Posts Tagged ‘atentie’
Eu, accidentele şi Dumnezeu
Feb
Maşina mea nu-i cea mai bună de pe şosele, ba chiar e aproape cea mai naşpa şi dacă adăugăm aici şi un şofer uşor distrat, atunci avem o combinaţie de care tu, ca şofer de maşină bună, ar fi bine să te fereşti.
Acum, faptul că am făcut deja două pene şi un accident de la începutul anului, în condiţiile în care jumatate din perioada asta am lăsat maşina în garaj, mă duce cu gândul la ceva ghinion care mă cam urmăreşte, că vorba aia, conduc de aproape 10 ani zi de zi în Bucureşti fără incidente. Eh, vorbe, gânduri…
Ieri dimineaţă, ştiţi, era oarecum îngheţat pe jos, mai ales pe strazile lăturalnice. Duceam, elegant, cu sparkul fetele la şcoală. Când să intru pe staduţa şcolii, care este îngustă cât o stradă cu sens unic dar pe care circulaţia e permisă în ambele sensuri, maşina din faţa mea frânează brusc, frânez şi eu, îmi dau seama că maşina aluneca ca pe patinuar, mai frânez odată, schimb viteza, trag şi frâna de mâna şi îl lovesc pe ăla din faţă. Elegant.
Omul coboară din maşină, îmi face semn să dau un pic în spate ca să lăsăm pe cineva care ieşea de pe strada şcolii să treacă, eu dau în spate, el se urcă la volan şi pleacă. Eu trag maşina pe o străduţă laterală pe dreapta şi aştept. Am crezut că el întoarce şi vine să ne răfuim. După 15 minute nu venise. Adică stau să mă întreb dacă el o fi simţit că l-am lovit. Până la urmă am plecat simţindu-mă oarecum că ăla care fuge de la faţa accidentului….
Azi am plecat din nou cu maşina, străzile negre şi pline de gropi mi-au dat curaj. Făra niciun incident notabil, mă apropii de serviciu care, cum altfel, îşi are sediul pe o străduţă întortochiată şi îngustă. La ultima mică/minusculă/aproape invizibilă intersecţie pe care o mai aveam de trecut, am oprit să mă asigur (aveam un mare semn de cedează trecerea în dreapta sus) şi făra nicio atenţionare, mă loveşte un nene cu o dubă din spate. Tare. Cel puţin aşa am simţit eu, care era să-mi muşc limba de la buşitură.
Îmi trece brusc prin gând, faptul că cineva mă pedepseşte că n-am aşteptat ieri destul acolo la şcoală. 
Noroc că, în afară de faptul că omul ăsta care m-a lovit pe mine, avea o gură mare şi ţipa tare de tot că de ce am oprit, ce tot opresc (mai fusese o intersecţie de genul ăsteia înainte şi oprisem şi acolo 
), maşina nu avea nimic şi i-am zis liniştit să se calmeze, să-şi revizuiască un pic atitudinea, să vadă semnul, să se gândească că n-a păstrat distanţa regulamentară, să se gândească că m-a lovit din spate, să vadă că maşina mea nu are nicio urmă, a lui la fel şi în sfârşit i-am urat o zi bună.
A tăcut, şi-a cerut scuze, mi-a urat şi el o zi bună şi am plecat fiecare fericiţi spre locurile în care aveam treabă.
Optimistul din mine spune că probabil trebuia să am un accident mai mare şi mai nasol, dar mi-l dă Dumnezeu pe bucaţele, ca să nu sufăr prea tare. 
Sa-mi leg telefonul de gat?
Mar
Ca uit lucruri, v-am mai spus. Acum ca asta-i un lucru cert, trebuie sa fac ceva pentru a indrepta situatia. O iau metodic. Ce mi se intampla des din cauza ca uit? Cele mai mari neplaceri pe care le am din acest motiv, sunt legate de telefon. Patesc asa:
1. Uit frecvent telefonul acasa;
2. Cand reusesc sa-l iau de acasa, ramane des in masina;
3. Cand ma concentrez suficient cat sa nu-l uit nici acasa nici in masina, e descarcat si incarcatorul l-am uitat acasa.
4. In zilele rare, cand telefonul e incarcat si e la mine in geanta, nu-l aud. Geanta nu-i tot timpul langa mine.
5. Cand astept un telefon important, am grija sa nu se intample nimic din cele de mai sus. Tin telefonul in mana, sau in buzunar, il verific sa nu aiba vreo problema, din 10 in 10 minute. In rarele cazuri in care se intampla asa, nu ma suna nimeni.
Ce masuri s-ar impune, ca lucrurile astea sa nu se mai intample? Nu, nu vreau sa mi-l leg de gat. Oricat de drag mi-ar fi cineva, daca isi tine telefonul de gat, m-a pierdut. Nu-mi spuneti nici sa iau Memoplus, ca fac asta de doua luni in fiecare zi ( bine, mai uit cateodata)
Tags: atentie, batranete, concentrare, memorie, minte
Cititul in trafic
Noi
Ei bine nu e vorba de cititul din masina al afiselor electorale. Prin natura serviciului imi petrec o mare parte din timp in masina in trafic. Si cum traficul este din ce in ce mai aglomerat si timpul petrecut in masina este din ce in ce mai mult. Si cum timpul liber imi cam lipseste, am inceput sa citesc in trafic. La inceput citeam reviste, ziare, dar, de la un timp am trecut la lucruri mai serioase, si citesc romane. Azi de exemplu de acasa si pana la serviciu, dimineata, am citit 12 pagini A5, si as putea sa povestesc cu lux de amanunte toata povestea. A si am uitat sa spun, am si condus exemplar ( exemplar dupa parerea mea ) . N-am mai mers deloc pe linia de tranvai, n-am trecut nici macar pe galben, am dat prioritate la toti pietonii, etc.
Sunt curioasa in cat timp o sa termin cartea asta, daca o tin in geanta si citesc din ea in timpul zilei doar in trafic .
Edit later:
