Posts Tagged ‘babe’
Naftalină cu diluant
Oct
Săptămâna trecută mama şi-a făcut ordine în şifonier şi şi-a scos hainele de iarnă la înaintare. Toată casa s-a umplut de un miros pătrunzător de naftalină. Personal n-am nimic cu mirosul ăsta, îmi aminteşte de casa bunicii, de fapt de camera “de la stradă” acolo unde bunica mea (cred că şi ale voastre) îşi tinea lucrurile bune, pe care le scotea numai când îi veneau copiii sau la vreo sărbătoare mare.
Cum spuneam, în casă persista mirosul specific al naftalinei vânturate, chiar dacă ţinusem şi geamurile şi uşa deschise.
Când s-au întors fetele de la şcoală şi au intrat val-vârtej în casa, au rămas în uşă siderate şi, strâmbându-se, încep să se dezbrace. Sonia nu se poate abţine şi spune: “Yeah, ce miroase a babă în casa asta…” 
A doua zi mirosul de naftalină s-a mai dus, dar s-a găsit tata să spele ceva cu diluant în baie. Aţi simţit vreodată un miros de naftalină amestecată cu diluant? Nu vreţi să ştiţi.
Scenariul se repetă, fetele se întorc de la şcoală, intră în casă şi se strâmbă mai abitir ca data trecută. O întreb pe Sonia: ” De ce te strâmbi fată, iar miroase a babă?
Copilul se întoarce spre mine cu faţa căzută şi spune; ” Nu, acum miroase a babă moartă.”
Babe in tramvai
Feb
Nu vreau sa vorbesc despre zapada, pentru ca mie imi place si ma bucur de vremea asta. Daca ma gandesc mai bine, cred ca eu am chemat iarna asta grea, asa ca puteti da vina pe mine pentru ce se intampla afara.
Intamplarea face ca, oricat de tare mi-ar placea, nu pot sa stau acasa zilele astea, asa ca am lasat masina sa se odihneasca in garaj si am purces prin nameti cu picioarele din dotare. In afara ca am mers o perioada cu vantul si zapada in fata, totul a fost minunat. 
Tramvaiul a venit imediat si intrucat il iau de la capat, am avut si loc, cum altfel. Eu, de obicei, ofer locul din mijloacele de transport in comun, persoanelor in varsta si femeilor cu copii in brate sau in burta. Asa am crezut ca fac si azi, cand langa mine s-a oprit o doamna in varsta, plina de zapada si ingropata toata intr-o caciula. Fara sa ridic privirea o intreb: “Doriti sa stati jos?” Ea raspunde fara ezitare: “Da, sigur, as vrea!” Ma ridic si ii ofer locul in tramvai, care nici nu era prea aglomerat…
Ma dau mai intr-o parte si fara sa vreau (nu fac asta de obicei) ma uit la doamna careia ii dadusem locul. In afara ca era imbrcata ca o baba (no offense), cred ca era mai tanara ca mine. Serios va zic. Nu-mi parea rau de loc, ca eu ma dau cu conditie fizica buna, nu m-a rapus pe mine drumul de 1.5 km prin zapada, de acasa pana la statia de tramvai, da vreau sa zic…
Mai mergem vreo doua statii si vad ca urca o batrana (de data asta chiar era o femeie foarte in varsta) care se opreste fix in dreptul scaunului fetei pe care o lasasem eu mai devreme sa stea jos. Statea batrana cocarjata, prinsa de bara scaunului si rasufla greu (ca ala micu din reclama).
Credeti ca doamna tinerica s-a sesizat? Credeti ca a ridicat macar privirea sa vada cine-i sufla in ceafa? Ei bine….
Babe destepte
Ian
Cunosc multi mosi si babe, poate si pentru ca ma apropii cu pasi mari de generatia lor. M-am invatat cu ei si incerc sa le inteleg toate metehnele si credeti-ma trebuie sa fii un om foarte intelegator ca sa-ti iasa.
