Fotbal si mâncare

Pentru că nu am avut timp să termin articolul despre echipele calificate în optimile Cupei Mondiale din Africa de Sud, adica prefer să urmaresc meciurile decât să scriu, vă spun doar că au mai ramas în luptă pe lângă cele mentionate aici: Olanda, Japonia, Paraguay, Slovacia, Brazilia, Portugalia, Spania şi Chile.

Dacă mă întrebaţi pe mine, acum începe cu adevarat CM, însă eu aş fi făcut şi aici un fel de grupe, mă rog…cine-s eu să vin cu propuneri. 🙁

Vă doresc un weekend frumos, făra ploaie! Ia uite ce gătesc eu azi 🙂

Continue reading Fotbal si mâncare

De ce ei si nu ceilalti

Asa cum probabil stiti, imi place fotbalul. Iar cum un Campionat Mondial se intampla din 4 in 4 ani, e cazul ca atunci cand este sa-l urmarim. Am trecut peste supararea ca ai nostri nu-s acolo si m-am uitat la meciuri. La majoritatea. Cum nu cred ca  esti un adevarat microbist daca tii pentru tine parerile pe care ti le-ai format, zic sa vi le spun si voua, iar daca sunteti fete si nu va intereseaza ce vreau sa spun, mergeti aici si invatati sa gatiti ceva bun. 🙂

Revenind la fotbal, iata echipele care-au intrat in optimi si de ce cred eu ca ele-s mai cu mot:

Grupa A

Continue reading De ce ei si nu ceilalti

fotbal + vuvuzele = love

Acest cuvânt atât de des auzit acum, pun pariu pe ce vreţi voi că acum o săptămână vă era necunoscut.

Pe mine m-a deranjat mai întâi zgomotul şi apoi vuvuzelele. Iniţial nu ştiam de ce, pentru că mie de obicei mi se zbârleşte pielea (de emoţie) atunci când sunt într-o sală de sport sau pe un stadion şi aud aclamaţiile spectatorilor. Îmi amintesc acum de strigătele publicului la atletism, de exemplu, atunci când un sportiv reuşeşte să treacă peste ştacheta ridicată la o înălţime peste care nimeni n-a mai trecut vreodată. Se simte atunci ceva euforic în aer şi chiar dacă sportivul care reuşeşte performanţa, nu-i preferatul tău, nu se poate să nu-l admiri.

Să ne întoarcem însă la vuvuzele. E clar că şi în domeniul ăsta (al susţinerii favoriţilor) se încearcă trecerea la alt nivel. N-am nimic împotriva evoluţiei, numai că de data asta trecerea a fost prea bruscă. Prea bruscă pentru urechile mele (şi nu numai) care sunt la mii de km distanţă de locul faptei. Nici nu  vreau să-mi pun problema despre cum suportă cei de la faţa locului zgomotul. Ne gândeam ieri că probabil, la fiecare vuvuzea se vinde şi o pereche de căşti sau dopuri de urechi. 😀

Continue reading fotbal + vuvuzele = love