Nu mai am cafeaaaa

Ok, mai am câteva capsule de expresso, dar mi s-au terminat proviziile și nu doar cele pe care le-am primit odată cu micuțul Tassimo, ci și cele cumpărate de mine de pe la Metro, Cora, Auchan (în jur de 20 lei 16 sau 8 porții de cafea) sau de pe unde ma mai duce pe mine interesul. O să ziceți, frate, da câte cafele bei tu? Heheh, de ce mi-a fost frică n-am scăpat, nu eu le beau pe cele mai multe, ci prietenii și familia, care s-au abonat cu toții la Tassimo. Mai că-mi vine să-i pun parolă.

Hai mă că exagerez, nu-i chiar așa rău ca atunci când îți vine poftă de-o cafea să-ți poți face printr-o apăsare de buton, atunci când ți se umple casa de prieteni să-i poți servi pe fiecare cu ce fel de cafea dorește și să știi apoi să aplanezi conflictele care se iscă, că de ce aia are mai multă spumă, de ce ailaltă are lapte și a mea nu are, cum de aia e în trei nuanțe de maro, chestii din astea.  Eh, dacă am fi avut toți aceleași gusturi ar fi fost mult mai simplu pentru mine, dar așa…

Cel mai mișto e că acum cei mai mulți dintre ei vor să aibă un Tassimo al lor și au de gând să-și cumpere. Hehe, abia aștept să merg și eu în vizită la dumnealor.

Mai nou, am mai făcut o chestie ca să-mi îngreunez și mai mult existența. Am stabilit pentru fiecare tip de cafea pe care-l face Tassimo un alt model de pahar, de la cel mai mic pentru expresso, până la cel mai mare pentru latte macchiato. În felul ăsta știu exact cine a lăsat paharele de ciocolată caldă înșirate prin toată casa.

Bine, asta până când m-a întrebat mama dacă poate să-și facă un expresso într-un pahar de ciocolată caldă. Aș fi vrut să-mi fi văzut și voi fața în momentul ăla. Eh, ce să zic, sunt mulțumită că mă întreabă.

Ok, acum să revenim, nu mai am cafea, trebuie să-mi fac urgent reaprovizionarea, ieri nu m-am dus la supermarket pentru că-s superstițioasă și nu vreau să dau bani de lunea, dar azi nu mai rezist. Mâine voi avea din nou provizii, așa că vedeți în ce ordine vă anunțați în vizită.

Nu-i nimic, mie îmi place să am musafiri, Tassimo să trăiască!

Tags: cafea, Jacobs, milka, Tassimo

Cum păstrăm cafeaua

Pentru că m-am trezit cu gândul la cafea, mi-am făcut rapid un cappuccino şi m-am apucat de scris.

Îmi place mirosul de cafea proaspăt măcinată de mor. Şi nu cred că doar mie îmi place mult, erau oameni la magazinul de unde luam cafeaua care spuneau că miroase foarte bine şi mă întrebau dacă nu cumva vreau să-i invit la cafea. Problema mea e ca odată ajunsă cu cafeaua acasa, aceasta deja îşi pierduse din intensitatea aromei. Nu de tot, dar nu mai mirosea ca la magazin. Ce să fac ca până atunci când ajung eu să-mi prepar cafeaua, aceasta să nu-şi piardă de tot proprietăţile? Asta mă întrebam tot timpul.

Toată lumea ştie că e infinit mai indicat să păstrăm cafeaua boabe şi nu s-o luăm direct măcinată. Era o vreme în care în orice casă exista o maşină de măcinat cafea. Eu acum nu mai am una, sunt sigură însă că există la robotul de bucătărie şi o chestie care mi-ar putea măcina cafeaua, dar sincer vă spun, n-am folosit-o niciodată pentru că-s comodă. Mă număr printre cei care-şi cumpără cafeaua deja măcinată, mai nou în pungă vidată pe care o desfac cu mare succes acasă. Dar odată desfăcută şi asta-i greu de păstrat. Am o cutie care se închide bine şi care sper că e ok, dar am observat că mama în ultimul timp cumpără chiar pachete de cafea vidată mai mici pentru că, spune ea, se păstrează mai bine în cantităţi mai mici.

Adevărul este că mie nu prea îmi mai pasă azi de chestiile astea, eu sunt sigură ca rezervele mele de Tassimo îmi păstrează cafeaua exact aşa cum trebuie. Şi mă bucur de asta în fiecare zi.

