Tuturor mamelor de Crăciun

Obișnuim să credem că și mamele au vacanță de Crăciun. Și avem dreptate, evident.

Urmează un post din care n-aș vrea să credeți că am ceva cu tații. Și ei au vacanță. Există unii care chiar ajută la cumpărături și la ambalat cadouri, dar vacanța lor nu-i ca a mamelor. Peste tot în lume, cu câteva săptămâni înainte de sărbători mamele își mișcă fundurile și fac magie pentru a le oferi copiilor lor un Crăciun de care își vor aminti. Și nu vorbim aici doar de cumpărături, cadouri și învelirea lor. Asta să fie clar. Pe astea le-am învârti pe un deget.

Este vorba despre strategie, planificare și atenție la detalii. A, și timp. Foarte mult TIMP:

  1.  Mama se asigură că fiecare copil duce un cadou de Crăciun învățătoarei/educatoarei/dirigintei. În ultimul timp asta înseamnă să plătească o sumă de bani pe care copiii o strâng și din care cumpără dirigintei un singur cadou. Mult mai bine! Eu am prins vremuri când trebuia să mă gândesc la fiecare profesor în parte și să-i găsesc cadoul potrivit.
  2. Mama are grijă ca și antrenoarea de pian, dans or #younameit să știe că este apreciată și să primească ceva drăguț de Crăciun.
  3. Tot mama se gândește ce cadouri li s-ar potrivi copiilor, părinților, fraților, nepoatelor și nepoților, finilor și nașilor, apoi merge și le cumpără. Am spus că nu zic nimic despre cumpărături, dar nu prea se poate fără ele.
  4.  Mama are grijă ca tata să nu uite să împodobească casa pe dinafară cu luminițe. Și reni. Si Moși. După care îl ajută. Îi aduce totul din pod, le descurcă, le bagă în priză și îl lasă pe tati să vadă de ce nu pornesc în timp ce face un ceai cald că e cam frig afară.
  5. Când a terminat cu fațada casei, începe decorarea înăuntru și așteaptă să audă măcar de la un membru al familie: Mami, îmi place mult cum arată camera mea decorată.
  6. Mama își rezervă timp să facă prăjituri cu copiii în Ajun ca să aibă aceștia ce să-i dea la schimb Moșului pentu cadouri, prăjituri ce se dovedesc în cele din urmă necomestibile pentru că puștimea a lins fiecare ustensilă, blat, castron, deget. Dar ei știau sigur că tu te distrezi făcând asta.
  7. Mama cumpără completează și trimite un bilion de felicitări de Crăciun. Din partea întregii familii. Tuturor.
  8. Mama dă peste cap Pinterestul în căutarea celui mai frumos și bun mic dejun pentru dimineața de Crăciun a familiei sale, care îl va adora. Copiii vor cere să faci unul la fel și anul viitor.

Continue reading Tuturor mamelor de Crăciun

Numai mâine nu-i poimâine

Mai avem fix două zile de lucru. Și ca niciodată nu-s două zile extrem de aglomerate, cel puțin nu pentru mine. Exporturile au plecat, ce noroc pe noi ca sunt greu de găsit transportatorii la sfârșit de an, în felul ăsta ultimul export a fost în 9 decembrie, am avut timp să terminăm cât de cât și comenzile interne, iar în astea două zile lucrăm pentru ianuarie. Minunat! De mult n-a mai fost așa. Dacă și banii ar intra la timp m-aș declara mulțumită. În fine, suficient despre muncă, acum gândul ne pleacă la distracție sau cel puțin la odihnă.

decor-craciun-colt-de-relaxare-fotoliu-living-pernute-si-paturi-traditionale-scandinaveNu avem nimic planificat pentru sfârșitul de an, urăsc să merg în locuri aglomerate, din cauza asta majoritatea concediilor noastre sunt planificate în extrasezon. Pentru noi de sărbători nicăieri nu-i mai bine ca acasă. Să vină prietenii la noi… da. Asta e altă poveste, asta ne place. Sunt cu toții primiți cu mare bucurie și invitați să se simtă ca acasă. Așa că ne așteaptă niște sărbători liniștite, cu ceva ieșiri la filme și în oraș la plimbare.

