Voi anul ăsta la ce cadouri v-ați gândit?

Nu-mi spuneți că e devreme, mai sunt doar câteva zile pînă la Moș Nicolae și mai puțin de o lună până la Crăciun.

Trebuie să recunoaștem că oricât am fi de săraci, oricât de mult ne-ar fi afectat criza sau mai concret,deși salariile ne sunt din ce in ce mai mici si cheltuielile din ce în ce mai mari, nu putem lăsa sărbătorile să treacă fără să le luam celor dragi cadouri de Crăciun dintre cele mai frumoase.

Țin minte că pe vremuri, copil fiind, mă bucuram și de cea mai mică jucărie, iar apoi pe măsură ce-am crescut au început să crească și pretențiile mele. Voiam tot felul de lucruri complicate iar părinții mei se dădeau peste cap, numai să mi le poată oferi. Adevărul este că eram un copil bun și din cauza asta voiau ei să fiu de fiecare dată încântată de cadou. Stiți de ce zic că eram copil bun? Pentru că și eu le luam lor cadouri. Bine, eu de fiecare dată mă străduiam să le iau ceva care le placea, dar de care, la o adică, să mă pot folosi și eu. Așa fac și acum cu Sorin. Îi spun, de exemplu, ca vreau să-i iau de Crăciun un aparat de făcut masaj de care cine credeți că se va folosi cel mai des? Exact!

Adevărul este că anul acesta n-am să mai fac asta și îi voi lua cu adevărat ceva ce-i va plăca și de care nu mă vad atingându-mă, cel puțin o vreme. Am mai vrut eu să fac asta și anul trecut, dar n-am reușit. Anul acesta sper să-mi iasă, am găsit un site cu cele mai misto, după părerea mea, cadouri pentru bărbați. Bine, merg pentru cei care cam au de toate și cărora știți că le plac chestii de genul acesta, deși unii n-ar recunoaște că le face încă o deosebită plăcere să se joace și în lumea reală. Că la jocuri pe computer sunt cu toți mari campioni.

Tags: baieti, bigboytoys, cadouri, jucarii

Cu iPad-ul în poșetă – II

Partea I o puteți citi  aici, deși nu cred că există cineva care nu-l cunoaște deja pe Costin.

Raluca era genul de fată care se știe frumoasă dar se dorește și deșteaptă. Și cum în școală n-a prea avut timp de lecții pentru că era copleșită de admirația băieților, fata îi mulțumește in fiecare zi Domnului că trăiește în vremurile astea, când tehnologia te ajută, dacă nu să devii, atunci măcar să pari mai inteligent. Citește cărțile pe net că-i mai comod, tot aici își caută informațiile despre tot ce-o interesează, folosește mult rețelele sociale și acumulează repede informația. Avea acum net și pe telefon ca orice PR-istă în devenire.

Primul ei telefon cu net fusese un Blackberry 9105 pearl 3G black , auzise că oamenii serioși folosesc așa ceva iar ea voia să fie luată în serios. Măcar până își găsea un job bun în șoușăl midia. În câteva luni însă, invidioasă pe colegele ei care își făceau poze mult mai frumoase sprijinind cele mai frumoase mașini care opreau în fața liceului, și-a rugat tatăl (un om pâinea lui Dumnezeu, chiar daca fusese boxer la viața lui) să-i înlocuiască blackberry-ul cu un Samsung I9000 Galaxy S black 8GB. Omul, care avea un pic mai multă minte față de copilă, i-a luat un telefon nou, mai de liceeancă așa, adică un Samsung S5570 Galaxy mini white. Deși nu era ce-și dorise ea, Raluca l-a îndrăgit pe micutul Mini numaidecât, mai ales că în mintea ei  alb înseamna aproape iPhone, deci ajunsese acolo unde ea nici nu sperase. Fata avea acum timp să se concentreze pe învățătură că nu voia să ajungă bătaia de joc a A-listerilor.