Voi cum vă păstraţi rezervele de cafea?

Tags: arome, cafea, pastrarea cafelei, Tassimo

Cafeaua de după-amiază

Dacă îmi spunea cineva acum două săptămâni că voi trăi vremuri în care voi dori o cafea în jur de ora 16.00, l-aș fi trimis la plimbare numaidecât, eu eram convinsă că o cafea cu mult, mult lapte dimineața îmi e de ajuns pentru toată ziua și cu asta basta.

Hmm, a trebuit să intre micuțul Tassimo în viața mea și planurile pe termen lung să-mi fie date peste cap. De vreo săptămână, cam la ora la care fetele care lucrează la noi în atelier își termină programul, eu aș bea o cafea. Bine, nu orice cafea, ci un cappuccino cu multă spumă și cât se poate de aromat.

Nici nu știu încă sigur ce-mi place mai mult: gustul cafelei, felul în care e făcută sau momentul petrecut în fața ceștii înspumate, ideea e că aștept momentul ăsta din zi încă de după masa de prânz.

Când se face ora, mă duc tacticoasă la aparat, scot laptele și crema de cappuccino (sunt ambele în pachet), pun mai întâi laptele în Tassimo și apăs pe buton, apoi când becul verde mi-o arată, scot ambalajul gol de lapte și îl pun pe cel cu crema de cappuccino. A, am uitat să vă spun că la început de tot îmi pun în ceașcă o linguiță de zahăr pentru că mie îmi place cafeaua foarte dulce. La sfârșit (adică toată treaba durează  cam 1-2 minute, încă n-am cronometrat) am o cafea de toată frumusețea cu o aromă…

Fac chestia asta de două ori pentru că momentul ăsta e de petrecut în doi, față în față cu soțul cu care discut problemele de peste zi, ce ne-a ieșit, la ce mai trebuie lucrat, chestii din astea.

Copilul Sonia când ne vede cum stam tet-a-tet și discutăm savurând cafeaua,  flutură din gene și ne spune zâmbind: Hmm, ce romantic!  

Știu, prea multă cafea pe zi nu-i bună, dar cum eu beau lapte cu cafea de dimineață, cred că-mi pot permite un cappuccino după-amiază. Mai ales pe o vreme ca asta, când ceva cald e binevenit. Sper ca până-n iarnă să-mi pot face la Tassimo și ceaiurile Twinings, pentru că un ceai fierbinte e tot ce-mi doresc iarna pe o vreme ciudoasă. Da, știu, cuvântul ăsta nu există.

Acum sunt curioasă dacă atunci când, pe la patru după-amiaza, mă voi întâlni cu o prietenă în oraș la o cafenea, de exemplu, voi comanda un cappuccino sau voi face ca și până acum mă voi mulțumi cu o limonadă.

Voi câte cafele beți pe zi și ultima cât de târziu?

Tags: cafea, cappuccino, Jacobs, relaxare, Tassimo

Micile bucurii ale vieții

Fericirea nu cade din cer decât foarte rar și numai pentru cei mai norocoși, noi restul trebuie s-o construim muncitorește și să ne mulțumim cu micile bucurii pe care viata ni le oferă sau de care noi ne îngrijim să avem parte.

Exista multe, mult prea multe, lucruri pe care le facem pentru ca așa trebuie și puține, mult prea puține, sunt cele care ne fac viața frumoasă, ne bucură de fiecare dată când avem timp de ele (timpul ăsta îmi mănâncă mie zilele). Așadar, care-s pentru voi momentele de maxima satisfacție sufletească, acelea pe care le așteptați mult și dureaza de obicei prea puțin? M-am gândit, evident, și care-s ale mele și avem așa:

Cafeaua de dimineață

Am ajuns să mă bucur de cafea, veți spune, dar nu-i chiar așa. Am un întreg ritual al cafelei făcută bătrânește la ibric, turnată într-o anume cană în care pun trei degete de cafea și completez apoi cu lapte, băută in curte, înconjurată de lumina dimineții și florile frumos colorate. Sunt momentele cu care eu îmi încep ziua, mă gândesc la ce am de făcut și-mi potențez energiile pentru a-mi ajunge întreaga zi.

