Posts Tagged ‘case’
Peisaj de iarna
Mar
M-am trezit in dimineata de Craciun. Si eu care vroiam sa incep curatenia de Paste. Ce naiva…
Joi mergeam cu masina prin oras si ma bucuram ca tin franele (nu ca pe zapada), ma bucuram ca-s locuri de parcare si ca am o baba frumoasa. Azi, iarna s-a intors si casele sunt din nou acoperite cu zapada, dar purtam inca martisoare, ca poate-poate. 
De unde noi ne pregatisem de primavara si scosesem masa si scaunele in curte, ninsoarea ne-a stricat planurile. Pana si umbrela de soare fusese instalata, asa dor ne era de caldura. 
Asa arata imprejurimile acum:
Poveşti de pe stradă
Dec
Ninge. De două zile vin la serviciu fără maşină. Dacă ieri am avut noroc şi mi-au venit şi autobuzul şi tramvaiul la fix, ca să spun aşa, nu acelaşi lucru îl pot spune despre ziua de azi. Şi ca totul să fie perfect, azi mi-am luat şi pantaloni trei-sferturi cu vedere la dres. 
A, am avut însă grijă de cap şi mi-am tras căciula în formă de prezervativ peste urechi. Nu, nu m-am costumat în nimic.
În altă ordine de idei, în tramvai afli o grămadă de lucruri noi, abia acum îmi dau eu seama ce-am pierdut în toţi anii în care am făcut drumul asta, servici-acasă, singură în maşina.
Aseară, două doamne în vârstă, una cam la 75 de ani şi cealaltă mult mai tânără, cca. 55, stăteau de vorbă. Nu mă acuzaţi că am tras cu urechea, erau în faţa mea şi vorbeau tare.
Una avusese un apartament la Obor, cu 4 camere, pe care l-a vandut prin ’95 şi cu banii obţinuţi i-a cumpărat baiatului un apartament cu 3 camere la Câmpina şi unul pentru ea şi soţ la Diham. Se plângea ca nu le mai ajung banii la copii, ca au facut împrumut la bancă să-şi schimbe maşina şi să-şi pună cabina de duş la baie. Acum plătesc 10 ani 1100 lei/luna, nora a rămas fără serviciu, dar cabina aia de baie cred că face toţi banii.
Cealaltă spunea că ea i-a luat baiatului, care s-a căsătorit în urmă cu un an, o garsonieră foarte frumoasă, i-a mobilat-o modern şi a sperat ca tinerii să locuiască cel puţin, până se pun mai bine pe picioare, acolo. Da, dar ei, ăştia tinerii, nu vor să meargă la serviciu încă, că-s tineri. Au hotărât să locuiască cu socrii şi să închirieze garsoniera. Cu cei 300 de euro pe care îi încasează lunar pe chirie, tinerii noştri sunt mulţumiţi. Cu aşa tinere vlăstare ambiţioase avem toate şansele să prosperăm, noi ca naţiune, ca ţară zic.
Să revenim. Din vorbă în vorbă, doamnele încep să vorbească despre locul din care vin ele fizic acum. Hahaa, cum de unde? De la sala de sport. De la gimnastică. Nu de la gimnastică medicală, cum am fost tentată să cred iniţial. Nu. De la erobic, mămică. Super tare. Asta mai în vârstă îi spunea celeilalte că ea şi-a luat azi şi un costum nou de aerobic, că cel vechi avea o culoare care o îmbătrânea.
Strada este un izvor nesecat de poveşti.
Paradoxul vremurilor noastre
Noi
Am primit asta azi pe mail:
“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi. Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata, am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pâna pe luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar învatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam”.
Are dreptate, nu?
Tags: ani, asteptare, case, cheltuieli, familie, iubire, luna, paradox, ura, valori, viata, vremuri
