Dăruieşte, pentru că poţi

Există oameni care se simt excelent atunci când pot să-i ajute pe ceilalţi şi o fac de câte ori au ocazia. Din fericire pentru mine cunosc mulţi asemenea oameni, şi mai mult decât atât, am convingerea că şi  fetiţele mele sunt de aceiaşi factură. 

 LiaLia e un astfel de om, care acum ne roagă să o ajutăm. Nu pe ea personal, deşi sunt sigură că ajutorul pe care noi îl putem oferi câtorva familii cu mari greutăţi, ea îl va considera un ajutor dat ei direct. Da, există astfel de oameni care deşi nu câştigă nimic, câştigă enorm. Respect. Stimă. Iubire. Da, Lia, ai tot respectul, stima ţi iubirea mea, şi-s sigură că nu numai a mea.

Am hotărât împreună cu familia (bine, pe Sorin nu l-am întrebat, dar el sigur e  de acord. ) s-o ajutăm şi noi atât cât putem din când în când pe doamna Cornelia Moldovan, care are 4 fete cucuiete, toate mai mici decât Iulia şi Sonia. Ceea ce e perfect pentru că nu vreţi să ştiţi câte hainuţe ne rămân nouă mici. Şi aproape noi. Sonia şi-a golit şifonierul şi-mi spune să le dau pe toate că pe ea nu o mai încape nimic.

Aşa că în weekendul ăsta avem de lucru, vom pregăti o cutie mare, mare, pentru ele, fiindcă vrem din tot sufletul să aibă şi ele un Crăciun frumos.  Abia aştept să văd cutia cum se umple. Şi mă bucur mult că fetiţele mele sunt entuziasmate de chestia asta. Iulia a făcut şi o listă de cumpărături, zice că tre’ să le luăm ceva alimente şi mai ales cadouri, pentru că acum e Crăciunul.

Dacă şi voi puteţi ajuta cu ceva, nu staţi pe gânduri, acţionaţi şi-o să vă simţiţi foarte bine făcând asta. Serios. Eu,  atunci când pot face cuiva o bucurie de acest gen, o fac din toată inima şi mi-aş dori uneori să am mai mult, să pot mai mult, dar apoi îmi dau seama că nu-i corect ca eu să fiu nemulţumită şi mă bucur de ce am şi de cât pot dărui.

Spunea Lia aşa în articolul acela:

Unii sunt oameni simpli, de la ţară, alţii trăiesc dramele vremurilor actuale. Nu cerşesc, nu stau cu mâna întinsă să le pice din cer. Cu toţii, fără excepţie, vor să muncească, fac nişte eforturi uneori supranaturale pentru a putea aduce acasă la copii o bucată de pâine. Mulţi sunt din zone defavorizate, cu mult şomaj şi multă sărăcie. Şi se bucură enorm pentru un kilogram de zahăr, un litru de ulei, nişte conserve, biscuiţi, ceva dulce, un kilogram de mălai, făină, orez, săpun, şampon, pastă de dinţi, tampoane, pampers. Eventual, dacă există, 2-3 hăinuţe potrivite vârstei copiilor.

Haideţi că nu-i greu!

Scriind aici mi-am amintit de o altă domniţă cu inima bună, care de câte ori are ocazia, îi ajută pe ceilalţi, fără a aştepta nimic în schimb. Poate vede şi ea mesajul nostru, poate ne ajută şi ea…

Tags: ajutor, bucurie, daruri, oameni darnici

Va fi o săptămână excelentă

Văd zilele astea în jurul meu euforie. Sau încerc să nu văd altceva.

Sâmbătă dimineaţa m-am uitat la ştiri cinci minute şi deja mă încărcasem cu energie negativă cât pentru o lună. Am închis urgent televizorul şi m-am concentrat pe lucruri care-mi fac plăcere. Mi-am revenit mai repede decât mă aşteptam.

Nu ştiu cum vă simţiţi voi, dar eu mă simt minunat. Nu s-a întâmplat nimic deosebit în ultimul timp care să-mi justifice starea asta de bine şi asta mă bucură cu atât mai mult. Trebuie totuşi să existe o explicatie…poate că totul e deosebit.

Mă bucur că a venit toamna, mă bucur ca a început şcoala, mă bucur că suntem sănătoşi (ok, mai scârţâie pe ici pe colo câte ceva, da’ asta “e de le ei”). Mă simt ca unul care a găsit un trifoi cu opt foi. Da, cu 8.

Mai cred că starea de bine vine din faptul că ştiu oameni extraordinari. Da, tu eşti, probabil, unul dintre ei.

Oameni care nu se lasă doborâţi, care în ciuda a tot ceea ce se întâmplă în jur, ţin capul sus şi nu renunţă la vise. Vise pe care cu toţii le avem, dar de care ne îndepărtăm uneori prea mult, fără să ne dăm seama, pentru a reveni apoi la ele cu şi mai mult elan şi tragere de inimă. Ah, dacă am putea să le urmăm constant…

Ioana, unul din oamenii ăstia extraordinari de care vorbeam, şi-a luat inima în dinţi şi a pornit un proiect care cred eu, va fi de folos multor oameni. Zic să citim povestea, să adaugăm blogul în rss şi să-i urăm succes!

Tags: bucurie, ioana, noisidiabetul, viata

E vineri

Beti a avut o revelaţie. Deşi e de muncă ca la nebuni, fraţilor, e totuşi vineriiiiii.

Weekend plăcut şi vouă!

Tags: bucurie, dezmat, vineri

Cu câtă bucurie te duci la job?

O colegă ne întreba ieri dacă noi venim cu drag la serviciu…

Am analizat o fracţiune de secundă întrebarea şi am încercat să răspund. Ce inseamna să vii cu drag la servicu?

Să simţi bucurie când auzi sunetul ceasului dimineaţa? Să ai de seara pregătite cu grija hainele  pentru ziua care abia incepe. Sa vrei sa ajungi cu cel putin jumatate de ora inainte de inceperea programului pentru a reciti lista cu sarcini. Sa astepti sedinta de dimineata cu bucurie, pentru ca ai niste chestii terminate pe care vrei să le arăţi colegilor, dar mai ales şefului. Să ştii că undeva în jur de unsprezece mintea ta va vibra la noile sarcini venite pe mail de la conducere, sarcini pe care le-ai prevăzut şi ai deja câteva idei despre cum le vei rezolva, surprinzandu-i pe toţi. Să bifezi tot ce ţi-ai propus pe ziua respectivă şi să-ţi stabileşti pentru mâine targeturi mai ridicate şi  să pleci acasă cu gândul că mâine vei fi mai bun, pentru că faci ceea ce-ţi place.

Ok, acum că m-am trezit, să vedem cum stă treaba de fapt. Când aud  ceasul dimineaţa conştientizez durerea acută din spate, mă intorc pe partea cealaltă şi strâng tare din ochi că poate, poate mă trezesc într-o zi de sâmbătă. Când ajung eu mai devreme cu 5 minute de ora începerii programului, e clar că traficul a fost lejer. Plec mereu de acasă, mult mai tarziu decât ar trebui. Şedinţa de dimineaţă este un mit, o facem rar şi reprezintă pentru noi doar un mod de a socializa şi de a da din cap că da, ne-am făcut treaba şi-o să ne-o facem în continuare atâta timp cât pe zece ale lunii salariile ne vor fi în conturi. Când văd cum curg mailurile cu sarcini, redirecţionez tot ce pot şi rezolv fără să pun la suflet ce-a rămas. Când vine ora de plecare uit de tot, ce sarcini, ce gânduri pentru mâine…nimic. Ma duc acasă unde-i cald şi bine, unde mă aşteaptă ai mei.

Acum, ca să nu mâniem pe nimeni, sinceră să fiu, am un loc de muncă excelent, care-mi permite să întârzii uneori dimineaţa, să fac în ziua respectiva fix ce-mi place, să-mi las pe mâine câte sarcini vreau şi  să plec acasă cu maşina de serviciu. Plus că, cel mai important aspect este (după salariu, evident) că am nişte colegi de milioane. Deci da, îmi place jobul meu şi nu l-aş da decât pe unul şi mai mişto.

Tu te duci cu drag la serviciu?