Zâmbetul fetelor mele

Uneori chiar  în timp ce-mi beau cafeaua, alteori mai târziu în cursul zilei, momentul în care fetele se trezesc și apar în fața mea, de cele mai multe ori în pijamale, uneori cu ochii încă lipiți de somn, dar întotdeauna zâmbind, momentul ăsta zic, aș vrea să-l am pentru mine și peste douăzeci de ani. Nu se va întâmpla așa, dar faptul că acum îl pot avea, mă face să-l prețuiesc mult.

Satisfacția lucrului bine făcut

Sau starea de bine pe care o am de fiecare dată când finalizăm o comandă în atelier, sau chiar mai devreme, atunci când clientul acceptă modelul. Să știi că a ieșit din mâna ta o chestie pe care cineva doar și-a închipuit-o, și-ai reușit s-o faci exact așa cum el și-a imaginat-o, e o senzație de nedescris. Bine, eu doar trăiesc în preajma ei, a senzației, pentru că practic nu-s eu cea care face, pune în practica viziunea clientului, dar na, mă învârt și eu pe aici. :d

Cititul

Aș putea să trăiesc fără nici-o problemă doar citind.  Bine, să fie cineva care-mi aduce la nas trei mese pe zi și jur că n-aș mai avea nevoie de altceva. Îmi place la nebunie să citesc, cu atât mai mult cu cât în copilărie mi-au lipsit cărțile. Cărțile mele, că bibilotecile erau pline de mine, mergeam chiar și de două ori pe săptămână să împrumut cărți. Am suferit mult că nu erau ale mele, dar uite că roata s-a învârtit și acum am cărțile mele. A, și dacă vreodată vreți să-mi faceți un cadou și nu știți ce mi-ar plăcea, vă spun acum că nu veți da niciodată greș cu o carte. Bine, pot fi și două.

Prietenii

N-am mulți, dar ăia care sunt mă bucură de fiecare dată când ne întâlnim. Indiferent că bem o cafea împreună și vorbim nimicuri, că ne petrecem o seară liniștită în curte la grătar sau că facem concediile împreună, momentele astea cu prietenii sunt de neprețuit. Știu, sunt un prieten comod, care rar de tot are inițiativă în a organiza ieșiri sau pur și simplu întâlniri între prieteni, iar acelora care-au înțeles asta și m-au luat așa cum sunt, le mulțumesc din suflet.

Plimbările cu bicicleta

Indiferent dacă-s doar plimbări sau sunt drumuri pe care le fac cu treabă, atunci când merg cu bicicleta mă simt excelent. De când am înțeles eu că poți merge foarte bine 10 km fară să ajungi la destinație transpirat tot, am luat mersul cu bicicleta în serios și sunt foarte mulțumită de treaba asta. Încerc să-mi programez zilnic o ieșire cu bicicleta și mă gândesc serios să fac asta până târziu în iarnă. Să vedem ce-mi iese. Uneori stau și mă gândesc cum de-am pierdut atâția ani fără plimbările astea lungi pe bicicletă.

Blogul ăsta

L-am lăsat special la urmă pentru că mi-e foarte drag. Mă bucur că-l am, exact ca un copil care primește o jucărie nouă, numai că eu de trei ani nu mă mai satur de jucăria asta. E drept că aici totul se modifică de la o zi la alta, ba chiar de la o oră la alta, iar eu când scriu și mai ales când citesc comentariile voastre sunt foarte bucuroasă. Uneori n-am timp suficient pentru el, scriu ceva în grabă și mă întorc la viața de om serios și cu responsabilități, dar adevărul este că abia aștept să revin aici, să văd ce se întâmplă, să vorbesc cu voi, să-i citesc și pe alții și tot așa, să mă învârt în lumea asta, care sinceră să fiu, la mine-i strâns legată de lumea reală pentru că eu scriu ce trăiesc, ce simt, pe unde umblu, ce-mi place…

Mai sunt, desigur, și alte lucruri care-mi plac: gătitul,  călătoriile, desenul, ah cum de-am uitat desenul, dar vedeți dumneavoastră, zic ca de data asta să ne oprim aici, am scris pentru că tomata cu scufiță mi-a dat leapșa asta faină pe care vă rog și pe voi s-o faceți. E un exercițiu foarte bun de a ne pune în ordine chestiile care ne aduc bucurie zilnic. Spor!

Tags: bicicleta, blog, bucuriile vietii, cafea, carti, ce te face fericit, citit, prieteni

Cafea, AMR 4 zile

Sunt dependenta de cafea. N-as fi crezut. Abia ieri mi-am dat seama ca nu-i de gluma si i-am inteles, pastrand proportiile desigur, pe cei care vor sa se lase de fumat sau si mai grav, de droguri. 

