Posts Tagged ‘angajati’
A trecut un an
Noi
Acum un an lăsam deoparte fără regrete statutul de angajat şi mă aruncam cu inima deschisă şi capul înainte în ceea ce eu numesc: “munca la firma mea”. Mulţi ar spune că l-am prins pe Dumnezeu de picior, eu vă spun să vă mai temperați că nu-i chiar așa. Să fii propriul tău șef e frumos, dar nu-i deloc ușor:
- Dacă acum un an mă trezeam la 7 ca sa pot ajunge la 8,30 la un birou aflat la jumătate de oră cu mașina de casa mea, acum mă trezesc la 5,30 ca sa ajung la 8 la un birou care se afla vis-a vis-de casă.
- În anul care tocmai s-a încheiat mi-au lipsit colegii de la vechiul loc de muncă foarte tare. Să lucrezi aproape toată ziua de una singură în birou, nu-i tocmai antrenant.
- Dacă vreau să-mi programez un concediu pentru sfârșitul de an, de exemplu, îmi este foarte greu, pentru că nu știu ce comenzi vor fi atunci și din experiența anterioară pot spune că exact în perioada aceea, sunt foarte multe. Că vor fi și toate foarte urgente, cred că nu mai trebuie să menționez. Iar clienții, dacă nu-i mulțumești atunci când au nevoie, apoi degeaba o mai faci.
- Nu credeam că voi spune asta vreodată dar să îți poți stabili singur ora de plecare de la birou e un lucru rău, mai ales dacă muncești pentru tine. Treburile nu se termină niciodată și am uneori zile în care intru în atelier/birou la opt dimineața și plec de acolo la zece seara. De zeci de ori mi-am propus să nu se mai întâmple asta, dar până acum nu prea mi-a ieșit.
- Știți zilele de salariu de la serviciu, când toată lumea lucra mai cu spor, pentru că vorba aia “azi lucrăm pe bani”? Ei bine zilele astea, așteptate de angajați cu sufletul la gură, sunt și pentru mine foarte importante, pentru că trebuie neapărat ca atunci banii de salarii să fie în cont. Numai eu știu cum jonglez cu comenzile pentru a reuși ca la data cu pricina toată lumea să-și încaseze banii meritați. Pentru că termenele de plată sunt uneori extrem de lungi și nu toți clienții sunt paroliști.
Un schimb echitabil
Iun
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu de ceva vreme sunt şi-n căruţă şi-n teleguţă. Adică şi angajat şi angajator, în acelaşi timp, la două firme diferite.
Cazul I
Ce măsuri a luat firma la care lucrez vis-a-vis de mine în ultimele 6 luni:
- mi s-a mărit planul de vânzari;
- mi-a scazut salariul fix;
- a micşorat pauza de masă şi implicit ziua de lucru cu 30 de minute.
Ce am făcut eu ca angajat in ultimele 6 luni:
- am vândut la fel ca înainte
- am luat mult mai puţini bani
Cncluzia- Angajat nemulţumit. Patron mulţumit. Am încercat să înteleg că-i criză şi că nu-i de unde, dar în condiţiile în care eu vând la fel, mi-e foarte greu să mă resemnez. Salariul a scăzut cu mai mult de 25%. 
Cazul II
Ce măsuri a luat firma mea vis-a-vis de angajaţi, în ultimele 6 luni:
- a mai angajat un om;
- a mărit cu 1 oră ziua de lucru (programul e acum de la 8-17 cu pauza de masa de 1 ora)
- a mărit salariile angajatilor cu 25%
Concluzie – angajaţi mulţumiţi. Patron parţial mulţumit. Am observat că oamenii, oricât de mult i-ai stimula, daca nu le dai normă sau nu stai ca poliţistul lângă ei, trag mâţa de coadă.
Acum că am lămurit asta, aş vrea să atrag atenţia tuturor, atât angajaţi cât şi angajatori, că nu-i de glumă. Dacă vrem performanţă, dacă vrem ca lucrurile să meargă pe un drum bun şi România să devină o ţară normală, noi toţi trebuie sa punem umărul. Adică, să muncim. Iar munca noastră să fie răsplătită. Corect.
Tot ce trebuie să facem e să nu ne batem joc unii de alţii. Să ne respectam. E aşa de greu să înţelegem că fiecare are de câştigat ceva din treaba asta cu munca?
Sintagma “noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc“ ar fi cazul s-o scoatem din uz. Urgent.
Parerea mea este, că trebuie vorbit clar cu angajatul şi explicată orice măsură se ia în legatură cu el. Îi scazi salariul, îi explici de se întâmplă asta. Îi creşti salariul îi explici de ce se întamplă asta. Şi dacă ai dreptate, omul va înţelege.
Sau îşi va vedea de drum, care drum s-ar putea să fie destul de îngust dacă nu ne trezim măcar acum, în al doisprezecelea ceas.
Tags: angajati, angajatori, oameni, salarii, tara
Bune si rele despre sefi
Iun
Mai rari sefi care sa fie iubiti de angajati, desi asta si reciproca ar trebui sa fie general valabile. Nimeni sa nu fie obligat sa lucreze, indiferent din ce postura, cu cineva pe care nu-l place. Evident asta s-ar intampla #inlumeaperfecta. Cum nu traim acolo, cum nu traim nici macar intr-o lume normala, nu ne ramane decat sa incercam sa ne intelegem cu sefii.
Indiferent ce faci tu acum, daca ai lucrat undeva vreodata, ai avut cel putin un sef. 
Cum, inca mai dai socoteala unui sef? Nu-i bine, insa s-ar putea sa nu fie nici rau.
Sa ne gandim la un lucru bun pe care il putem spune despre sef si la un lucru rau. Nu, nu la mai multe lucruri rele, stiu ca exista, sa ne limitam la unul rau. Daca ai de spus mai multe bune legate de sef da-i drumul, sa auzim si noi si sa ne bucuram ca exista. Incep eu:
Una rea:
Imi atrage atentia de fiecare data cand tinuta nu-i chiar business.
Una buna:
Cer avans cu mult inainte de ziua chenzinei si sefu’ imi aproba fara sa ma intrebe ” Da’ pentru ce ai nevoie de bani?”
