Posts Tagged ‘blog’
Micile bucurii ale vieții
Aug
Fericirea nu cade din cer decât foarte rar și numai pentru cei mai norocoși, noi restul trebuie s-o construim muncitorește și să ne mulțumim cu micile bucurii pe care viata ni le oferă sau de care noi ne îngrijim să avem parte.
Exista multe, mult prea multe, lucruri pe care le facem pentru ca așa trebuie și puține, mult prea puține, sunt cele care ne fac viața frumoasă, ne bucură de fiecare dată când avem timp de ele (timpul ăsta îmi mănâncă mie zilele). Așadar, care-s pentru voi momentele de maxima satisfacție sufletească, acelea pe care le așteptați mult și dureaza de obicei prea puțin? M-am gândit, evident, și care-s ale mele și avem așa:
Cafeaua de dimineață
Am ajuns să mă bucur de cafea, veți spune, dar nu-i chiar așa. Am un întreg ritual al cafelei făcută bătrânește la ibric, turnată într-o anume cană în care pun trei degete de cafea și completez apoi cu lapte, băută in curte, înconjurată de lumina dimineții și florile frumos colorate. Sunt momentele cu care eu îmi încep ziua, mă gândesc la ce am de făcut și-mi potențez energiile pentru a-mi ajunge întreaga zi.
Zâmbetul fetelor mele
Uneori chiar în timp ce-mi beau cafeaua, alteori mai târziu în cursul zilei, momentul în care fetele se trezesc și apar în fața mea, de cele mai multe ori în pijamale, uneori cu ochii încă lipiți de somn, dar întotdeauna zâmbind, momentul ăsta zic, aș vrea să-l am pentru mine și peste douăzeci de ani. Nu se va întâmpla așa, dar faptul că acum îl pot avea, mă face să-l prețuiesc mult.
Satisfacția lucrului bine făcut
Sau starea de bine pe care o am de fiecare dată când finalizăm o comandă în atelier, sau chiar mai devreme, atunci când clientul acceptă modelul. Să știi că a ieșit din mâna ta o chestie pe care cineva doar și-a închipuit-o, și-ai reușit s-o faci exact așa cum el și-a imaginat-o, e o senzație de nedescris. Bine, eu doar trăiesc în preajma ei, a senzației, pentru că practic nu-s eu cea care face, pune în practica viziunea clientului, dar na, mă învârt și eu pe aici. :d
Cititul
Aș putea să trăiesc fără nici-o problemă doar citind. Bine, să fie cineva care-mi aduce la nas trei mese pe zi și jur că n-aș mai avea nevoie de altceva. Îmi place la nebunie să citesc, cu atât mai mult cu cât în copilărie mi-au lipsit cărțile. Cărțile mele, că bibilotecile erau pline de mine, mergeam chiar și de două ori pe săptămână să împrumut cărți. Am suferit mult că nu erau ale mele, dar uite că roata s-a învârtit și acum am cărțile mele. A, și dacă vreodată vreți să-mi faceți un cadou și nu știți ce mi-ar plăcea, vă spun acum că nu veți da niciodată greș cu o carte. Bine, pot fi și două. 
Prietenii
N-am mulți, dar ăia care sunt mă bucură de fiecare dată când ne întâlnim. Indiferent că bem o cafea împreună și vorbim nimicuri, că ne petrecem o seară liniștită în curte la grătar sau că facem concediile împreună, momentele astea cu prietenii sunt de neprețuit. Știu, sunt un prieten comod, care rar de tot are inițiativă în a organiza ieșiri sau pur și simplu întâlniri între prieteni, iar acelora care-au înțeles asta și m-au luat așa cum sunt, le mulțumesc din suflet. 
Plimbările cu bicicleta
Indiferent dacă-s doar plimbări sau sunt drumuri pe care le fac cu treabă, atunci când merg cu bicicleta mă simt excelent. De când am înțeles eu că poți merge foarte bine 10 km fară să ajungi la destinație transpirat tot, am luat mersul cu bicicleta în serios și sunt foarte mulțumită de treaba asta. Încerc să-mi programez zilnic o ieșire cu bicicleta și mă gândesc serios să fac asta până târziu în iarnă. Să vedem ce-mi iese. Uneori stau și mă gândesc cum de-am pierdut atâția ani fără plimbările astea lungi pe bicicletă.