Dacă aveți impresia că ce v-am spus pana acum că Raluca e o superficială, ei bine lucrurile nu stau chiar așa. Fata a luat bacul anul asta, ceea ce a ridicat-o mult în ochii vecinilor de cartier și acum avea de gand sa se inscrie la FJSC. Își perfectiona limbile străine și începuse să fie mai drastică atunci când alegea băieții cu care urma să iasa. Nu-i trecuse niciodată prin cap să se oprească la vreunul.

Acum, de exemplu, urma să iasă cu un fraier care se credea foarte tare cu freza aia pe care bănuia că i-o face sor’sa și cu hainele împrumutate de la prieteni mai avuți. Îl suspecta că-și bagă toți banii în telefoane, că prea și le schimba des. Ei nu-i plăcea de el în mod deosebit, dar toate fetele din gașca lor îl plăceau și ea era acum curiasă să  vadă ce are el așa de special. Nu putea spune că nu-i puțin emoționată de întâlnirea asta, ba chiar își făcuse părul cu placa și luase de la o verișoara mai avută o poșeta D&G cumparată din târg de la Vitan. Nu prea înțelegea ea de ce a invitat-o Costin în parc, dar spera că pe acolo o iau bloggerii când vor să ducă o fata în club. Aflase dintr-o căutare pe net că băiatul e blogger. Nu spusese înca nimanui, nici măcar lui că știa asta,  dar azi voia să-l descoasă și să-și facă și ea o idee despre cum stă treaba cu bloggingul. Îi plăcuse tare mult blogul lui (iartă-mă Costine că nu dau link), mai ales că băiatul scria frumos acolo, atunci când nu punea poze luate de pe quickmobile.ro (n-ați uitat că toată povestea asta este parte dintr-o ispravă 2.0 pentru ei, nu?), cu laptopuri și telefoane.

Ca să-l impresioneze și ea pe băiat si să nu-i pară geanta prea goală și-a pus în ea o și-o carte din biblioteca mamei sale, Mândrie si prejudecată. Ea n-o citise, dar căutase pe net o recenzie și acum avea habar despre ce-i vorba, dar nu-și făcea nicio grijă, sigur Costin n-a auzit în viața lui de cartea asta, îi putea spune ea orice.

Gata pregătită pentru întâlnire mai avea să-i spună tatalui ei că un baiat avea să vină să o ia de acasă. Tot sperase că ăsta bătrân va ieși la o bere cu prietenii lui de la bloc, dar uite că tocmai astazi n-o făcuse, și ea nu mai avea încotro, trebuia să-i anunțe sosirea lui Costin.

citește continuarea (hai că n-o dăm în telenovele, partea a III-a va fi ultima )

Tags: baieti, blogosfera, bloguri, campanie, campanii Blogal Initiative, fete, intalniri, quickmobile.ro

Un lucru pe care l-aș fi făcut …

…dacă aș fi fost băiat. Uite așa, mi-a venit să mă închipui băiat.

Probabil că multe le-aș fi făcut altfel, aș fi ales și eu o fată, că fetele-s frumoase, nu ca băieții, aș fi făcut o școală mai de creier odihnit… Cine știe!? Cert e că altfel ar fi stat lucrurile în viața mea și nu neapărat mai bine, ci doar altfel.

Ideea asta cu băiatul mi-a venit când m-am reîntâlnit cu  Cătălina. Cu fata asta eu am fost colegă din clasa întâi până în a patra și mă leagă de ea multe amintiri. Pe vremea aia tipa era deșteaptă foc, de fapt cred că era cea mai deșteaptă din clasa noastră de pitici, dar era și urâțică rău. Asta spun eu care eram prietena ei și mie de obicei prietenii mei mi se par foarte frumoși, fizic vorbind. Cătălina era pipernicită, cu ochelari groși și cu aparat dentar. Adică spaima oricărui copil. Un fel de betty cea urâtă, dar mult mai urâtă. Ok, ați înțeles ideea, nu insist.