Am venit ieri dimineata la job (da exact, jobul ala la care mai am de mers doar 4 zile, care de acum is aproape 3) ca o floricica, cu gandul sa beau o cafea mare si neagra, indulcita ca un ceai si daca se poate cu mult lapte. Numai ca odata ajunsa in firma constat ca toata lumea-i nervoasa si bautorii de ceai sunt mistocari. Adica se apucasera de o cateinca nebuna la adresa noastra a bautorilor de cafea. Pentru ca nu era cafea. Nici picatura. Nimic. Nada. Se terminase de vineri si inca nu sosise persoana care se ocupa cu aprovizionarea in firma. Nasol.

Nevoia mea de cafea, alimentata si de glumele fara perdea la adresa starii in care ma prezentam (a se citi adormita, reticenta, nesuferita, rea, ciufuta, etc.) s-a manifestat foarte noasol. Ma minunam si eu de ce stare puteam sa am doar din cauza ca nu aveam cafea. Ar fi fost simplu sa merg la primul chiosc si sa-mi iau o cafea, dar nu-mi place orice pisoarca si Starbucks-ul era departe.

Spre pranz am reusit totusi, prin mijloace numai de mine stiute, sa fac rost de o cafea care sa ma dezmeticeasca si sa-mi redea buna dispozitie. Va spun a fost tare nasol, de aceea am convingerea ca n-o sa ma las prea curand de licoarea magica.

Voi aveti stari din astea rele daca nu beti cafea sau faceti urat doar daca va lipsesc tigarile si bautura?

P.S. Azi mi-am adus de acasa o cafea exact ca aia pe care as fi baut-o ieri dimineata. Ah ce buna e!

Tags: cafea, dimineata, sevraj, toane

Cafeaua

Hmmm, ce aromă! Ţie cum îţi place cafeaua?

Multă vreme n-am fost în stare să beau cafea. Îmi plăcea la nebunie aroma care venea din bucătarie dimineaţa şi de multe ori băgam boticul în ceaşca de cafea a mamei, dar îl retrăgeam imediat. Nu-mi plăcea gustul cafelei şi pace. Din cauza asta nici n-am învăţat s-o pregătesc. Îmi plăcea în schimb ness-ul. Era o modă în liceu să ne facem ness cu pepsi. Săraca inima noastră. Acum numai la gândul asta am palpitaţii. Deh, bătrâneţea.

Într-o vacanţă de vară prin liceu, eram în Brăila la verii mei şi stăteam în fotoliu citind o carte. Bunica lor a intrat în cameră în care eram, ţinand în mână o tavă. Pe ea era o ceşcuţă mică cu cafea şi câteva fursecuri. Aroma, ca de atâtea alte ori, mi s-a părut de-a dreptul halucinantă şi ţinând cont că ceşcuţa era mică am hotărât că trebuie s-o beau. Am mulţumit bunicii şi am luat o gură de cafea. Mi s-a părut atunci, şi timpul a hotărât ca nu a fost doar o părere, că beau cea mai bună cafea din lume.

Ăsta a fost momentul în care am început să beau regulat cafea. Îmi place să fie  dulce şi neapărat caldă, uneori cu lapte, de cele mai multe ori tare.

Am gustat nenumărate arome de atunci,  dar dacă mă întreabă cineva când ai băut cea mai bună cafea din viaţa ta, cred că va fi foarte greu ca vreodată să întreacă ceva gustul acelei prime cafele, pe care o bunică mi-a oferit-o cu cea mai mare dragoste, fără să ştie că nu mai băusem niciodata licoarea magică,  dătătoare de energie.

Vă las, mă duc sa-mi beau cafeaua…

Tags: arome, cafea, gust, oameni

Sa ne bucuram de vara

Dupa cateva saptamani in care a plouat aproape ca in zilele de toamna, sper sa avem acum parte de un weekend de vara autentica.

Am inceput frumos, cu soare si cafea, cu palarie de paie si apa.

Am terminat in sfarsit “Toti oamenii sunt muritori” de Simone de Beauvoir. O recomad cu caldura celor care n-au inteles ca viata e trecatoare, ca merita sa te bucuri de tot ce se intampla in ea, mai ales pentru faptul ca intr-o zi se va sfarsi.