Blogul ăsta
L-am lăsat special la urmă pentru că mi-e foarte drag. Mă bucur că-l am, exact ca un copil care primește o jucărie nouă, numai că eu de trei ani nu mă mai satur de jucăria asta. E drept că aici totul se modifică de la o zi la alta, ba chiar de la o oră la alta, iar eu când scriu și mai ales când citesc comentariile voastre sunt foarte bucuroasă. Uneori n-am timp suficient pentru el, scriu ceva în grabă și mă întorc la viața de om serios și cu responsabilități, dar adevărul este că abia aștept să revin aici, să văd ce se întâmplă, să vorbesc cu voi, să-i citesc și pe alții și tot așa, să mă învârt în lumea asta, care sinceră să fiu, la mine-i strâns legată de lumea reală pentru că eu scriu ce trăiesc, ce simt, pe unde umblu, ce-mi place…
Mai sunt, desigur, și alte lucruri care-mi plac: gătitul, călătoriile, desenul, ah cum de-am uitat desenul, dar vedeți dumneavoastră, zic ca de data asta să ne oprim aici, am scris pentru că tomata cu scufiță mi-a dat leapșa asta faină pe care vă rog și pe voi s-o faceți. E un exercițiu foarte bun de a ne pune în ordine chestiile care ne aduc bucurie zilnic. Spor!
Tags: bicicleta, blog, bucuriile vietii, cafea, carti, ce te face fericit, citit, prieteni
Trei ani de blogăreală
Aug
În 3 august 2008 scriam primul post pe blog. Au trecut de atunci 3 ani frumoși în care am crescut (vedeți, nu zic am îmbătrânit) odată cu blogosfera, am văzut și uneori făcut lucruri faine, am cunoscut oameni și cel mai important: am scris. Nu mult și bine, nu mult și prost, ci așa cum am crezut eu de cuviință, așa cum am putut și așa cum s-au întâmplat lucrurile.
Pentru cei care nu știu, eu am început blogul ăsta pentru că începea să mă lase memoria, și cu toate că criserb îmi amintea în fiecare zi la 11 să iau pastila de Memoplus, am zis că-i bine să rămână undeva, într-un colțișor de net, cele mai faine lucruri care mi se întâmplă, că poate eu nu voi mai fi în stare să le povestesc nepoților. Pentru că timpul trece (uite cum au trecut ăștia 3 ani) și ne trezim că vine vremea să stingem lumina și că toată averea noastră sunt amintirile.
S-au întâmplat multe în anii ăștia, iar eu am învățat că netul nu-i plin numai cu prostii cum spun babele de la mine de pe stradă, că oamenii nu sunt toți răi,dar și că apele nu sunt toate limpezi, iar cărările șerpuite sunt multe.
S-au strâns aici 1077 articole și 12340 comentarii pentru care vă mulțumesc din suflet. Numai cei care n-au blog, nu știu cât de importante sunt comentariile. Îmi aduc aminte de primul coment ce l-am primit de la cineva pe care nu-l cunoșteam personal. Doamne, ce bucuroasă am fost! Îmi închipuiam cum arăta omul ăla, dacă-i fată sau băiat (că se semnase cu un nume ciudat ), aveam așa niste frământari ciudate legate de bietul om (și azi sper că a fost om, nu cine știe ce robot).
Mă mândresc cu oamenii care-mi citesc blogul și le spun azi că-i consider prieteni, pentru că mă cunosc (fie si numai din povești). Cu mulți dintre voi mă știu și față în față și unii chiar mi-au spus că-s exact ca pe blog (încă nu știu dacă asta-i de bine sau de rău), dar oricum ar fi, e mare lucru că-s la fel. Am încercat mereu să fiu eu, indiferent dacă vorbesc cu voi pe net (pentru că eu când scriu articolele astea, vorbesc cu voi, vă e clar, da?) sau față în față.