Deși mi se părea urâtă nu puteam să nu fiu prietenă cu ea, pentru că în afară de înfățișare era o mână de om foarte bun, care ți-ar fi împrumutat setul ei cu 48 de carioci fără să te întrebe când i-l înapoiezi. Învăța bine și era în competiție cu mine, iar mie asta îmi plăcea teribil. Plus că odată am auzit când îmi lua apărarea în fața altor colegi care spuneau că din vina mea ne-a dat învățătoarea dictare. Adevărul era că din vina mea se întâmplase treaba, dar ea totuși îmi luase apărarea, îi eram prietenă pe viață. Așa credeam eu atunci.

Viața însă ne-a dus pe căi complet diferite și a fost de ajuns să mă mut în alt cartier și implicit la altă școală ca să nu ne mai vedem 25 de ani.  

Am fost ieri cu treabă la un restaurant din capitală, și în timp ce așteptam persoana cu care aveam de vorbit, am văzut patru bărbați intrând în restaurant și cerând o masă în zona de fumători. Mi-a atras atenția faptul că unul dintre ei ducea în mână un scaun de bebeluș (port-bebe) plin. Asta n-are legătură cu povestirea, dar m-a șocat faptul că ăla își ducea bebelușul în fumul din restaurant și nimeni n-a avut nimic de comentat. Bunnn. Și cum stăteam eu așa fierbând de draci că lucruri oribile se întâmplă în lume la tot pasul, numai ce apare o doamnă cu doi băieți, unul de 11 și celălalt de 9 ani. Ca să mă înțelegeți, băieți mai frumoși ca ăia eu n-am văzut nici în reclame. Mă rog, știu unul la fel de frumos, dar nu despre asta vorbesc. So, copiii ăia erau picătură mă-sa. Adică doamna de era cu ei. Adicătelea Cătălina…

Continuarea v-o spun după ora 14, tot azi.

Tags: baieti, femei, prieteni vechi, reintalnire

Decizia

Bianca şi Maria s-au hotătât ca în weekendul ăsta să-i ceară colegei lor de apartament, Corina, să ia o hotărâre. Fetele au hotărât că au suportat-o destul şiau de gând să-i spună acum pe şleau cum stă treaba. Dupa opinia lor, Corina trebuia să înceteze sau să plece.

În urma cu doi ani Corina şi Maria erau cele mai bune prietene. Sau cunoscut în facultate, s-au împrietenit şi  la un moment dat, prin anul trei, s-au hotărât să locuiască împreună. Maria se şi angajase şi avea un salariu bun iar Corina mai mergea uneori pe la prezentări de moda sau evenimente şi câştiga şi ea cât să-şi poată plăti întreţinerea şi să-şi permită în plus două ieşiri în club în fiecare lună.

Au avut o problema când aparatmentul care le-a plăcut şi pe care l-ar fi vrut neapărat, avea 4 camere. Le -ar mai fi trebuit o fată. Atunci a intrat în peisaj Bianca, o fată cunoscută recent şi despre care ştiau că-şi căuta casă. Bianca era cea mai mare dintre ele, treminase facultatea de vreo doi ani şi lucra într-o firmă de arhitectură.

Corina i-a propus Biancăi să vadî apartamentul şi să se mute cu ele daca vrea. Era şi greu de refuzat o aşa ofertă, mai ales că fetele aleseseră o casă frumoasă, iar Bianca era de mult în cautarea unui aparatment decent pe care să şi-l permită.

Fetele s-au adaptat uşor la viata comună, şi-au scris regulile de convieţuire pe foi A4 pe care le-au lipit pe pereţii casei în locuri cât mai vizibile. Una din reguli suna aşa: Baieţii nu aveau ce căuta în casa lor. Adica nu puteau rămâne peste noapte în mod curent, venitul în vizită sau la petrecerile date de fete nu era pus la socoteală.  Regula asta a creat totuşi de-a lungul timpului serioase controverse, însă s-au ţinut de ea cât au putut.

