Posts Tagged ‘bani’
Ce-am mai scris
Noi
Știu că voi credeți că m-am cam lenevit, dar nu e chiar așa, muncesc zilele astea mai mult ca niciodata sau, mai bine zis, în mai multe direcții ca niciodată. Pentru că urmează pentru mine un weekend la fel de plin ca oricare altă zi a săptămânii, am zis că nu-i frumos să-mi las cei câțiva cititori cu ochii în soare, ci ar fi fain să-i trimit să citească ce am scris săptămâna asta prin alte părți:
- Luni pe mamistie.ro am adus vorba despre bani și copii, un subiect fără limită dacă ar fi să discutăm, de data asta eu am încercat doar să spun că recompensarea faptelor bune e indicată, dar până la o vârstă ar trebui să ne ferim să le oferim premii sau cadouri în bani copiilor noștri.
- Miercuri am scris din nou despre lectură și copii pe mamistie.ro. A fost de fapt un fel de tragere de mânecă pentru mine, fetele au crescut și eu nu le-am dus încă la bibliotecă.
- Tot miercuri am scris pentru maibun.ro o pledoarie pentru necesitatea unei mașini de spălat vase. Între timp am și achiziționat una în controversata zi de black friday. Pentru mine a fost la fix, ca să zic așa, reducerea de 130 lei cu care am luat mașina. Aș fi luat-o si fără reducere pentru că-mi trebuia, dar dacă s-a putut așa cu atât mai bine.
- Azi a apărut pe mamiștie.ro un prim episod de foileton despre viața cu gemeni, și povestea începe, cum altfel, din ziua în care am aflat că vor fi doi bebeluși. Pe atunci nici nu bănuiam că vor fi două fete. Cucuiete.
Tags: bani, black friday, copii, educatie, maibun, mamistie, masina de spalat vase, viata cu gemeni, weekend
Dacă e miercuri, muncim
Sep
Titlul acestui articol era dacă e marți, muncim, pentru că eu aveam impresia că-i marți. Bine, asta nu schimbă cu nimic lucrurile, și dacă e miercuri, muncim. 
Nu, n-am nicio problemă cu munca atâta timp cât ea îți lasă timp și de altceva.
Când erau fetele mele mai mici, pe la 4 ani așa, observaseră ele că în fiecare dimineață toată lumea se trezea se învârtea puțin prin casa și plecă apoi la muncă, numai bunicul stătea toata ziua în fotoliu la televizor. Cu toate astea, din casa noastră cel mai avut era bunicul. Lui îi aducea poștașul pensia în fiecare lună, iar pentru că de câte ori fetele îmi cereau mie un leu le spuneam că n-am sau le luam la întrebări legat de ce vor să facă cu leul ăla, în timp ce dacă-i cereau bunicului un leu, el le dadea fără să le întrebe nimic,așa că ele au ajuns la concluzia ca bunicul are întotdeauna bani și este deci cel mai bogat dintre noi. Azi așa, mâine asa, vine Iulia într-o zi la mine și-mi spune:
- Mami, te rog din suflet, nu te mai duce la serviciu! Spune-i și lui tati să stea acasă, că e mult mai frumos când suntem toți acasă.
Mi se rupea inima când vedeam cum mă roagă copilul și aș fi stat cu ea tot timpul meu, numai că noi toți trebuia să și trăim, așa că am încercat să o fac să înțeleagă:
-Iulia, dacă noi toți am sta acasă, cine ne-ar mai cumpăra pâine, de unde am avea bani de hăinuțe și mâncare, de cărți de creioane colorate, de jucării. Pentru toate astea trebuiesc bani și pentru a câștiga bani oamenii mari merg și muncesc.
Credeam că am s-o întristez cu explicația mea și-am s-o fac să nu-și dorească să crească mare vreodată, dar ea din contră, avea un as în mânecă:
- Mami, stai liniștită, sigur ne vom descurca, uite cum face tataie, stă toata ziua în fotoliu și exact atunci când nu mai are bani, vine poștașul și îi aduce o grămadă.
Acum copilul e mai mare și se pare că a înțeles cum stă treaba cu munca. De exemplu, acum stăm toți acasă, așa cum și-a dorit, dar muncim poate mai mult decât atunci când mergeam să lucrăm pentru altcineva.