Mai nou, de când cu tema asta, la pagina despre mine se pot lăsa comentarii. Bine, nu mi-a scris nimeni nimic, dar eu tot mai sper să-mi spuneți acolo ceva, ce nu vă convine, ce să nu mai scriu sau din contră, despre ce să scriu mai des, ce v-a plăcut.
Acestea fiind spuse, declar deschisă poarta către cel de-al 4-lea an de blogăreală.
Tags: amintiri, blog, net, oameni, prieteni, trei ani de blogging
Ținută de blogger
Feb
Ok, pentru ținuta asta ne trebuie un blogger care cîștigă ceva bani, și nu neapărat din scris. Și da, poate să fie fată.
Să zicem că ți-ai început activitatea pe blog de ceva vreme, iar acum a venit timpul să-ți întâlnești partenerii de blogăeală și altfel decât virtual. Fie că te vei întâlni cu ei la un celebru twittmeet, fie că mergeți la o conferință pe teme de online, tu te simți ca înainte de prima întâlnire cu băiatul acela care-ți plăcea în liceu, chit că de data asta nu ți s-au aprins călcâiele.
Ei bine, dacă te vei afla în situația asta, ar trebui să-ți pui problema așa: “Tu, dar ar trebui să arăt bine, prima impresie contează și nu se știe ce prostii voi spune pe acolo de emoție, măcar să fiu îmbrăcată mișto”.
Și începi să combini toate hainele din garderobă pentru că ai vrea să fii cea mai bine imbracata, dar dacă ai un pic de minte, n-ai vrea să fii nici ca alea din Bamboo, așa că va trebui să te gândești bine. Cel mai important e ca hainele alese să nu fie complet altceva decât ce porți tu de obicei, pentru că nu te vei simți în largul tău în ele și asta se va vedea.
Dacă eu aș fi azi pusă în situatia asta (dar nu sunt ) m-aș îmbrăca așa:
Simplu. Adică cu niște blugi comozi de culoare clasică și o rochie de efect maxim (părerea mea), care te scoate din mulțime. Aș asorta la ținută jacheta și balerinii, iar în loc de orice alt briz-briz mi-aș pune doar acest inel. Ar fi o ținuta de zi foarte șic, în care eu m-aș simți excelent. Adică, cine mă cunoaște deja, știe, hainele sunt pe stilul meu, mă reprezintă și chiar dacă n-aș scoate o vorbă la întâlnirea cu pricina, tot ar ști lumea cine sunt.
Să nu credeți că mi-a fost ușor să mă hotărăsc. Nici pomeneală. Am stat jumatate de zi pe site la otto, am reușit să încadrez totul în 500 de euro (da jacheta aia costă cam 300, așa că am putea să mergem la evenimentele online, la vară, caz în care am ieși mai ieftin), iar acum nu-mi rămane decât să sper că la următoarea ieșire cu oamenii din online voi purta hainele astea. Ba, uite, fac chiar o promisiune: if I win this outfit, anul acesta, la fiecare dintre conferințele, întâlnirile de toate rangurile, tete-a-tete-urile și ce mai vreți voi, la care voi merge și care au legatură într-un fel sau altul cu blogul, voi purta cel puțin două piese din cele care compun ținuta. Iar dacă aleg să scriu despre evenimentul cu pricina, neaparat voi menționa că m-am ținut de promisiune. Ce zici OTTO, te bagi?
De concurs am aflat de la Miruna, am văzut apoi ce au ales Dojo, Jeanette și Adina, am observat și că-i mare concurența, dar mi-a făcut mare plăcere să am pe mână un buget așa de mare, pentru o ținută așa de mică.
P.S. Abia la preview am observat că în ținuta mea predomină culorile blogului. Deci da, tre’ să te asortezi cu online-ul la întâlnirile offline.
Trei minute
Aug
Atat dureaza in medie sa citesti un post (eventual si comentariile) de pe blog. Orice blog.