Acum nu se mai putea. Corina încălcase regula de multe ori şi tot ea se plângea că nu-i înţeleasă. Îşi făcuse în urmă cu trei luni un prieten, pe care l-a invitat fără remuşcări în apartament încă din prima seară. Prietenele ei n-au înţeles gestul şi i-au atras atenţia atunci şi în urmatoarele zile când situaţia s-a repetat. Corina ajunsese să vină acasă târziu, însoţită de iubitul ei şi să plece dimineaţa pe furiş pentru a nu-şi întâlni prietenele.  Ea era convinsă că relaţia asta e ceva serios şi nu vroia să renunţe nici la prietenele ei, dar nici la nopţile petrecute cu omul iubit.

În perioada asta, Maria s-a apropiat de Bianca şi au început să vorbească despre Corina în lipsa ei. Bianca era cu atât mai aprigă cu cât ea avea o relaţie cu un baiat încă de acum un an şi în afara de câteva vizite, iubitul ei nu înnoptase niciodată la ea. Nu pentru că n-ar fi vrut el ci pentru că Bianca a încercat să respecte o regulă.

Azi este ziua cea mare. Îi vor cere Corinei să renunţe la vizitele nocturne ale prietenului ei sau să plece din apartament. Le părea rău pentru prietena pierdută dar nici să împartă zilnic baia cu un bărbat străin nu mai puteau suporta.

Hmm, n-aş vrea să fiu în pielea Corinei azi. Tu ce ai face în locul ei?

Tags: baieti, fete, incurcatura, prietene

Ei doi (II)

Cum vă spuneam aici, dragii babei, Bogdan s-a hotarât să facă ceva.

Avea un coleg român foarte mişto (homosexualii se pricep la băieţi ), care nu era de aceeşi orientare sexuală ca şi el. Se cunoscuseră la puţin timp de la venirea lui Bogdan în Londra şi pentru că s-a nimerit ca şi la şcoală să fie colegi au ajuns să se cunoască destul de bine.  Colegul ăsta, Cosmin, urma să vina în România curând.

Bogdan l-a rugat să-i ducă ceva, din partea lui, Corinei şi dacă are chef să petreacă şi măcar puţin timp cu ea în vacanţa.  Cosmin urma să se întoarcă la Londra odată cu începerea noului an şcolar.

Am uitat să vă spun că Bogdan era un elev excelent în Roamânia, aşa că nu i-a fost deloc greu să-i impresioneze pe englezi. El obţinuse o bursa la Kings College, dar parinţii sai ştiau că va avea nevoie de bani pentru studii. Nu le spusese de bursa. De fapt, ei n-au aflat nici azi ca el e bursier.

De acum înainte povestea devine previzibilă. Cosmin i-a adus Corinei pachetul din partea lui Bogdan şi a petrecut ceva timp cu ea în vacanţa respectivă.

Pachetul cu pricina conţinea două scrisori. Una pentru Corina şi una pentru părinţii fetei.

În scrisoarea Corinei erau actele pentru înscrierea ei la Cambridge. Cea a părinţilor fetei conţinea o pledoarie de 10 pagini scrise de mânî, în care Bogdan le explica parinţilor fetei două variante de viitor ale copilului lor. Îi ruga în final ca,  daca ea va dori, ei să nu se  împotrivească şi să o lase să studieze în Anglia.

În vacanţa aceea Corina şi-a luat testele de engleză cu brio şi a acceptat oferta lui Bogdan de ai plăti cursurile, numai cu condiţia ca, undeva în timp, în viaţa asta, să-i returneze ajutorul.

Sunt în prezent în al doilea an de studiu la University of Cambridge şi sunt în continuare cei mai buni prieteni.

