Socoteala de acasă se potrivește cu cea din târg

Măcar o dată.

De ceva ani încoace ( de când stau mai prost cu memoria) când merg la cumpărături îmi fac lista. Mai scurtă, mai lunga pe hârtie albă, galbenă sau de maculator, lista mă însoțește aproape de fiecare dată. Zic aproape, pentru că mai sunt și cazuri în care o fac conștiincioasă, dupa care o uit acasă. 🙁

Oricum, altceva e cel mai important. Pe lista scriu în dreptul fiecarui produs, cu aproximație, prețul pe care am de gând să-l plătesc pentru el. Iar la sfârșit fac un total. De curiozitate, mai ales pentru că până până ieri, niciodată, dar absolut niciodată, nu m-am încadrat în suma aia. Si nici n-am depasit-o cu 10-20%, ci tot timpul cu sume mai mari. devenise aproape o obișnuință ca atunci când voiam să achit cu numerar să-mi iau bani la mine fix dublu față de lista mea. Și lista n-a fost niciodată 100 de lei. 🙁

Continue reading Socoteala de acasă se potrivește cu cea din târg

Pentru că putem și-a venit vremea

Trec zilele astea prin incredibilele emoții, ca să nu le zic griji, legate de plecarea copiilor de acasă.  Căci da, au plecat. Singure.

N-a spus nimeni că-i uşor să fii părinte, dar nici să ne martirizăm nu avem dreptul. Că vrei să-ţi protejezi copilul cât mai mult, să-i oferi tot ce-i mai bun,  să-l fereşti pe cât posibil de greutăţi, e în firea nostră de părinţi să ne dorim asta, dar trebuie să ştim că nu întotdeauna îi ajutăm pe cei mici purtându-ne prea protector.

Soluţia nu-i să interzicem ci să oferim libertate. Nu toată odată, căci va fi în exces, şi excesele nu-s indicate nici de medici.  Ah, dacă ar exista măsura asta care să se aplice tuturor copiilor… 

Continue reading Pentru că putem și-a venit vremea