Diseară vin

Știu că sunt mari și se descurcă, știu că trebuie să nu le duc grija așa mult, știu că nu și-au uitat nimic de data asta, știu… și totuși azi dimineață la 6,26 când trenul către Brașov părăsea Gara de Nord și multe capete ciufulite, dar pe fața cărora nu se vedeau urmele trezitului cu noaptea în cap, ne făceau cu mâna de la geamurile de sus ale vagonului cu etaj, mi-au dat lacrimile de parcă le trimiteam în armată. Și nu pleacau decâ cinci zile.

Asta scriam aici în ciorna vineri dimineața, atunci când Iulia și Sonia au plecat în tabără. Cu un singur telefon.

Aș fi vrut să continui articolul ăsta mâine, când ele vor fi dormit în paturile lor deja, dar nu mai am răbdare. Aseară am adormit pe la 2.30. Dimineață m-am trezit mai devreme decât cocoșul vecinilor și mi-am găsit de lucru ca să treacă vremea repede. Diseară vin. Dupa ce în fiecare zi am vorbit cu ele la telefon, le-am întrebat, de la ce au mâncat, până la cu ce sunt îmbrăcate, ce văd în stânga, ce văd în dreapta, câți plasturi mai au și cu cine s-au certat, azi îmi raspunde o tipa și-mi spune că sunt în rețeaua Cosmote.

Abia aștept să se facă seară, să mă văd măcar cu inima bătându-mi tare pe peronul Gării de Nord, să urmăresc cum intră-n gară trenul care-mi aduce acasă mândrele.  Oare așa erau și părinții noștri când noi mergeam în tabere? Ei sărmanii cred că sufereau mult mai mult pemtru că  nici nu ne puteau auzi zilnic la telefon, pe când acum…

Bunica le face plăcinte și supă cu găluști și spune că a fost casa goală făra ele, de parca noi, ăștia rămași aici, am fi nimeni.

Tags: asteptare, copii, tabere, vin copiii

Buna dimineata la Mos Ajun!

Buna dimineata la Mos Ajun si maine cu bine, la Mos Craciun!

Vine Craciunul. Atat am vorbit despre el, ca nu-mi vine sa cred ca-i aproape gata sosit si va trece mai repede decat vom avea noi timp sa mancam sarmalele din oala mare, toba si piftia.

Nimic nu se compara insa cu asteptatrea copiilor. Il asteapta pe Mos, parca pe masura ce trec anii, cu asteptari mai mari. Ma intreaba la ce ora vine Mosul, vor sa doarma sub brad, isi fac planuri inchipuindu-si cum s-ar juca daca primesc nu stiu ce jucarie… :D Ieri le-am prins cu ultima gaselnita in materie de asteptare. Au gasit un site care le spune cat mai e exact pana vine Mos Craciun si ce face el in momentul asta. Vreau sa va zic ca verifica din  zece in zece minute starea lucrurilor, accesand site-ul cu pricina. Daca nu ma credeti, verificati.  

Pana si eu astept cu mare drag sa le vad fețele in momentul in care vor gasi cadourile sub brad. Nici nu mai contreaza de unde a pornit obiceiul asta si cat va tine, important este ca noi il traim cu intensitate, cu bugete mai mici sau mai mari de la un an la altul.

Abia astept sa-mi spuneti, azi ce va doriti si maine ce v-a adus Mos Craciun.

Tags: asteptare, copii, Craciun, mos Craciun, sarbatori

Paradoxul vremurilor noastre

Am primit asta azi pe mail:

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate… Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi. Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata, am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pâna pe luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar învatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam”.

Are dreptate, nu?

Tags: ani, asteptare, case, cheltuieli, familie, iubire, luna, paradox, ura, valori, viata, vremuri