Posts Tagged ‘alegeri’
De la peruci la cărți într-o oră
Feb
Sâmbătă seara am fost la petrecerea unei prietene de-a copilelor. Pentru că fetei îi plăcea o jucarie anume, ne-am străduit să i-o facem cadou, dar cum noi tre’ să luăm cadou la dublu, a doua alegere a fost o perucă. De fapt era doar o coadă pe care o puteai atașa părului tău printr-o clemă, ceva banal oricum. Da, dacă ar fi totul așa simplu…
Sonia și Iulia au coalizat și mi-au reproșat că lor nu le iau niciodata așa jucării frumoase, iar de fiecare dată când merg la ziua altor copii acestora le luăm numai lucruri cool ( fie vorba între noi, din peruca aia curgea o grămadă de păr, am văzut în timpul petrecerii și mi-a părut rău că i-am luat copilei asta, dar răul era deja făcut). 
Măi, li s-a pus pata pe coada aia și neapărat au vrut să aibă și ele. Inițial le-am zis că eu nu dau banii pe așa ceva. Sonia mi-a replicat: Mami, tocmai ce-ai făcut-o! 
Oricum au înțeles ideea și s-au dus la tataie, l-au pupat pe amândoi obrajii și-au făcut rost de bani.
Apoi le-am zis că merg cu ele la magazin doar după ce își termină temele. Toate. Au reușit și asta în timp record și am fost nevoită să mă țin de cuvânt. Odată ajunse la magazin ne-am dus direct la raionul cu păpuși, peruci pentru păpuși și cozi din astea cu păr curgător. Hahaha, ce m-am bucurat, nu mai aveau decât una blondă. Din păcate pentru mine mai exista un magazin, la câțiva kilometri distanță. Aveam un chef să caut peruci duminică după-amiază, ceva de speriat.
Fetele mele n-au părul blond așa că s-au cam pleoștit când au vazut oferta, dar mama lor atât a așteptat. Eu: Nu vreți să intrăm în supermarket să vă uitați acolo, poate vă alegeți altceva, poate niște stilouri bune sau o mapă frumoasa? Ele: Hmmm, da, mergem în magazin, dar ne uităm la jucării și dacă ne ajung banii ne luam ceva de joacă.
Norocul meu că oferta de jucarii e oarecum limitată și ele le-au cam încercat pe toate. S-au plimbat un pic printre rafturi și s-au liniștit. Resemnate au vrut să meargă la cărți. Stilouri și mape noi nu le atrageau nici atât, dar special n-am zis eu nimic de cărți. Am vrut să văd dacă le trece varianta asta prin cap. :D
Au stat vreo douazeci de minute printre cărți, ocazie cu care am mai văzut și eu ce-a mai apărut nou și până la urmă am plecat de la raionul ăla cu două cărți. Dacă de a Iuliei sunt foarte mulțumită, ca-i Heidi editată bibingv, o idee ce mi se pare genială, mai ales pentru copiii care acum se străduiesc să învețe o limbă străină, ei bine, cu Sonia am avut de furcă, vroia numai cărți cu vampiri sau ceva cu povești de groază. În final am lăsat și eu și ea câte ceva de la noi și am acceptat să-și ia Cum să fii cea mai bună în toate. Ce să zic, ea poate să încerce, înainte de-a afla că-i imposibil.
Nu vă spun ce mândru a fost bunicul când a văzut că fetele au ales cărți în locul perucilor.
Ce-ai lua cu tine pe o insulă pustie?
Noi
Copilul Sonia, nu-i nici pe departe un geniu. Bine, nu-i nici un copil obişnuit, dar până la urmă nici nu cred că există copil obişnuit. Sau sunt prea cuminţi, sau prea obraznici, prea talentaţi sau total lipsiţi de talente şi putem discuta mult şi bine pe temă, dar asta vreau să vă spun acum, ci cu totul altceva.
Săptămâna trecută la şcoală, într-un fel de joc-concurs, nu ştiu exact ce-a fost, copiilor din clasa fetelor li s-a cerut să răspundă la întrebarea din titlu: “Ce-ai lua cu tine pe o insulă pustie, dacă ai avea voie să alegi o singură chestie?” Ăştia mici au început să-şi dea cu părerea şi să spună fiecare ce-ar lua. Iulia de exemplu a spus că şi-ar lua cu ea aragazul şi credeţi-mă, nu-i mâncăcioasă deloc şi nici nu cred că ştie să-l aprindă, dar aşa a gândit ea atunci.
Au fost fetiţe care au ales să ia cu ele păpuşi, biciclete, ba chiar una a ales să o ia pe mama cu ea. Nu-i rău, mai ales ca doamna nu le-a interzis să aleagă persoane. Acum stau şi mă gândesc, Iulia de ce nu m-o fi luat pe mine? Probabil s-a gândit că ar rămâne sora ei fără mamă. Hmm… tre să lămuresc treaba asta. Eniuei. În tabăra baieţilor cică au fost câţiva care şi-ar fi luat cu ei prietenii, dar majoritatea au ales să-şi ia calculatorul.