Asa ca, avand ca oaspeti trei mosi si doua babe, nu conteaza cu ce ocazie, am zis ca-i misto sa-i provoc la o discutie si sa le fiu moderator. Ce spuneti voi…. a iesit de pomina: citeste mai departe
Tags: adrian din arad, azil, babe, guest post, mosi, pension
Poveşti de pe stradă
Dec
Ninge. De două zile vin la serviciu fără maşină. Dacă ieri am avut noroc şi mi-au venit şi autobuzul şi tramvaiul la fix, ca să spun aşa, nu acelaşi lucru îl pot spune despre ziua de azi. Şi ca totul să fie perfect, azi mi-am luat şi pantaloni trei-sferturi cu vedere la dres. A, am avut însă grijă de cap şi mi-am tras căciula în formă de prezervativ peste urechi. Nu, nu m-am costumat în nimic.
În altă ordine de idei, în tramvai afli o grămadă de lucruri noi, abia acum îmi dau eu seama ce-am pierdut în toţi anii în care am făcut drumul asta, servici-acasă, singură în maşina.
Aseară, două doamne în vârstă, una cam la 75 de ani şi cealaltă mult mai tânără, cca. 55, stăteau de vorbă. Nu mă acuzaţi că am tras cu urechea, erau în faţa mea şi vorbeau tare.
Una avusese un apartament la Obor, cu 4 camere, pe care l-a vandut prin ’95 şi cu banii obţinuţi i-a cumpărat baiatului un apartament cu 3 camere la Câmpina şi unul pentru ea şi soţ la Diham. Se plângea ca nu le mai ajung banii la copii, ca au facut împrumut la bancă să-şi schimbe maşina şi să-şi pună cabina de duş la baie. Acum plătesc 10 ani 1100 lei/luna, nora a rămas fără serviciu, dar cabina aia de baie cred că face toţi banii.
Cealaltă spunea că ea i-a luat baiatului, care s-a căsătorit în urmă cu un an, o garsonieră foarte frumoasă, i-a mobilat-o modern şi a sperat ca tinerii să locuiască cel puţin, până se pun mai bine pe picioare, acolo. Da, dar ei, ăştia tinerii, nu vor să meargă la serviciu încă, că-s tineri. Au hotărât să locuiască cu socrii şi să închirieze garsoniera. Cu cei 300 de euro pe care îi încasează lunar pe chirie, tinerii noştri sunt mulţumiţi. Cu aşa tinere vlăstare ambiţioase avem toate şansele să prosperăm, noi ca naţiune, ca ţară zic.
Să revenim. Din vorbă în vorbă, doamnele încep să vorbească despre locul din care vin ele fizic acum. Hahaa, cum de unde? De la sala de sport. De la gimnastică. Nu de la gimnastică medicală, cum am fost tentată să cred iniţial. Nu. De la erobic, mămică. Super tare. Asta mai în vârstă îi spunea celeilalte că ea şi-a luat azi şi un costum nou de aerobic, că cel vechi avea o culoare care o îmbătrânea.
Strada este un izvor nesecat de poveşti.
Eu vreau la azil
Iul
Intotdeauna am sperat sa-mi petrec ultimii ani din viata intr-un azil. Bine, lumea zice ca-s nebuna ca ultimii ani trebuie sa-i petreci langa copii, nepoti, asa-i normal sa-ti doresti. Eu nu si nu, vreau la azil si cu asta basta.
Cineva spunea ca esti baba incepand cu 55 de ani. Sincer nu m-as duce chiar de la 55 de ani la azil, da’ daca Dumnezeu ma tine pana pe la 70, la azil cu mine tata. Asta ar aduce tuturor numai beneficii si mie o viata misto. Odata plecata babeta la azil, in urma va lasa o lume extrem de multumita.
Se va elibera o camera sau chiar un intreg apartament, daca pana atunci strang bani destui sa-mi iau unul . Nepotul preferat va putea sa se mute acolo in locul meu, cu prietena lui care evident il va iubi inzecit cu aceasta ocazie. Citeste mai departe