Tags: bani, bucurie, job, munca, pasiune, placere, sedinte, serviciu

Crucea

Nu-mi amintesc sa fi avut de facut vreun proiect impreuna cu colegii mei in clasele I-IV. Dar asta era pe vremuri, cand am facut eu scoala. Acum e altceva, pe astia mici ii vrea tara destepti si ii antreneaza inca de pe acum.

Au avut fetele de facut in weekend un proiect la religie. O lucrare la care trebuiau sa participe 4 copii. Unul a racit, deci s-au strans restul de trei sambata si au lucrat cateva ore (Carton, de unde luam carton? A adus cineva lipici? Decupeaza tu Iulia! Sa scrie cineva crucea! Hai ca ti-a iesit bine! Unde sunt pozele cu Maica Domnului? Pe care o lipim sus? etc.) Lucrau cu mare entuziasm si imi era mai mare dragul sa-i ascult.

Dupa ceva timp au iesit din camera cu mandrete de proiect pe care mi l-au adus sa-l vad si sa-mi dau cu parerea. Era o cruce mare de carton. Muncita. Muncita bine. Avea poze cu icoane lipaita pe ea si in mijloc avea o alta cruce mica, desenata de ei si lipita pe carton cu fundul in sus. Le-am zis ca-mi place lucrarea dar ca trebuie sa rasuceasca crucea mica pentru ca n-au lipit-o corect. N-au vrut. Au zic ca o lasa asa ca din greseli se invata.

Ieri toata ziua au mutat crucea de colo, colo, nu-i gaseau locul. Era destul de mare. S-a pus si problema cine sa o duca la scoala. Fiecare dintre copii vroia sa duca el minunea de cruce.

In paranteza fie spus, mi se pare foarte sinistru sa pui copiii sa faca o cruce.

Anyway, azi dimineata bucurie mare cu zapada. Ne-am pregatit si am plecat cu greu. In fata scolii, opresc masina si ma uit in spate spre fete. Stateau amandoua crispate, aveau privirile ratacite si  ochii in lacrimi.Cu vocea stinsa Iulia a vorbit:

“Mami, am uitat  crucea acasa.”

Tags: bucurie, copii, proiecte, zapada

Cadouri, cadouri

Moș Crăciun le-a adus până la urmă fetelor ceva ce ele își doreau foarte tare. Toți copiii de pe stradă sau de la școală aveau deja. Ele ne-au făcut capul mare  cu chestia asta și ca orice copii care-și urmăresc interesul, pana la urma au reușit.

Hai să vi le arăt în momentul în care au desfăcut cadourile:

Ați înțeles ce-au primit pe langa jucarii, da?

Tags: bucurie, cadouri, copii, mos Craciun

Ninsoarea atunci şi acum

Mama ne luase la fiecare câte o pereche de izmenuţe şi câte-o bluză de piele călduroasa. Ne îmbrăcasem cu ele şi stăteam în căldura artificială a bucătăriei de bloc, privind  lung pe fereastră. Ningea. Ningea cum nu mai văzusem niciodată până atunci. Ne ţineam nasurile lipite de geamul aburit şi priveam afară la natura dezlănţuită. Şi-am fi rămas în poziţia aia mult timp, daca n-ar fi apărut din albul zăpezii, căciula roşie. Era jos, în faţa noastră. Acoperea un cap cu păr negru, drept si venea în completarea unui paltonaş gri. Apreschiurile albe şi blugii aduşi din Germania completau ţinuta. Nu mi-a fost greu s-o recunosc, era prietena mea, Corina. Era oarecum straniu pentru mine, ce căuta acolo?

 Ea nu a stat ca noi la fereastra să priveasca ninsoarea, ea a ieşit afară să dea piept cu ea. Avea în mână un bulgăre cu care ne făcea semn să coborâm şi noi. “Haideţi afară! Se vede totul mai frumos de aici. Veniţi să ne jucăm cu zăpadă!”   Ne-am întors feţele către mama, care trebăluia prin bucătărie şi i-am cerut voie să ieşim la joacă.  A încercat să ne oprească, ne-a spus că-i vreme rea, că e mai bine în casă, însă n-a fost chip. S-a înduplecat mai ales când a văzut fesul roşu. Ne-a îmbrăcat bine şi ne-a spus să fim cuminţi. “Când veţi simţi că vă e frig să veniţi în casă.” a mai apucat să strige în urma noastră. Nu, nu era la modă ca parinţii să iasă cu copiii afara la joacă. :D