Incepem sa murim inca de la nastere, insa intre cele  doua e viata.

In rest odihna, desen, plimbari, carte si scris. Mi-e dor de fete de nu mai pot!

Tags: cafea, flori, moarte, nastere, vara, viata

Cafffeeeaaa

Nichita, poetul, spunea că:

Matematica s-o fi scriind cu cifre/Dar poezia nu se scrie cu cuvinte….

Nu stiu ce mi-a venit sa zic asta, dar am observat ca in ultimul timp incep sa scriu ceva si termin scriind despre cu totu’ alt ceva.

Cafeaua de dimineta. Adica cafeaua de toata ziua, pentru ca beau o singura cafea pe zi. Trebuie sa fie dulce. Doua lingurite de zahar la o cana ca asta. Bine in poza sunt doua cani, una din ele s-a spart zilele trecute, nu va spun care, nu conteaza. Sa revenim la cafea. Imi place cafeaua cu lapte. O beau si fara, daca e musai, dar nu are aceeasi gust. Si imi mai place sa beau cafeaua linistita, citind presa sau blogurile care-mi plac.

V-am spus toate astea pentru ca sunt un pic confuza. Azi am baut cafeaua, am dovada clara, in fata mea e cana cu o picatura de cafea pe fund, insa nu-mi aduc aminte cand. M-am trezit abia cand nu mai aveam nik.    Am inteles ca e aproape weekend dar, chiar asa adormita sa fi fost?

Voua cum va place cafeaua?

Tags: cafea, dimineata, obiceiuri, zahar

Am primit ceva

Acu’ o luna si jumatate, la scoala la fete au venit niste oameni care ademeneau copiii cu pernute, cani, fulare etc, cu poza copilului pe ele, la niste preturi exagerate. Fetele si-au comandat cani, si au facut rost de bani de la bunici. Au venit aia de la firma, le-au facut poze, le-au luat banii si dusi au fost. N-au mai dat nici un semn de viata timp de o luna si jumatate. Pana ieri, cand, surpriza, au adus oamenii canile. Cum la birou aveam aceeasi cana de acum trei ani, am hotarat ca nu mi-ar strica sa iau la mine una din cani, bineinteles daca una dintre fete mi-o dadea. Cand le-am intrebat, au vrut amandoua sa-mi cedeze cana. Acum pe care s-o aleg  (eterna dilema a parintilor cu doi copii) ? Asa ca , logic, le-am luat pe amandoua

Acum am cana speciala de cafea si cana speciala de ceai. Sunt cea mai tare din firma   din punctul asta de vedere.

Tags: cadou, cafea, cani, ceai, copii, dileme

Luni la birou

Dupa un weekend foarte linistit  incepe maine o saptamana plina si agitata.

O zi obisnuita la birou incepe cu cafeaua de dimineata si cu schimbul de impresii cu colegii  despre weekendul ce tocmai s-a incheiat ( am niste colegi minunati nu mai gasesti altii ca ei pe o raza de …..km de firma). Deschid calculatorul verific  e-mailul si citesc cateva stiri ( sport si monden ce credeati ).  Aha, si horoscopul, citesc horoscopul, il mai dau si la altii,  asa ca sa stie lumea la ce sa se asteapte, sa nu fie debusolati toata ziua ( sit, n-am mai facut asta de ceva vreme, dar promit sa reiau). Dupa care incepe nebunia ( telefoane, vanzari, intalniri, vanzari, achizitii, vanzari, vanzari, vanz…. . In jur de 16.00 se linisteste treaba si revin la stiri ( doar sport), si la muzica. In jur de 17.30 gata, plecam acasa.

Mda…,  dar asta ar fi intr-o zi obisnuita de lucru, nu intr-o luni de sfarsit de an, cand toti bugetarii vor sa cheltuiasca banii care le-au ramas, cand sefii vor un bilant exteordinar la sf. de an, cand clientii nu mai stiu daca e bine sa cumpere acum, cand logistica are alte treburi mai importante decat livrarile tale, cand mai sunt atatea si atatea de rezolvat de parca vine sf. lumii. Sau vine…….?

Oricum ar fi, promit sa o iau slowly si sa nu ma las angrenata de agitatia din jurul meu. Ca vorba ceea, daca te agiti prea tare, or sa treaca sarbatorile pe langa tine si n-o sa le simti decat lipsa

Tags: birou, cafea, luni, sarbatori