Tu ce gândeşti când cineva te ajută?

Am ajuns să trăim vremuri în care credem că în spatele oricărei acţiuni binevoitoare din partea cuiva stă un interes.
Zilele trecute eram la şcoală şi aşteptam să-mi iau fetele. Mi-am amintit că a doua zi trebuie să le cumpar flaute şi am intrat în vorbă cu bibliotecarea scolii, cu scopul de a mă lămuri ce model de instrument trebuie să iau. Eu sunt expertă în gafe de genul: cumpăr exact ce nu trebuie şi mai iau şi două.
Discuţia a început timid deoarece nu mi se părea tocmai prietenoasă doamna bibliotecară, dar pe parcurs mi-am dat seama că-i o femeie extrem de comunicativă, care chiar m-a invitat în bibliotecă să-mi arate ce model trebuie luat, mi-a explicat că cei din clasele mici folosesc alt tip de flaut (e mult spus flaut, dar mi-e mai uşor să zic aşa) cu doar trei sunete, pe când cei mari (aici intra Sonia si Iulia ) cântă cu un instrument cu 8 sunete. Îmi arată ambele modele şi îmi spune că ar fi bine, pentru a nu face nici-o confuzie, să iau cu mine un flaut de la dumneaei  şi să merg cu el la magazin pentru a nu greşi.

În loc să mă bucur de toată această bunăvoinţă venită din partea ei, în capul meu era doar “oare doamna asta se aşteaptă să-i dau ceva, o atenţie, pentru că m-a lămurit în priviinţa instrumentului, ba chiar îmi lasă câteva zile un flaut ca să ştiu ce tre’ să cumpăr?”
Asta nu-i bine deloc, nu cred că-i  o gândire sănătoasă din partea mea.

Salvarea mea a venit din faptul că m-am pus în locul ei şi m-am gândit ce-aş face eu dacă aş avea posibilitatea să ajut un om care-mi cere nişte informaţii. Mi-am dat seama că aş fi procedat şi eu exact la fel şi pentru nimic în lume n-aş fi vrut ca cineva să considere că am făcut asta pentru ceva în schimb.
Vorbele cu care s-a încheiat conversaţia noastra au venit să susţină ultimele mele gânduri. Doamna mi-a spus că nu-i nicio problemă dacă aduc flautul în câteva zile înapoi, îl pot lăsa la doamna secretară dacă nu-i ea în şcoală şi mi-a urat spor la învaţătură pentru copii cu o voce care mi-a amintit de vocea bunicii atunci când ne povăţuia de bine.

Deci da, nu toata lumea care se poartă frumos, aşteaptă ceva în schimb.

Tags: bunatate, oameni

Stomacul si constiinta

Ce bine te simti cand esti satul- cat esti de multumit de tine si de lume! 

Oameni cu oarecare eperienta in materie ma incredinteaza ca o constiinta curata ii face pe multi fericiti, dar dupa parerea mea, o burta plina are acelasi efect, in schimb te costa mai putin si nu presupune atata bataie de cap. Te simti atat de iertator si de generos dupa o masa bogata, atat de nobil, atat de bun!

Ciudat mai e si ascendentul pe care il au asupra intelectului organele noastre digestive. Nu putem munci, nici gandi, daca nu binevoieste Maria Sa stomacul. El ne dicteaza sentimentele si pasiunile. Dupa omleta cu slanina, el spune: “Munceste!” Dupa friptura, zice: “Dormi!” Dupa o ceasca de ceai, ii spune creierului: “Acum trezeste-te si arata ce esti in stare. Fii elocvent, profund si duios… Dupa o bucata de cozonac fierbinte, el spune: “Fii obtuz si fara suflet!”, iar dupa brandy, luat intr-o cantitate suficienta, auzi: “Ei acum, nebunule, stramba-te si da-te tumba ca sa rada si semenii tai.

Nu suntem decat niste robi nenorociti ai stomacului nostru. Nu nazuiti dupa morala si dreptate, prieteni! Supravegheati-va cu grija stomacul si infruptati-va cu masura si judecata. Atunci virtutea si multumirea, fara vreo stradanie deosebita vor veni si vor ramane in inima voastra; si veti fi cetateni buni, soti iubitori, parinti dragastosi, oameni cuceritori si cu suflet ales.

 Acest text este o reproducere aproximativa dintr-un roman citit recent. Cine-l recunoaste are o invitatie la masa de la mine.

sursa foto

Tags: bunatate, constiinta, mancare, oameni, stomac