Sper să citesc mult, am primit zilele astea niște cărți, o să încep cu ”De ce să fii fericită când poți să fii normală” despre care am auzit numai lucruri bune, și sper ca în zilele astea multe și libere să ne întâlnim des aici pe blog, cu povești de viață și sărbători așa, ca pe vremuri.

Continue reading Numai mâine nu-i poimâine

Sărbători cu diamante

Avem de toate. Și mâncare, și băutură, și dragoste, și casă, și copii frumoși. Avem și bunici și prieteni și tot ce-i mai trebuie unui om ca să fie fericit. Ne-ar mai trebui ceva timp, dar cum timpul încă nu-l putem cumpăra, am continuat să ne gândim la ce nu avem. Nu avem verighete.

Îmi amintesc când le-am cumpărat. Acum mai bine de 18 ani doi tineri intrau în magazinul Cocor și își comandau verighete de la prima bijuterie. Nu voiau model, nu voiau carate, tot ce-și doreau erau două verighete simple de aur care să li se potrivească și să le fie martore pe lungul drum al căsniciei.

15 ani mai târziu ne-am dat bătuți. Crescusem. Ne strângeau verighetele ca naiba pe amândoi. Le-am scos și le-am pus într-o cutie de lemn de santal cu gândul să mergem la bijutier să le lărgim. Sunt acolo și azi, dar noi acum ne gândim să le înnoim. Adică să le schimbăm. Adică să ne luăm altele. Și din multitudinea de oferte de Craciun pe mine m-a emoționat asta:

Continue reading Sărbători cu diamante

Voi ce faceți cu părul de pe față?

Am ieșit ieri pentru câteva ore din bula în care trăiesc de-o vreme și am aflat brutal că există fete/femei care aproape în fiecare dimineață își epilează părul de pe față. Recunosc, am rămas uimită, ca să descriu rezonabil felul în care fața mi-a rămas imobilă vreme de câteva momente. Eu abia dacă am timp să mă spăl pe față și să-i arunc ceva machiaj dimineața, cu ochii pe jumătate închiși. Ce m-aș fi făcut dacă era nevoie să mă și epilez dimineața? Pe față?! Nu vreau să știu, dar sigur există proceduri cosmetice/medicale/naturiste care te ajută să scapi de chestia asta.

femeia-cu-mustataFata despre care vorbesc, după ce ani de zile a arătat impecabil în fața noastră în fiecare zi, dar numai ea știe cu ce efort și chin, pentru sfârșitul acesta de an și-a făcut programare la un salon și speră ca în urma câtorva ședințe cu aparate IPL (impulsuri cu lumină pulsatorie) să nu mai fie nevoie să-și smulgă fir cu fir părul din mustață în fiecare zi. Pe bune, cum să-ți începi zilele făcând o chestie de genul ăsta?! Mi se pare inuman.

Culmea e că zilele trecute, înainte de a afla de problema prietenei mele,am văzut la Philips (da, frate, stau mai mult pe site-ul lor decât în sufrageria mea) aparatele acestea ce pot fi procurate pentru acasă (ok, nu-i nevoie să le iei pe toate, e suficient unul, ba chiar îl poți șerui cu o prietenă la nevoie). Din ce am înțeles citind review-urile de pe site, aparatele IPL Lumea  sunt foarte bune, singurul impediment ar fi faptul că te costă cam cât un telefon de generație 2, dar dacă ai probleme cu părul crescut prin diverse locuri, practic faci o investiție. Pentru tine. Și nimeni nu-i mai important ca tine, femeie!

Continue reading Voi ce faceți cu părul de pe față?

10 zile până la Crăciun

vine-craciunulUnde s-a dus anul ăsta, nu mă întrebați pe mine. Eu am fost prea ocupată să trăiesc, ca să mai fiu atentă la altceva. Bine, am observat cine a câștigat alegerile și am decis să mă implic mai mult în acești următori  ani. Am niște ghidaje în minte, niște modele de urmat, rămâne să nu-mi pierd încrederea și să fiu consecventă. Mi-a plăcut mult de prietenii mei observatori și promit că data viitoare voi fi și eu acolo. Cel puțin!

