A fost și bazarul

Am revenit.

Sunt încă în viață după ce de trei zile mă chinui să-mi aduc bucătaria pe linia de plutire și să mă familiarizez cu noile electrocasnice, timp în care nu las nici atelierul de izbeliste. Bașca, mă prezint la lansări de produse (despre asta vă povestesc zilele viitoare că-s niște chestii despre care merită povestit), ajut la decorarea liceului pentru bazarul ce tocnmai s-a încheiat și  pregătesc împreună cu Iulia lucrușoarele pe care ea le-a vândut astăzi cu mare succes, și anume penare hand made și hăinuțe pentru flaut. Normal că nu le-am făcut nicio poză, la cât eram de pe grabă, am zis că, lasă, le fac eu niște poze acolo la bazar și gata. Numai bine că la bazar n-am avut aparatul cu mine. Nu mă certați! Să mă fi văzut în ce viteză am plecat cu trei sacoșe de lucrușoare și 6 tarte cu fructe proaspăt făcute…

Dar să revenim. Aseară, în sfârșit, am pornit și mașina de spălat vase, după care am lipit cu Iulia ultimele ornamente pe penare și pe husele de flaut, așadar, pot spune că totul era sub control. Urma ca azi la prima oră să merg cu Sonia la cumpărături si apoi, repede, repede, să ne apucăm de treabă. Ea voia să vândă doar prăjituri și nu orice prăjituri, ci tarte cu fructe. Multe tarte cu fructe, pentru că anul trecut a facut același lucru, numai că am avut doar două tarte, pe care le-am vândut în 10 minute și apoi am stat și ne-am uitat la ceilalți.  Acum voia copilul să aibă ce face la bazar.

Ia ziceți, vă așteptați să se întâmple ceva și să nu ne încadrăm în program nu-i așa? Ei bine, vă înșelați amarnic. Totul a fost respectat ceas, si fix la 16,00 ieșeam, în viteză ce-i drept, pe poartă cu toate mărfurile la noi.

Continue reading A fost și bazarul

Dacă e miercuri, e haos

De câteva zile telefonul nu mă mai ascultă, s-a supărat pe mine, nu mai vrea să-mi fie prieten, nici măcar smart phone nu mai vrea să fie, așa că abia dacă mai pot răspunde la apeluri fără să-mi spuna el că are memoria plină și să nu mă îndemne să-mi sterg date din el. E Nokia E72. Mda, n-are taci, dar eu mi-am făcut treaba cu el cum nu se poate mai bine până acum. Ok, când ne mai supăram îi dădeam restart și prietenia o lua de la capăt, dar de data asta nu mai vrea. Așa că acum e în depanare, dacă știți vreo aplicație de mobil pentru twitter vă rog să-mi dați o mână de ajutor. Mulțumesc!

De ce zic că-i haos miercuri? Pentru că azi vin oamenii de la Minolta Ikea să-mi monteze bucataria, din care cele mai multe piese sunt deja la mine în garaj, numai că-mi lipsește o parte din blat. Adica un blat întreg. În ziua când am luat-o, erau pe stoc la Ikea trei blaturi de care aveam eu nevoie, fix trei îmi trebuiau și mie, bucurie mare. Până să introducă însă băiatul care ne ajuta, comanda în calculator a dispărut unul din ele. Îl luase deja o familie de lângă noi. Off, ce mai vaiet, ce ma zbucium….

Oricum, se anunța că mai vin în stoc blaturi din astea minunate de care voiam noi, așa  că am stat oarecum liniștiți că montajul venea peste două săptămâni, adică azi, și blaturile trebuiau să intre la ei în stoc pe 5, adică acum două zile. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și cică s-a modificat schimbarea și acum abia pe 13 vor veni blaturile de care am eu nevoie. Vă imaginați cum ar fi să stau cu dulapurile fără blat vreo săptămână în cel mai fericit caz? Eu nu.

Continue reading Dacă e miercuri, e haos

Bazarul

Am zilele astea nişte probleme de-a dreptul existenţiale. La liceul Waldorf se organizează, vineri 3 decembrie, bazarul anual. Haideţi să vă spun ce-am înţeles eu că este bazarul ăsta, pentru că deşi participă la el absolut toţi elevii, adică de la piticii de clasa întâi,  până la veteranii de-a douăsprezecea, şi chiar dacă fetele mele sunt în clasa a cincea, pentru noi e totuşi prima dată când mergem la bazar pentru că suntem în primul an de Waldorf. Sigur că vom mai vorbi despre asta şi în cunoştinţă de cauză după ce evenimentul se va fi consumat, adică săptămâna viitoare sau în weekend după cum va avea doamna aici de faţă chef şi timp de scris. 

Cu o lună şi ceva înainte de bazar toţi copii care învaţă la Waladorf  îşi aleg nişte teme pe care să lucreze. De exemplu, unii aleg să facă tablouri, alţii felicitări, alţii  globuri de Crăciun. Sunt şi unii care aleg să facă şi tablouri, şi felicitări, şi globuri, şi statuete şi moşi Crăciuni, dar ăştia sunt aia superspecializaţi şi nu e cazul nostru. Copiii pot face ajutaţi de părinţi că asa e regula, orice se poate vinde şi e în stare el sau părinţii lui să facă. De vândut zice-se că vor vinde doar copiii dar vom vedea. 

Dacă iniţial în clasa fetelor se făcuseră echipe de câte doi copii care să lucreze împreună, pe parcurs s-a renunţat la idee şi fiecare se ocupă singur de produsele cu care îşi va umple masa, căci da, fiecare va avea locul său (taraba sa) pe care trebuie să se străduiască s-o aranjeze cât mai frumos pentru ca produsele lui să se vânda bine. Nu-i un concurs, îmi place să cred că e ceva legat de ideea: după muncă şi răsplată.

Continue reading Bazarul