa invoc un motiv. Pur şi simplu le retunez şi exact la fel mi se returneaza şi mie banii. Mi se pare super ok şi fac asta de ani buni.

Cum am de gând să plec în seara asta la plimbare în ţinuta asta mişto (mişto pentru mine, părerea voastră o voi afla eu imediat), m-am gândit să v-o arat şi  vouă înainte de a o înbrăca:

Au fost aşa, (129.90 lei) Tunica  fix pe gustul meu (cine mă cunoaşte, ştie), (179.90 lei) jeansi de croiala cărora mai profit şi eu cât mai merge, presimt că în curând n-o să mai încap în ei, (39.90 lei) bascul  care mi-e drag deşi voi o să spuneţi că-i de baba, (199.90 lei) botinele la care visez de anul trecut  şi (129.90 lei) geanta pe care recunosc că o voi purta doar în plimbările lungi şi fara ţintă.

Ok, îmi trebuia şi un palton dar nu m-am gândit că va veni iarna aşa devreme, aşa că mă voi mulţumi cu o vesta (149.90 lei) din blană artificială (deci sunt şi ecologistă, da?) şi sunt gata de plecare. Sorinnnn tu de ce nu eşti gata?

Acest post a fost scris pentru SuperBlog 2009.

Tags: concurs, imbracaninte, online, quelle, tinuta

Ce să găsesc în plus?

Acum trei ani ne-am luat maşină. Am scormonit atunci pe toate site-urile producătorilor, de  aproape că le puteam face recenzii. După o căutare asiduă, câteva test drive-uri şi o analiză atentă de buget, ne-am hotarat şi-am luat-o.  Să ne fie de bine, o folosim sănătoşi de atunci şi deocamdată ne ajunge.

Ideea e, că n-am mai intrat pe site-uri cu maşini de câţiva ani şi de accea n-aş putea să spun exact, aşa din câteva priviri, cam ce aş vrea să văd pe site-ul Toyota. Din câte am observat, cred că de puţine ori mi-a fost dat să văd o pagină de web aşa de aerisită şi cu informaţii mai fix pe ce caută omul doritor de maşină nouă şi fiabilă.

Am vrut să spun că nu se gasesc pe site preţurile la revizii, dar le-am gasit în mai puţin de 5 secunde, deci nu se poate zice că nu sunt.

Pentru o părere pertinentă am apelat la un coleg, care este acum în căutarea unui automobil pentru familia sa. L-am întrebat, ce n-a gasit el pe site-ul Toyota şi i-ar fi plăcut să găsescă acolo. Mi-a răspuns aşa:

- Măi Nină, nu prea am ce să-ţi spun că n-am găsit la ei. Poate doar, ca să fiu cârcotaş, aş zice că mi-ar plăcea ca, în cazul în care bugetul meu depaşeşte cel mai scump automobil Toyota, să găsesc pe site, un link către Lexus.

Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2009.

Tags: concurs, toyota

E simplu să-l conving

Un computer nou. Da, asta îi trebuie lui. Mai rămâne să-l conving că e cel mai bun lucru pe care şi-l poate lua acum.

In primul rând vine iarna şi in lipsa mea, va petrece mai mult timp în casă.  Nu va mai sta toata ziua la terase şi astfel  va economisi zilnic cam 50 de lei. Rămânându-i  atât, în 30 de zile va avea bani de un Sistem IT MYRIA X GAME V4 exact ca al meu. Dar cum să-l fac să vină in fiecare zi de la job direct acasa….

Am gasit… i-l împrumut eu pe-al meu. Cum ce? Sistemul. Şi aşa  va sta degeaba cât timp eu voi fi plecată.  Cum cine? Sistemul. Aşa măcar, atunci când mă voi întoarce, fiecare dintre noi va avea câte un calculator performant cu ajutorul căruia nu vom simţi serile friguroase de iarna şi timpul va trece mai uşor.

Nu, deocamdata nu plec nicaieri, e doar un artricol scris pentru concursul SuperBlog 2009.