P.S. Corina nu avea niciun iubit când i-a răspuns lui Bogdan că se bucură pentru el, că a hotărât să-şi continue studiile acolo.

Tags: baieti, fete, prietenie

Ei doi

Corina și Bogdan se știau încă de la grădiniță. Făcuseră împreună  și școala generală și  au ales amândoi același liceu. Nu exista prietenie mai strânsă ca a lor, mai ales că locuiau pe aceeași stadă și drumul către școală îl făceau, mai mereu, împreună.

În clasa a XI a, Bogdan a plecat cu parinții lui la Londra, pentru cel puțin un an. Au trecut de atunci 11 luni.

Corina primește în fiecare săptămână câte o scrisoare de la Bogdan în care acesta îi povestește viața lui din noul oraș. Fata îi scrie și ea despre ce mai e prin țară la fel de des. Într-una din cele mai recente scrisori, baiatul îi spune ceva legat de planurile sale de viitor. Intenționează să studieze acolo și ar vrea să nu se întoarcă în țară odată cu parinții săi. Îi cere Corinei un sfat, ea ce crede, e ok să-și facă și facultatea în Marea Britanie? Fata îi raspunde fara nicio întârziere: Sigur, e cea mai buna alegere pe care o puteai face!

Bogdan, ușor dezamăgit de răspunsul ei, bănuiește că ea și-a găsit un iubit ( între ei doi nu fusese niciodată vorba de ceva mai mult decât prietenie). Îi era teamă pentru prietenia lor și hotărăște să facă ceva.

Are cineva idee despre ce-i vorba?

Edit later

Am omis, deliberat, să vă spun ceva: Bogdan este homosexual. Corina ştie asta.

Aşa-i că asta vă cam schimbă perspectiva?

Tags: baieti, fete, prietenie

Petrus

Erau trei frati la parinti. Trei baieti, de la mic la mare Danut (7) , Petrus (9) si Fanel (11). Erau, ca orice baieti de varsta lor, tare neastamparati. Vremurile erau grele si parintii lor nu aveau bani sa le ia incaltari si haine la fiecare. Purtau de la unu la altul. Totdeauna cel mai mare avea parte de palton nou, ghete noi, care din ce in ce mai ponosite, erau luate in primire pe rand, de Petrus si Danut. Intr-o primavara timpurie, Petrus si-a luxat mana stanga. Trebuia sa mearga la oras, la doctor si nu avea ghete bune. Le-a luat pe cele noi ale lui Fanel. Petrus era asa mandru de ele si Fanel era asa suparat, incat mama a trebuit sa-i promita ca ii va aduce ceva de la oras, numai sa vina sanatosi acasa. Doctorul i-a pus mana la loc lui Petrus si mama cu copilul s-au intors acasa. Pe drum, baiatul ii zice femeii ” Fa mamica, io nu-i mai dau ghetele astea lu’  Fanel.”  “Ei, parca e voia la tine” ii raspundea mama. Din oras femeia luase trei bomboane mari de ciocolata ( in mintea mea, sunt  ca Ferrero Rocher). Cand au ajuns acasa, au aflat cu totii ca trebuie sa se joace mai linistit de acum in colo, ca drumul la doctor e costisitor, dar ca totusi le-a adus ceva de data asta si le-a dat cate o bomboana la fiecare. Danut a desfacut bomboana si a mancat-o imediat, Petrus la fel, dar  Fanel  a gasit si el o metoda sa-si enerveze fratii, asa ca a pastrat un pic bomboana, si a bagat-o in gura dupa ce cei doi le-au terminat de mancat pe ale lor. Nu vreti sa stiti cum facea, cum  scotea bomboana usor cu limba afara ,  ca astia doi sa  o vada si sa pofteasca. Numai ca Petrus, fara sa se gandeasca prea mult, (mai mult…)

Tags: 1958, baieti, cartofi, frati, parinti, pozne