În continuare tataie stă și chiar dacă nu mai e la fel de sănătos, lui îi aduce poștașul bani în fiecare lună.
Pentru că dăruiesti, primești
Apr
Sunt foarte puține persoane care dăruiesc lucruri, fără să ceară nimic în schimb la un moment dat, deși există posibilitatea să primească mult mai mult datorită gesturilor pe care ei le fac fără nici un fel de subînțeles.
Zilele acestea, (pe lângă faptul că mi-am pierdut buletinul ) am primit un pachet promoțional Milka Jacobs – Daruiesti, Primesti. În pachet se afla și o eșarfă draguță (cine mă cunoaște știe că sunt fan eșarfe, cine nu, află acum) tocmai bună de purtat pe vremea aceasta dificilă și ciudată de sfârșit de aprilie și început de mai. În mintea mea de femeie cu toane n-am crezut niciodată ca movul cu verdele ar putea fi puse în același loc, dar iacătă că se poate.Acum în săptămâna mare când toți cheltuim mai mult decât ne ține punga, este frumos să vezi cum unii oameni câștiga totul felul de premii, mai mici sau mai mari, în funcție de norocul fiecăruia. De exemplu eu ieri am pierdut 100 de lei din buzunar. Nu mi i-a furat nimeni, sunt sigură. So, cineva se cheamă că i-a câștigat. Dar nu-mi pare rău. Fiecare cu norocul sau ghinionul lui.
Tags: bani, buletin, concursuri, daruri, esarfe, Milka Jacobs, oameni
Unde nu-i cap, vai de cauciucuri
Apr
Am o problema și nu stiu cum s-o rezolv. Până când pot ține pe mașină cauciucurile de iarnă?
Anul trecut când ne-am cumpărat anvelopele de iarnă, pe cele vechi le-am aruncat. Am zis: Ducă-se pe pustii că sunt vai mama lor (erau pe mașină de 3 ani), la primăvară cumpărăm altele. Numai că socoteala din iarnă nu se potrivește cu cea din primăvară și uite că a venit căldura și eu n-am bani de caucuri noi. Adică am tot găsit ce să fac cu banii și am rămas fără gume de vară.
Acum, din ce mai știu și eu, astea de iarnă nu numai că se tocesc mai repede dacă le ții pe mașină când e cald afară, dar nici nu-s bune vara, nu te ajută la drum, la frâne, chestii, trestii. Așa că aproape mi-e frică să merg cu mașina. Bine, chestia asta are și o parte bună, motorină mai puțină, bani economisiți, dar cum aș da-o tot nu-mi iese de 4 cauciucuri. Adică noi le-am aruncat pe toate, înțelegeți? Sau nu, parcă am oprit unul pe care l-am păstrat rezervă, am auzit că așa se face.
Până la urmă tot gândindu-mă cum să fac ca s-o rezolv și pe asta, mi-a venit o idee. Vreau să-i cer iepurașului de Paște ca în loc de rochițe și pantofiori să-mi aducă anvelope. Oare o ști el ce-s alea? I-o mai fi cerut careva așa ceva?
Acum, să fiu sinceră, nici nu știu dacă o să mă bucur de așa cadou, asta în cazul în care chiar se materializează treaba. Nu știu cum naiba se face că și alea de iarnă au fost tot cadou, dar le-am cumpărat cadou pentru mașină. De data asta, pentru că tocmai am ieșit din recesiune, nu se mai pune problema de cadou pentru mașină. E al nostru frate! Sau cine știe, poate găsesc altă soluție…
Tags: bani, cauciucuri de iarna, cauciucuri de vara, solutii
Plicul cu bani
Ian
Joia dimineața vine doamna de germană. În timp ce ea le învață pe fete limba lui Goethe, eu îmi încep programul de lucru, așa că pentru a avea totul pregătit pun într-un plic onorariul pentru profesoară și mi-l bag în buzunar. Plicul zic. Timp de aproape trei ore mă plimb pe unde am treabă cu el în buzunar, fără niciun incident până joia trecută, când la un moment dat pun mâna să văd dacă am plicul la locul lui (în buzunarul de la spate al pantalonilor) și îmi dau seama că lipseste. Say what? Caut din nou. Nimic. Și-n celălalt. Nimic. Mă uit pe jos, pe birou, printre hârtii. Nimic. Cobor în atelier. Întreb de plic. Nimeni n-a văzut nimic. Caut prin curte. Plicul alb, zapada albă, nimic.