Îi vine rândul Soniei. La ea chiar nu m-aş fi aşteptat să mă aleagă pe mine, ştiu sigur că alege tot timpul ceva cu chichiţe ca să câştige cât mai mult. Doamna profesoară o întreabă: “Tu Sonia, ce-ai vrea să iei cu tine?” Sonia se ridică din bancă şi cu glasul ei nazal spune: “Eu aş alege Magic Desktop doamnă.”
Imaginaţi-vă că doamna habar nu avea despre cei vorba şi se uita siderată la copil. În schimb, de când cu povestea Ralucăi (care btw, are acum acces la calculator şi magic desktop instalat), colegii Soniei ştiau foarte bine despre ce-i vorba. În clasă s-a auzit ”daaa băăă, ce fraieri suntem!”
Doamna cere lămuriri. Sonia continuă. Tot nazal: “Doamna profesoară, dacă aleg să iau magic desktop, atunci înseamnă că iau cu mine şi laptopul şi stikul de internet. Pentru ca altfel magic desktop nu ruleză şi nu vă aşteptaţi să iau ceva ce nu funcţionează nu-i aşa? Dacă îl am cu mine o sa fiu ferita de pericole (sper că nu se referea la faptul că n-o vor ataca animalele sălbatice) şi voi putea să vorbesc oricând cu toţi ai mei, ba chiar să-i văd şi să le spun dacă mai vreau sau nu să stau acolo.” Dupa cum vedeţi copilul are mare încredere în netul mobil şi-n oamenii ăştia care fac oferte cu acoperire maximă. Să nu-i spunem că nu-i aşa.
Doamna a recunoscut că la asta nu se gândise şi a trecut la următorul copil. Care a ales s-o ia cu el pe Sonia.
Data viitoare vă spun ce idee i-a venit Iuliei în legatură cu programul ăsta minunat de ţinut sub control activitatea copiilor pe internet, dandu-le totusi libertatea de a naviga nestingheriti pe pagini sigure. Până atunci, voi ce aţi răspuns la vreamea voastră la întrebarea asta? Sau nu, parca la noi asta era o întrebare pentru participantele la miss.
Tags: alegeri, copii, magic-desktop
Dacă ar fi să alegi o vârstă
Mai
Aseară am văzut în sfârşit The Twailait Saga- New Moon. Nu mi-a plăcut, mi s-a părut aşa, de copii ca să fiu drăguţă, însă m-a dus cu gândul în altă parte. Fata din film vroia să devina vampir nemuritoare şi se grăbea, pentru ca nu cumva să îmbătrânească prea mult înainte de schimbare. Avea 18 ani.
Mă gândeam, dacă noi am fi nemuritori şi am avea posibilitatea să putem înainta în vârstă, fizic, atât cât vrem, unde ne-am opri? Care ar fi înfăţişarea cu care am vrea să parcurgem sutele de ani ce ar urma din viata noastra fără de sfârşit? Aberez. Dacă filmul nu mi-a ţinut mintea destul de ocupată, am dat-o în altele.
Eu m-am gândit şi sunt sigură ca aş alege să mă opresc la 30 de ani. Mi se pare vârsta perfectă. Aş fi fost încă destul de tânără să pot părea de 25 când vreau şi cu aceeaşi uşurinţă aş fi putut arăta de 35 când aş fi considerat de cuviinţă. În plus, aş fi avut deja copiii, care ar fi în jur de 4 ani şi n-ar fi fost deloc rău să rămână aşa. Mici şi drăgălaşi.
Tu la ce vârstă ai vrea să devii nemuritor? Doamne, cum sună asta… 
Tags: aberatii, alegeri, nemuritor, oameni, varsta perfecta
Alegeri
Noi
E clar am îmbătrânit rău. Ştiu sigur că am votat în 20 mai 1990. Ştiu cum am stat la coadă, una din cele pe mai multe rânduri ca să alegem. Îmi amintesc cum vorbeam cu părinţii, colegii, vecinii şi evident cu toţi necunoscuţii care se nimeriseră pe lângă noi. Eram foarte entuziasmaţi şi cei mai în vârstă spuneau că e prima dată când nu-i vor tăia pe toţi cei care candidează.
După votare am fost la cofetărie cu colegii, deh nu prea erau paburi pe vremea aia, apoi la cinema. Cam astea erau distracţiile admise pentru noi, elevii de liceu.
Aseară mi-am adus aminte de prima mea votare (nu ştiu de ce nu-s sigură, parcă mai votasem odata înainte, parcă facuse Ceauşescu un referendum la care au avut drept de vot toţi cei care împliniseră 16 ani la vremea aia).
Cum rumegam aşa amintiri, îmi dau seama că eu de fapt, la 20 mai 1990, nu aveam 18 ani împliniţi. Cum naiba am fost la vot dacă nu împlinisem încă vârsta pentru a avea drept de vot?