Tags: concurs, prieten, sistem

Cumpărături făcute cu cap

Nu, n-am ajuns la Real până la urmă ieri, dar am ajuns la Tanti Lucica, un fel de Matuşa Tamara încă în viaţă, o femeie de nota 20, de care îmi place mult. Are 63 de ani, cred, nu ştiu exact, pentru că nu vrea să zică şi sincer nu m-ar ajuta la nimic să ştiu amănunte de genul ăsta.  :D

De fiecare dată când merg la ea, mă primeşte cu multă căldură, cu cafea şi biscuiţi. Ieri i-am zis că vroiam să ajung la Real să văd cam cum sta treaba pe acolo şi ea mi-a spus că nu-i nevoie, îmi povesteşte ea. Şi mi-a mai spus că la hypermarketul ăsta să merg numai când am ceva de luat, nu aşa “să văd eu, cam cum stă treaba” că cică acolo sunt oameni mulţi, care mai de care mai ocupaţi. Aşa că m-am aşezat confortabil în fotoliu şi am ascultat povestea Realului, povestită de vecina lui (da, Tanti Lucica locuieşte vis- a-vis de magazin), care-l cunoaşte şi pe dinafară şi pe dinăuntru ca nimeni alta:

“Nu ştiu cum se face, dar tu ai venit la mine să mă întrebi de Real exact în ziua în care Real Vitan (magazinul de peste drum) împlineşte doi ani de la inaugurare. O fi coincidenţă, o fi altceva…. Ei bine, de acum doi ani de când s-a deschis, eu n-am mai avut nevoie de cheltuieli suplimentare, în afara celor două zile pe săptămână în care intru în magazin. De fiecare dată îmi fac liste de acasă, cu ce am nevoie şi sunt foarte mulţumită de felul în care au evoluat lucrurile. Bugetul meu are numai de câştigat şi reuşesc ca din pensie să pun deoparte în fiecare lună câte ceva. (de asta îi spun eu ei, în glumă, mătuşa Tamara )

Nu te gândi că-mi cumpăr numai cei mai ieftin, că nu-i aşa, doar mă ştii. Am biscuiţi excelenţi de fiecare dată şi laptele pe care-l iau mă ajută să fac nişte cozonaci de numa’- numa’.  Secretul este să urmăreşti mărcile proprii ale magazinului. Dacă am pe listă  zahar, ulei şi cascaval de exemplu, eu aleg să fie marca TIP, pentru ca aşa m-am obişnuit. Am găsit produsele sub denumirea asta încă de la deschiderea magazinului, am fost multumită de ele şi ţinând cont că sunt cam cu 20% mai ieftine decât restul produselor de acelasi fel, de ce le-aş schimba?

Când e vorba de mezeluri, carne şi sucuri, aleg tot o marcă Real. Se cheamă Quality şi este similară, ca şi calitate oferită, cu brand-urile faimoase, fară a se compara însă la preţ.

Încerc  maică să mănânc sănătos şi aleg  iaut şi cereale Bio, tot una din mărcile proprii Real. Nu cred că-i cazul să-ţi explic ce înseamnă Bio. Astea-s produse sănătoase şi deşi aici chiar nu mă uit la preţ, am constatat că nu-s scumpe deloc.

Ei bine, pentru cei ca tine, fiţoşi adică, există tot la Real  gama Selections. E pentru cunoscători, pentru cei care vor doar ce-i mai bun, gata să plătească un preţ corect pentru a avea ce-i mai bun.

Ei, i-a spune, ceva nelămuriri?”

Ce să-i mai zic?  Mi-am băut liniştită cafeaua, mi-am mâncat biscuiţii şi am pornit spre casă. Sincer vă spun că nu mă aşteptam ca tanti Lucica să ştie atât de multe despre mărcile Real, dar i-am mulţumit în gând pentru tot, pentru că eu personal cred că-i mare lucru să te duci la cumpărături cu lecţiile făcute.

Acest articol a fost scris pentru concursul SuperBlog 2009.

Tags: concurs, matusa, real