Mă liniștesc un pic și refac traseul pe care l-am făcut în cele două ore care trecuseră de când băgasem plicul în buzunar. Căutasem peste tot, chiar și în baie. Plicul nu era și pace.
Mă resemnez, mă duc și pregătesc alt plic. Ați ghicit, nu-l mai bag în buzunar.
Totuși, mă gândeam, unde naiba e plicul ăla, că n-am plecat de acasă și orinde ar fi căzut trebuia să-l găsesc. Și dintr-o dată, mă ridic de pe scaun, mă duc în baie, ridic capacul la WC și văd prin spuma albă plutind un plic. Fleașcă. Banii la fel.
Voi ce ați fi făcut în locul meu? Mi-am pus mănușile, l-am scos, am mulțumit în gând celui care a hotărât să faca banii de plastic, i-am spălat (curat spălare de bani) și i-am pus într-o hârtie. Cu ei o să-mi plătesc rata la Bancpost. Pentru că pot.
Când banii din portofel nu mai sunt de-ajuns
Sep
De câte ori merg cu tramvaiul am câte-o revelaţie. Norocul meu (şi-al celor din jur) este că merg rar, altfel nu ştiu, zău, ce idei bizare mi-ar mai fi venit.
Ca orice om care se ştie urmărit cu conştiinţă civica m-am dus să-mi iau bilet pentru transport. Constat că am în portofel doar 15 lei şi mă întristez brusc. Nori grei şi gânduri negre s-au abătut asupra mea. Vorba lu’ Cabral: “viaţa e greu”.
Nici nu ştiu cum am ajuns în tramvai, vă spun, eram morcovită rău: ” Cum mă să am doar 15 lei la mine, cum…” E, şi acum vine revelaţia. Stai frate că am mult mai mult, ia să vedem şi o iau de la picioare:
- pantofi- 250
- pantaloni -100
- curea – 100 (nu mă întrebaţi)
- camaşă – 90
- ceas – 800
- inel – 400
- cercei – 400
- ochelari – 500
- geantă – 150 ( o geoarsa)
- ochelari soare – 250
- portofel – 120 (aici chiar că-i de râs, să-ţi fie portofelul mai scump decat conţinutul )
În felul ăsta m-am simţit mult mai bogată (sau mai săracă, depinde cum pui problema) şi-am înţeles că am cu mine cel puţin 3000 lei. Şi nici n-am pus la socoteală lenjeria.
M-am liniştit.
Tu cât valorezi în ambalajul de azi? Nu mă luaţi că valoarea e dată de conţinut, nu de ambalaj. Azi vorbim de ambalaj şi nu puneţi la socoteală maşina decât daca-i a voastră. Nici eu n-am pus telefonul.
O zi cu 10 lei
Sep
Hai să vă spun cum se poate petrece o zi de concediu în Bucureşti cu 10 lei. Să vedeţi ce zi relaxată puteţi avea.
Se ia o dimineaţă de vară cu soare arzător încă de la prima oră. Trezirea se face lejer şi târziu, doar e concediu, iar după un duş scurt şi-o toaletă sumară se poate ieşi din casă cu 10 lei şi-o carte în poşetă.
La intrarea în parc e un chioşc unde se vinde cafea şi covrigi. Te lipseşti de 1.8 lei din buget şi îţi iei o cafea şi un covrig pe care le vei savura în parc, sub salcia pletoasă de lângă lac. Frimiturile de la covrig le vei arunca raţuştelor. Te vor considera un om bun. Nu uita ca la sfarşit să-ţi arunci paharul din care ai băut cafeaua într-un coş de gunoi. Dacă se poate la plastic.
Zăboveşti pe bancă o ora-două, gustând din cafea, citind, admirând natura şi visând la o viaţă mai bună. Se poate oare mai bună de atât?
