Cum păstrăm cafeaua

Pentru că m-am trezit cu gândul la cafea, mi-am făcut rapid un cappuccino şi m-am apucat de scris.

Îmi place mirosul de cafea proaspăt măcinată de mor. Şi nu cred că doar mie îmi place mult, erau oameni la magazinul de unde luam cafeaua care spuneau că miroase foarte bine şi mă întrebau dacă nu cumva vreau să-i invit la cafea. Problema mea e ca odată ajunsă cu cafeaua acasa, aceasta deja îşi pierduse din intensitatea aromei. Nu de tot, dar nu mai mirosea ca la magazin. Ce să fac ca până atunci când ajung eu să-mi prepar cafeaua, aceasta să nu-şi piardă de tot proprietăţile? Asta mă întrebam tot timpul.

Toată lumea ştie că e infinit mai indicat să păstrăm cafeaua boabe şi nu s-o luăm direct măcinată. Era o vreme în care în orice casă exista o maşină de măcinat cafea. Eu acum nu mai am una, sunt sigură însă că există la robotul de bucătărie şi o chestie care mi-ar putea măcina cafeaua, dar sincer vă spun, n-am folosit-o niciodată pentru că-s comodă. Mă număr printre cei care-şi cumpără cafeaua deja măcinată, mai nou în pungă vidată pe care o desfac cu mare succes acasă. Dar odată desfăcută şi asta-i greu de păstrat. Am o cutie care se închide bine şi care sper că e ok, dar am observat că mama în ultimul timp cumpără chiar pachete de cafea vidată mai mici pentru că, spune ea, se păstrează mai bine în cantităţi mai mici.

Adevărul este că mie nu prea îmi mai pasă azi de chestiile astea, eu sunt sigură ca rezervele mele de Tassimo îmi păstrează cafeaua exact aşa cum trebuie. Şi mă bucur de asta în fiecare zi.

Voi cum vă păstraţi rezervele de cafea?

Tags: arome, cafea, pastrarea cafelei, Tassimo

Dacă aș avea o aromă…

Fata avea ochii în culoarea cerului senin de iarnă și părul castaniu lung până la umeri, foarte mătăsos. Însă nu astea îl atrăgeau la ea. Mai erau fete cu părul castaniu și mătăsos, dar ea avea ceva ce îl învăluia inexplicabil de câte ori i se afla în preajmă. Băiatul suferise mult, mai mult decât putea un adolescent îndura. Nu era orgolios, dar de prea multe ori se lăsase călcat în picioare de ea. Chiar dacă el nu avea o problemă cu asta, prietenii  începuseră să râdă de el și să-l convingă să mai vadă și alte fete. Era adevărat, erau frumoase și celelalte, dar lui îi plăcea ea. Iubea cu pasiune până și aerul din jurul ei, mai bine zis iubea mai ales aerul din jurul ei. Inițial a crezut că-i un parfum cu mosc și santal pe care ea îl folosește și care l-a înnebunit, dar știa din surse sigure că fata nu folosea nicio licoare frumos mirositoare.

În sala de clasă stătea în spatele ei și când fata își întorcea (rar ce-i drept) privirea spre el, băiatul se îmbujora. Nu era un băiat banal. Ba din contra, era cel mai drăguț băiat din clasă. Fata recunoștea asta în fața prietenelor ei, dar nu se simțea deloc atrasă de el. Nu ar fi vrut însă să-l rănească deloc, pentru că era prietenul ei cel mai bun. Jucau împreună tenis, îl ajuta să-și pregătească echipamentul atunci când echipa liceului avea meci cu cei de la mate-fizica și țineau amândoi cu U. Craiova. În afară de asta însă, când era vorba de dragoste, ea visa la un Făt Frumos din alt liceu, care nu prea-i dădea atenție. Băiatul nostru știa asta și nu se lămurea dacă să se bucure sau să-i pară rău pentru ea. Și mai era și mirosul acela parcă de iasomie care o învăluia.

Anii au trecut, viața i-a dus depate unul de celălalt și fiecare are acum familia lui. Fata n-a avut nicio șansă cu Făt Frumosul de la alt liceu, iar eroul povestirii noastre a uitat-o și el curând. Pentru că așa-i în tenis.

Acum câțiva ani, eroina noastră, acum o tănără femeie, se afla pe o stradă aglomerată din capitală. Cineva a prins-o de braț și nu mică i-a fost mirarea când sub barba de trei zile a necunoscutului a descoperit un zâmbet altă dată atât de familiar.

S-au îmbrățișat ca doi prieteni vechi și-au stat o vreme la depănat amintiri. Când l-a întrebat cum de-a recunoscut-o în mulțimea aceea de oameni, el i-a răspuns că n-a facut-o. Pur și simplu a fost învăluit de o miresmă de mult uitată, un amestec de portocale roșii și coacăze negre. Mirosul ei. Apoi i-a fost ușor s-o recunoască. Fata i-a repetat că nu-i dată cu niciun parfum, deci nu înțelege ce-i cu mirosul ăsta pe care doar el i-l simte.

Au mai trecut ceva ani și zilele trecute am primit un parfum. E un C-THRU Golden Touch și are o aromă care mi-a adus zâmbetul pe buze. Atașat avea un bilet pe care scria: Ca să înțelegi, asta-i aroma ta.

Tags: amintiri, arome, C-THRU Golden Touch, liceeni, parfum de femeie

Cafeaua

Hmmm, ce aromă! Ţie cum îţi place cafeaua?

Multă vreme n-am fost în stare să beau cafea. Îmi plăcea la nebunie aroma care venea din bucătarie dimineaţa şi de multe ori băgam boticul în ceaşca de cafea a mamei, dar îl retrăgeam imediat. Nu-mi plăcea gustul cafelei şi pace. Din cauza asta nici n-am învăţat s-o pregătesc. Îmi plăcea în schimb ness-ul. Era o modă în liceu să ne facem ness cu pepsi. Săraca inima noastră. Acum numai la gândul asta am palpitaţii. Deh, bătrâneţea.

Într-o vacanţă de vară prin liceu, eram în Brăila la verii mei şi stăteam în fotoliu citind o carte. Bunica lor a intrat în cameră în care eram, ţinand în mână o tavă. Pe ea era o ceşcuţă mică cu cafea şi câteva fursecuri. Aroma, ca de atâtea alte ori, mi s-a părut de-a dreptul halucinantă şi ţinând cont că ceşcuţa era mică am hotărât că trebuie s-o beau. Am mulţumit bunicii şi am luat o gură de cafea. Mi s-a părut atunci, şi timpul a hotărât ca nu a fost doar o părere, că beau cea mai bună cafea din lume.

Ăsta a fost momentul în care am început să beau regulat cafea. Îmi place să fie  dulce şi neapărat caldă, uneori cu lapte, de cele mai multe ori tare.

Am gustat nenumărate arome de atunci,  dar dacă mă întreabă cineva când ai băut cea mai bună cafea din viaţa ta, cred că va fi foarte greu ca vreodată să întreacă ceva gustul acelei prime cafele, pe care o bunică mi-a oferit-o cu cea mai mare dragoste, fără să ştie că nu mai băusem niciodata licoarea magică,  dătătoare de energie.

Vă las, mă duc sa-mi beau cafeaua…

Tags: arome, cafea, gust, oameni