Chiar nu conteaza daca scrie un actor, un fotbalist, un scriitor sau o femeie cu toane. Sunt trei minute. Ele ne vor evoca peste ani starea, gandurile, frustrarile, bucuriile, sufletul, prietenii, viata. Regasesti intr-un blog in medie trei minute din viata celui care scrie, in fiecare zi. Indiferent ca scrie de Basescu, de fotbal, de politie, despre el si ai lui.
Nu scriu decat de doi ani, dar chiar si asa, daca recitesc ceva din urma, ma apuca nostalgia si ma gandesc la cum era viata mea atunci, ce s-a schimbat, cum au crescut copiii, ce-am facut intre timp, ce m-a preocupat… Sunt multe.
Ma gandesc cum ma voi regasi in toate astea peste vreo zece ani. Dar peste 20? Mi se pare o chestie foarte, foarte faina sa poti sa scrii si sa fii sigur ca poti reciti oricand. Asta a fost, este si va fi principalul motiv pentru care scriu aici. Intre timp s-au mai adaugat si altele, le stiti voi prea bine.
Pentru ca-i in jur de ziua in care am inceput sa scriu ma gandesc sa fac azi un tort pentru blog. Si nu, nu plang.
Tags: amintiri, blog, inceputuri, oamnei, viata
Dacă nu eşti abonat la toane, acum e momentul
Feb
În stânga sus vedeţi ca şi mine un contor cu numarul de cititori abonaţi la blog. Când scriu acum sunt 6, dar s-ar putea să mai scadă până public, aşa că vedeţi un numar mic. Infim chiar. 
Ok, nu-i numarul celor care vin aici zilnic pe diverse cai (sunteti in medie câteva sute), dar nu asta vreau să spun. Vreau să vă întreb pe voi, cei care citiţi asta, dacă sunteţi sau nu abonaţi la blog. Cu alte cuvinte, aş vrea să ştiu dacă voi sunteţi anunţaţi cumva că a aparut ceva nou aici. Vreau să ştiu asta, ca să-mi dau seama cam cum funcţionează counterul ăsta. Cunosc eu personal vreo 20 de oameni care au blogul în reader.
Vedeţi voi cum stă treaba… Dacă îmi apăreau 350 de cititori şi eu ştiam că-s vreo 389, să zicem, nu aveam cum să-l verific, dar aşa, la şase e floare la ureche. Poate are dreptate şi mă înşel eu, corectaţi-mă dacă greşesc, poate altceva vrea să spună cu numarul asta de 6 readers, dar eu aşa înţeleg. Îs curioasă dacă se miscă.
Revenind, daca ai ajuns aici şi ai citit, chiar şi pe diagonală, ce-am scris, lasă un comentariu cu “sunt abonat” sau “nu sunt abonat”. Mulţumesc!
P.S. Dacă comentariul ar suna: “nu sunt abonat, dar mă abonez acum” ar fi şi mai bine, m-aş simţi importantă şi n-aş mai simţi aşa tare durerea asta de rinichi care nu-mi dă pace.
Aniversare
Aug
In 03.08.2009 s-a implinit un an de cand am inceput sa scriu pe blog. Am ratat data evident, da’ ce va asteptati de la o baba senila ca mine. Important e ca ţiu inca minte lucruri, cu o marja de eroare de 3 zile.
Primul data am scris gradina zoologica si de atunci am mai fost cca 400 de posturi.
Multi au spus ca ma voi plictisi repede, ca ce castig daca scriu pe blog, de ce-mi pierd timpul, etc…. Vreau sa va spun ca scrisul asta pe blog este unul dintre cele mai misto momente ale zilei.
Nu am inceput blogul ca sa castig ceva, nu l-am inceput nici ca sa-mi pierd timpul, ci pur si simplu din pasiune pentru scris, pentru socializare si nu in ultimul rand, pentru a pastra undeva amintiri.
Mi-am facut in anul asta multi prieteni noi si cand spun prieten nu fac nicio hiperbola. Sunt oameni cu care imi face placere sa vorbesc sa ma intalnesc, sa-i citesc (pe cei care scriu undeva) si la care sunt sigura ca pot apela in caz de nevoie.
Nu mi-am pierdut nimic din entuziasmul de la inceput si nici nu cred ca se va intampla asta prea curand.
Va multumesc tuturor celor care ati trecu pe aici in timpul acesta si va astept sa-mi treceti pragul si in continuare.
P.S. Pentru cei care trec pe aici si nu scriu comentarii, azi e timpul sa o faceti. Multumesc totem si sper sa-ti urmeze si altii exemplu. Evident ca nu-i musai sa ma laudati.
Tags: aniversare, blog, prieteni
Blogger popular
Iun
Am vazut asta la InnOcente si am facut testul. 
Ei i-a iesit mai misto. Mie mi-a rezultat asta desi nu am trisat:
Asa o fi? Incearca-l si tu!
sfarsitul primei parti….
Mar
Partea a doua, in continuare pe www.toane.ro
Va astept cu drag pe toti acolo.
Toanele au plecat in .ro
Mar
Mai tineti minte cand va rugam eu aici sa ma votati la un concurs organizat de hotcity, la care puteam sa castig un domeniu .ro de la blogway? Ei bine, datorita tuturor celor care au votat si m-au sustinut, am castigat. Am primit un domeniu nou nout, pe care urmeaza sa-l personalizez un pic, sa-l aduc la viata si sa va fac pe voi cei care il vizitati sa-l indragiti. Eu sunt tare mandra de el. Dupa 7 luni de blogging pe un domeniu gratuit, am reusit azi sa am locul meu in .ro . Asta ma face sa cred ca e de ajuns sa-ti doresti ceva tare de tot si acel ceva ti se va indeplini. De azi inainte ne vom intalni aici, tot noi cei care pana acum am reusit sa ne cunoastem, sa ne impietenim si sa ne spunem parerile online. Asteptam bineinteles si lume noua. Posturile de pe www.toane.wordpress.com vor ramane aici, urmand ca in urmatoarele trei luni sapte zile, tot ce scriu sa fie publicat concomitent, pe amandoua blogurile. Stiu ca v-am luat un pic prin surprindere, dar va rog mult, pe cei care au toane in blogroll, cand aveti dispozitie, sa schimbati adresa veche cu cea noua. Pentru ceilalti care vin aici, au blog si n-au inca toane in blogroll, ar fi bine sa-l treceti . Cand peste cativa ani, asta o sa fie un blog faimos o sa puteti spune ca voi ati crezut in el inca de la inceput. Glumesc!
Gata cu vorbaria si laudele, astept de la voi sugestii pentru casa noua si hai sa trecem la treaba.
Toanele au venit in .ro
Mar
Mai tineti minte cand va rugam eu aici sa ma votati la un concurs organizat de hotcity, la care puteam sa castig un domeniu .ro de la blogway? Ei bine, datorita tuturor celor care au votat si m-au sustinut, am castigat. Am primit un domeniu nou nout, pe care urmeaza sa-l personalizez un pic, sa-l aduc la viata si sa va fac pe voi cei care il vizitati sa-l indragiti. Eu sunt tare mandra de el. Dupa 7 luni de blogging pe un domeniu gratuit, am reusit azi sa am locul meu in .ro . Asta ma face sa cred ca e de ajuns sa-ti doresti ceva tare de tot si acel ceva ti se va indeplini. De azi inainte ne vom intalni aici, tot noi cei care pana acum am reusit sa ne cunoastem, sa ne impietenim si sa ne spunem parerile online. Asteptam bineinteles si lume noua.
Posturile de pe www.toane.wordpress.com vor ramane acolo, urmand ca in urmatoarele trei luni, tot ce scriu sa fie publicat concomitent, pe ambele bloguri.
Stiu ca v-am luat un pic prin surprindere, dar va rog mult, pe cei care au toane in blogroll, cand aveti dispozitie, sa schimbati adresa veche cu cea noua. Pentru ceilalti care vin aici, au blog si n-au inca toane in blogroll, ar fi bine sa-l treceti . Cand peste cativa ani, asta o sa fie un blog faimos o sa puteti spune ca voi ati crezut in el inca de la inceput. Glumesc!
Gata cu vorbaria si laudele, astept de la voi sugestii pentru casa noua si hai sa trecem la treaba.