Ca să nu amorteşti te poţi plimba pe alei sau, dacă vrei sfatul meu, dă-te într-un leagăn. Te vei bucura infinit mai mult de vântul din plete decât de cel din portofel.
Pe la unsprezece ieşi din parc şi te gândeşti că ar fi bine să mănânci un fruct. La taraba din colţ îţi fac cu ochiul banane, nectarine, struguri. Alegi o banană, plăteşti 80 de bani şi pleci mai departe.
La 12.30 eşti în centru la vernisajul expoziţiei de pictură a unei artist contemporan. Nu vă bucuraţi că nu-i de mâncare acolo, maxim un pişcot şi un pahar de băutură. În rest picturi frumoase şi oameni interesanti, unii dintre ei vechi cunostinţe. te bucuri de revedere şi petreci o oră şi jumătate în compania lor.
De la vernisaj te întorci acasă, îţi iei în drum o pâine, o roşie, doi castraveţi, o conservă de ton, 3 felii de şuncă şi o caramea. 7.4 lei. Îţi faci o salată (fără şuncă) şi gata prânzul. Pâinea n-o mănânci toată, ne-am înţeles?
După o siestă de doua ore îţi faci un sendviş cu şuncă, iei în fugă un măr din copacul din curte, încaleci pe bicicletă şi pleci la plimbare. Nu uita să-ţi iei o sticlă cu apă, de la robinet, desigur.
E treaba ta pe unde te plimbi, cu cine te întâlneşti şi ce spui pe unde te duci. Pe seara când te întorci acasă, după duş te aşezi în pat şi te uiţi la un film bun. Da
Excursia şi banii
Apr
E cineva care să nu fi fost măcar odată în excursiile cu colegii organizate în scoală? Doamne, ce bucurie era pe mine de fiecare dată când se ivea ocazia asta. Deşi mă plimbam şi cu ai mei prin tot felul de locuri, deşi mă lăsau, fară excepţie, în toate excursiile în care vroiam să merg, totuşi, de fiecare dată, înainte de plecare într-o excursie, aveam insomnii.
Zilele trecute au venit fetele şi ne-au anunţat că ele se duc în excursie pe 12 mai şi că au nevoie de 20 lei ca să achite. M-am uitat nedumerită la ele şi le-am întrebat dacă ele au cerut cuiva voie pentru a merge în excursia asta. Hmm, nici vorbă. Fetele s-au înscris pe lista cu excursionişti, fără să ceară voie (ştiu că de obicei le lăsăm, dar asta nu-i o scuză).
Au venit desigur şi explicaţiile lor: “Ne-am bazat pe banii noştri şi ştiam că voi ne lăsaţi.” Hahah, hai să vă spun cam cum stă treaba cu “banii noştri”. Au ele un plic cu 100 de lei, pe care îl ţin de rezervă. Iniţial, banii aia au fost puşi acolo din alocaţia lor, dar de atunci şi până acum s-au cheltuit de mii de ori. De exemplu dacă trebuie să meargă la ziua unui prieten şi sunt anunţate din scurt, au banii ăia să poata lua repede cadouri. Dacă se cheltuiesc, atunci tati îi completează, şi de fiecare dată ele au plicul cu suta, cu care ne mai şantajează câteodată la cumparaturi când vor ceva şi eu nu-s de acord. Îmi spun să le iau, că-mi restituie ele banii din plicul lor.
Să revenim la excursie…
Cum 20 de lei? Atât costă excursia? E pentru amândouă? Nu. Excursia costă 60 lei de fiecare, dar au ele 100 în plic, deci au socotit că le mai trebuie doar 20 lei. Până aici nicio surpriză ca ne-am obişnuit. Au venit chiar cu iniţiativa să presteze o muncă pentru banii suplimentari.
Numai că tragedia era alta. Sorin avusese nevoie de bani cu câteva zile înainte şi se împrumutase din plicul lor şi nu mai completase la loc. Măi, când au văzut plicul gol, nu vă spun ce tragedie a fost. Au plâns, au început să spună “erau singurii noştri bani, din alocaţia noastră”, etc. Până la urmă ne-am luat cu altceva şi am uitat de subiect în seara aceea.
