Posts Tagged ‘accidente’
Eu, accidentele şi Dumnezeu
Feb
Maşina mea nu-i cea mai bună de pe şosele, ba chiar e aproape cea mai naşpa şi dacă adăugăm aici şi un şofer uşor distrat, atunci avem o combinaţie de care tu, ca şofer de maşină bună, ar fi bine să te fereşti.
Acum, faptul că am făcut deja două pene şi un accident de la începutul anului, în condiţiile în care jumatate din perioada asta am lăsat maşina în garaj, mă duce cu gândul la ceva ghinion care mă cam urmăreşte, că vorba aia, conduc de aproape 10 ani zi de zi în Bucureşti fără incidente. Eh, vorbe, gânduri…
Ieri dimineaţă, ştiţi, era oarecum îngheţat pe jos, mai ales pe strazile lăturalnice. Duceam, elegant, cu sparkul fetele la şcoală. Când să intru pe staduţa şcolii, care este îngustă cât o stradă cu sens unic dar pe care circulaţia e permisă în ambele sensuri, maşina din faţa mea frânează brusc, frânez şi eu, îmi dau seama că maşina aluneca ca pe patinuar, mai frânez odată, schimb viteza, trag şi frâna de mâna şi îl lovesc pe ăla din faţă. Elegant.
Omul coboară din maşină, îmi face semn să dau un pic în spate ca să lăsăm pe cineva care ieşea de pe strada şcolii să treacă, eu dau în spate, el se urcă la volan şi pleacă. Eu trag maşina pe o străduţă laterală pe dreapta şi aştept. Am crezut că el întoarce şi vine să ne răfuim. După 15 minute nu venise. Adică stau să mă întreb dacă el o fi simţit că l-am lovit. Până la urmă am plecat simţindu-mă oarecum că ăla care fuge de la faţa accidentului….
Azi am plecat din nou cu maşina, străzile negre şi pline de gropi mi-au dat curaj. Făra niciun incident notabil, mă apropii de serviciu care, cum altfel, îşi are sediul pe o străduţă întortochiată şi îngustă. La ultima mică/minusculă/aproape invizibilă intersecţie pe care o mai aveam de trecut, am oprit să mă asigur (aveam un mare semn de cedează trecerea în dreapta sus) şi făra nicio atenţionare, mă loveşte un nene cu o dubă din spate. Tare. Cel puţin aşa am simţit eu, care era să-mi muşc limba de la buşitură.
Îmi trece brusc prin gând, faptul că cineva mă pedepseşte că n-am aşteptat ieri destul acolo la şcoală. 
Noroc că, în afară de faptul că omul ăsta care m-a lovit pe mine, avea o gură mare şi ţipa tare de tot că de ce am oprit, ce tot opresc (mai fusese o intersecţie de genul ăsteia înainte şi oprisem şi acolo 
), maşina nu avea nimic şi i-am zis liniştit să se calmeze, să-şi revizuiască un pic atitudinea, să vadă semnul, să se gândească că n-a păstrat distanţa regulamentară, să se gândească că m-a lovit din spate, să vadă că maşina mea nu are nicio urmă, a lui la fel şi în sfârşit i-am urat o zi bună.
A tăcut, şi-a cerut scuze, mi-a urat şi el o zi bună şi am plecat fiecare fericiţi spre locurile în care aveam treabă.
Optimistul din mine spune că probabil trebuia să am un accident mai mare şi mai nasol, dar mi-l dă Dumnezeu pe bucaţele, ca să nu sufăr prea tare. 
29 iulie
Iul
1834: A fost înregistrat primul accident rutier. O diligenţă cu aburi, a inginerului Edinburg, a lovit o piatră pusă în mod intenţionat în drum. Cazanul cu aburi a explodat provocând moartea a 5 persoane.
Mi-am spart nasul
Iun
Nu glumesc!
Ma doare rau de tot. Nici macar nu pot sa ating locul.
Ieri ma apucase harnicia si gospodaream prin casa. Sa nu faceti asta niciodata, ca dauneaza grav sanatatii. Cum saptamana trecuta a cumparat sotul o placa de plastic care ajuta la impachetat tricouri, m-am hotarat sa-mi reamenajez sifonierul.
Am scos toate hainele din el si dai si impacheteaza, sorteaza, arunca… Sunt asa de incantata de placa asta de plastic, incat daca ma chemati, vin sa va impachetez frumos toate tricourile si camasile.
Cand treaba a fost 99% terminata, adica mai aveam doar sa le iau din pat, teancuri teancuri si sa le pun in sifonier, cineva, un om rau, m-a injurat. Am luat frumos si cu grija un pachet de tricouri liniar aranjate si cand m-am intors cu fata inspre rafturi, n-am apreciat bine distanta si nasul fiind mai in fata, i-a fu..t una la usa sifonierului, de am zis ca a scos-o din balamale.
Evident ca am vazut stele verzi si nu am inteles ce m-a lovit decat dupa 2-3 minute, insa dupa aia, cate injuraturi si-a luat usa aia, aoleuu, de parca ea saraca ar fi fost de vina. Da’ nu trebuia sa dau si eu vina pe cineva?
Cum va spuneam ma doare rau, mi-a curs si sange. Partea buna e ca nu se vede pe dinafara, ca ma doare. E doar o mica pata rosio-movulie-pamantie, care sper sa treaca cu fond de ten.
Mama-mama, ce concediu misto am!