Ştiu că pot vota toţi cei care au mai mult de 18 ani, vârsta pe care o pot împlini inclusiv în ziua alegerilor. Dar atunci? Singura explicaţie pe care o găsesc este că atunci puteai vota dacă împlineai în anul alegerilor 18 ani. Aşa să fi fost? Că de mers la vot pe bază de şmecherie nu a fost sigur vorba.
Sper că azi mergeţi cu toţii la vot, asta dacă n-aţi făcut-o deja. Tata a fost acolo la şapte şi a votat printre primii, cică mai erau şi alţii.
Intre doua bune
Iul
Sunt momente in viata in care esti pus in situatia de a alege. Nu intre bine si rau, ci intre doua rele sau doua bune. Sa lasam azi raul si sa ne legam de alegerea intre doua bune.
Nu le putem alege pe amandoua, asa e situatia data. Trebuie musai sa alegem una. Asa ca punem in balanta beneficiile si neajunsurile fiecarei variante. Da, chiar si “bunele” au neajunsuri. Totul este sa le constientizam inainte de alegerea propriu-zisa sau in cazul in care le aflam mai tarziu sa incercam sa minimizam efectele negative. V-am pierdut? Sa luam un exemplu:
Gigel are de ales intre Gina si Gabi. Bune amandoua.
Gina
- locuieste cu parintii deci e fata cuminte
- si-a terminat studiile si acum lucreaza intr-o multinationala pe bani multi
- nu are prieten deci e disponibila
- are masina, da’ nu-l cunoaste pe Gigel
Gabi
- nu are masina dar il iubeste pe baiat
- are firma ei pe care vrea sa o dezvolte
- are casa ei in care l-ar primi bucuroasa pe Gigel
- casa e luata in rate, la care ar trebui sa participe si baiatul nostru.
Gigel le place pe amandoua, plus masina Ginei. Oare cum sa poti alegi intre doua bune? Sa vedem ce ziceti si voi.
P.S. Personajele sunt reale (am schimbat doar numele).
Eu cu cine votez?
Iun
La 9 iunie 1910- A murit Ion Luca Caragiale, considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanţi scriitori români.
Daca I.L.Caragiale ar mai trai in vremurile astea, azi ar fi murit cu siguranta.
Am zis ca nu scriu nimic despre votare, insa nu ma pot abtine. Nu, nu m-am trezit prea tarziu, stiu ca deja s-a terminat cu votul pentru Euro-Parlamentare.
Desi am fost constienta pana in ultima clipa ca trebuie sa merg la vot, m-am intrebat ca Cetateanul turmentat “Eu cu cine votez?” si am ajuns la concluzia ca n- am cu cine.
Toata teoria cu hai sa votam pentru cineva, nu impotriva cuiva, a picat din start, pentru ca nu exista politician roman, care sa nu fie implicat direct sau indirect, intr-un scandal de coruptie sau mai stiu eu ce. Am luat apoi in calcul varianta de a vota impotriva cuiva. Am zis macar sa ne ferim de raul cel mai rau. Nu se poate. Raul e deja facut. Ne luptam cu morile de vant intr-o tara in care nici nu bate vantul.
M-am resemnat ca si majoritatea romanilor (> 70%) si nu m-am dus la vot. Macar asa am constiinta curata. N-am votat cu nimeni. Nu o sa am dreptul sa ma plang de nimeni.
Insa mi-am propus sa merg la vot, atunci cand Dragos Bucurenci va candida la presedentie. Stiu ca Dragos se fereste cat poate de politica, insa probabil ca va veni o vreme in care isi va da seama ca oameni ca el pot salva Romania.
Pana atunci insa, nu ne ramane decat sa ne petrecem cat mai mult timp, ori in curtea noastra ori aiurea prin lume.
30 noiembrie
Noi
Am fost la vot numai jumatate din cei cu drept de vot din casa. Adica eu si mama soacra ( bine au fost si fetele, dar, de data asta ele nu se pun). Eu am vrut neaparat sa merg la vot, pentru ca avem prea putine drepturi in tara asata si asta e unul dintre ele ( imi scapa celelalte ) .
Nu aveam idee cu cine sa votez si nici nu am facut nimic in sensul de a indrepata aceasta situatie ( nu m-am documentat cum s-ar zice). Daca ma documentam, imi lua ceva timp si timp nu sunt dispusa sa dau. Asa ca, m-am hotarat in cabina de vot .
Am luat primul buletin de vot, l-am deschis si am inchis ochii. Stampila a cazut pe Prigoana. Ca sa fac dreptate, adica sa nu se supere nimeni, pe celalalt buletin am ales cu buna stiinta un alt partid. Gata. Am luat buletinele si le-am bagat in urna.
Fie ce-o fi, de acum in colo stiu exact cu cine am votat. Bine, nu stiu de ce am votat cu ei, dar, asta e alta poveste…….
Tags: alegeri, camera deputatilor, parlament, senat