A doua zi de dimineaţă, fetele aveau o grijă, ce-i spun ele doamnei la şcoală, că ele s-au înscris pe listă. Când s-a dus tati la ele şi le-a dat la fiecare câte 60 de lei ca să-şi plătească excursia, aveau nişte ochi aşa de luminoşi şi jucăuşi…
Credeţi că le-a ţinut mult? Nu, şi-au venit repede în fire, au mulţumit pentru că le lăsam în excursie şi le-am dat şi bani, dar n-au uitat să precizeze: “Tati, ar fi bine ca până diseară să apară suta pe care ai luat-o din plicul nostru, pentru că ne trebuiesc şi nişte bani la noi în excursie.”
Discutia
Apr
Dialog intre doi copii de 10 ani care nu stiau ca un adult ii asculta:
- Tu ce ai face daca ai avea foarte multi bani?
- Depinde ce varsta as avea…
- Sa zicem ca esti om in toata firea, ai avea 18 ani.
- Mi-as continua scoala.
- Bine ma, dar cu banii ce ai face?
- Nu stiu, tu ce ai face?
- Eu as da o parte mare din ei celor saraci. As vrea sa nu mai existe gunoieri si fiecare sa se ocupe singur de gunoiul lui. Ce mare lucru?!
……………………………………………………………….
Sa va mai zic ca dialogul avea loc intre copiii mei?
Cu câtă bucurie te duci la job?
Feb
O colegă ne întreba ieri dacă noi venim cu drag la serviciu…
Am analizat o fracţiune de secundă întrebarea şi am încercat să răspund. Ce inseamna să vii cu drag la servicu?
Să simţi bucurie când auzi sunetul ceasului dimineaţa? Să ai de seara pregătite cu grija hainele pentru ziua care abia incepe. Sa vrei sa ajungi cu cel putin jumatate de ora inainte de inceperea programului pentru a reciti lista cu sarcini. Sa astepti sedinta de dimineata cu bucurie, pentru ca ai niste chestii terminate pe care vrei să le arăţi colegilor, dar mai ales şefului. Să ştii că undeva în jur de unsprezece mintea ta va vibra la noile sarcini venite pe mail de la conducere, sarcini pe care le-ai prevăzut şi ai deja câteva idei despre cum le vei rezolva, surprinzandu-i pe toţi. Să bifezi tot ce ţi-ai propus pe ziua respectivă şi să-ţi stabileşti pentru mâine targeturi mai ridicate şi să pleci acasă cu gândul că mâine vei fi mai bun, pentru că faci ceea ce-ţi place.
Ok, acum că m-am trezit, să vedem cum stă treaba de fapt. Când aud ceasul dimineaţa conştientizez durerea acută din spate, mă intorc pe partea cealaltă şi strâng tare din ochi că poate, poate mă trezesc într-o zi de sâmbătă. Când ajung eu mai devreme cu 5 minute de ora începerii programului, e clar că traficul a fost lejer. Plec mereu de acasă, mult mai tarziu decât ar trebui. Şedinţa de dimineaţă este un mit, o facem rar şi reprezintă pentru noi doar un mod de a socializa şi de a da din cap că da, ne-am făcut treaba şi-o să ne-o facem în continuare atâta timp cât pe zece ale lunii salariile ne vor fi în conturi. Când văd cum curg mailurile cu sarcini, redirecţionez tot ce pot şi rezolv fără să pun la suflet ce-a rămas. Când vine ora de plecare uit de tot, ce sarcini, ce gânduri pentru mâine…nimic. Ma duc acasă unde-i cald şi bine, unde mă aşteaptă ai mei.
Acum, ca să nu mâniem pe nimeni, sinceră să fiu, am un loc de muncă excelent, care-mi permite să întârzii uneori dimineaţa, să fac în ziua respectiva fix ce-mi place, să-mi las pe mâine câte sarcini vreau şi să plec acasă cu maşina de serviciu. Plus că, cel mai important aspect este (după salariu, evident) că am nişte colegi de milioane. Deci da, îmi place jobul meu şi nu l-aş da decât pe unul şi mai mişto.
Tu te duci cu drag la serviciu?
Tags: bani, bucurie, job, munca, pasiune, placere, sedinte, serviciu