Odată ajunşi în stradă, am realizat că zăpada e mult mai reală de cealaltă parte a geamului. Ne-am jucat până s-a înserat, fără să simţim o clipă frigul. Am făcut oameni de zăpadă, canapele din zăpadă, derdeluşuri şi gheţuşuri, bătăi cu bulgări şi în tot timpul ăsta, a continuat să ningă. Aveam 9 ani. A fost cea mai frumoasă zi petrecută în zăpadă, pe care mi-o amintesc.  O urmează la mică distanţă, ziua în care am învăţat să schiez, dar asta e altă poveste.

Ieri a nins în Bucureşti. Sorin n-a vrut să le dea fetelor sania jos din pod. “Sunt maşini pe stradă şi le-ar putea lovi. Lasă că mergem noi într-o zi cu ele în parc.”  Mda, ar mai trebui ca zăpada să aştepte până avem noi timp să mergem în parc. Dimineaţă i-am zis din nou să le dea sania jos şi a fost de acord. Am vrut să ştiu, ce l-a făcut să se răzgândească. Mi-a spus.

Îl întrebaseră fetele, dacă el le crede proaste.

Tags: bucurie, copii, ninsoare, zapada

Cand plang…

Au fost vremuri in care, se spunea despre mine ca sunt o plangacioasa. Plangeam daca ma certam cu fratelo, plangeam de ciuda cand luam o nota proasta, pangeam ca nu am telefon fix acasa, plangeam cand nu primeam cadoul fix de ziua mea ( chiar daca il primeam cu o zi inainte ) , plangeam…. Cand ma opream, eram aproape impacata cu situatia, imi recapatam fortele, si ii bagam fratelui meu toate hainele din sifonier in cada plina cu apa, ma puneam pe invatat si notele proaste se indreptau, dadeam nr. de telefon al vecinei mele si ziceam ca e al meu, si cu timpul, cadoul s-a obisnuit sa vina fix de ziua mea

Nu mai sunt o plangacioasa, dar mai plang si acum cateodata. Asta imi aduce aminte ca sunt om, ca imi pasa, si ca desi  se spune ca rasul face bine la sanatate, cateodata e bine sa lasi lacrimile sa-ti curga….

Tags: bucurie, lacrimi, liniste, plag, ras, timp, tristete

Ninge la Bucuresti

Daca ati sti cat am asteptat ninsoarea asta…. Prima data am sperat sa vina pe la sfarsitul lui noiembrie, apoi pana de sarbatori, m-am uitat pe geam in fiecare dimineata ( stiu, puteam sa ascult prognoza meteo, dar eu n-am incredere in vorbe ). Cand am vazut ca a nins in toata tara si la noi nu, mi-am luat gandul si n-am mai asteptat nici o zapada. Dar acum ninge. Si si-a ales un moment asa de bun ( din punctul meu de vedere). A inceput exact dimineata, cand scoteam masina din garaj si am vazut cum ninge, de la volan, cca 40 de minute. Stiu ca o sa se opreasca curand ( n-am eu noroc de troiene).  La radio zicea, ca cea mai stresanta perioada din an este asta ( cea de dupa sarbatori). Insa eu ma simt minunat! Afara ninge!

Edit later:

Orice minune tine trei zile, ninsoarea a tinut o ora si jumatate

Tags: bucurie, copii, troiene, zapada

Lista mea pentru 2009

Zic lista mea, pentru ca darael zice aici ca importanta este lista pe care Viata o are pregatita pentru noi   El are dreptate, si pentru ca am primit de sarbatori un mesaj  care mi-a placut mult, el o sa-mi tina loc de lista:

“ In contul dumneavoastra nr. 2009, deschis la Banca Vietii s-a tranferat suma de 365 de zile, pline de SANATATE,  fericire, bucurie si noroc. Cheltuiti-le cu placere! 

Deja am cheltuit castigat aproape 3 si au fost trei zile minunate.

Tags: bucurie, dorinte, fericire, lista, noroc, sanatate, viata