Revenind acum la viața noastră umilă de muncitori și plătitori de taxe, nici n-am avut timp să împodobim bradul. Dar îl vom face. Cum nu prea mai avem loc pentru el în casă, era o idee să-l punem în curte, într-un colț ferit de ploi, ninsori și vânt. Asta până a venit Copilul Iulia și m-a întrebat: Și Moș Crăciun o să ne lase cadourile afară? Copilul Iulia are 17 ani. Dap, am convingerea că știe cine-i Moșul și totuși nu-și imaginează că ar putea să nu intre în casă cu cadourile. În fine.

Mama soacră s-a operat la ochi. O cataractă urâtă și o schimbare de cristalin. Nu vede deocamdată mare lucru cu ochiul ăla, ba mai e și vânăt pe deasupra, dar ea e mulțumită. Are convingerea că totul va fi bine și va vedea super imediat ce se va vindeca. Mama soacră are 76 de ani și e cel mai optimist om pe care-l știu. Auzind-o pe ea și eu am convingerea că va fi bine.

Continue reading 10 zile până la Crăciun

Am renunțat la sală pentru Aqua Gym

Când spun că am renunțat la sală, mă refer la orele mele de pilates, la care am renunțat acum jumătate de an. Oh, whait, au trecut aproape 11 luni de când n-am mai călcat în sala de sport. Și kg s-au acumulat, cum altfel, mai ales că nici n-am ținut cont de nimic la mâncare. Ce-a gătit mama soacră eu am mâncat. Cu tot cu prăjituri. Bine, nu l-am întrecut pe Sorin, dar asta-i altă poveste.

Cum se cerea neapărat să fac ceva dacă mai vreau să intru în haine, am hotărât că e nevoie de un fel de mișcare care să-mi placă maxim. Cum mie îmi place apa mult, am găsit cea mai avantajoasă variantă de sport pentru mine și anume Aqua Gym.

aqua-gymMai încercasem o singură dată, la mare într-o piscină și mi-a plăcut extrem, așa că am zis că asta e de mine. Am căutat un loc în apropiere de casă, cel mai convenabil ca distanță era World Class-ul de la Titan, dar din ce-am citit pe forumuri, la orele de aqua gym ori sunt prea multe fete si antrenorii n-au cum să le urmărească pe fiecare, ori fițele celor din jur nu-ți permit să te simți tocmai în largul tău acolo… În fine, am găsit scuze pentru prețul prea mare cerut de World Class (sincer, nu știu ce prețuri au pentru că trebuia să mă duc acolo să-mi facă ofertă personalizată, ceea ce a fost prea mult pentru mine, eu vreau să văd pretul pe net), și am ales să mă duc la bazinul de la Stadionul Olimpia, unde suntem maxim 10 persoane la o ședință de aqua gym și credeți-mă are profu` timp să ne corecteze pe fiecare.

Continue reading Am renunțat la sală pentru Aqua Gym

Cum am învățat să schiez

Dacă tot am vorbit despre munte în ultimul timp și poate nu mai e mult și vom putea practica sporturile de iarnă în voie, am zis că-i momentul să aduc vorba despre cât de mult îmi place să schiez, poate așa chiar voi ajunge iarna asta de mai multe ori pe pârtie.
la-schiA fost odată ca niciodată, să tot fie vreo 12 ani de atunci, o fată care nu știa să schieze, dar tare i-ar fi plăcut. Din fericire avea un prieten care schia și care a dus-o la un magazin și a aranjat treburile în așa fel încât fata și-a luat echipament complet de schi pentru primul ei weekend pe pârtie. Chiar și soțul ei s-a echipat pentru pârtie pentru că, nu-i așa, distracția e cu atât mai faină cu cât grupul e mai mare.
Am ajuns cu greu la pârtie pentru că mi-am pus clăparii de la mașină și pentru un începător nu-i tocmai floare la ureche să urci, fie și numai până la baza pârtiei, în clăpari. Dar nevoia te învață și cum toți din jurul meu făceau asta mi-am zis că nu-i imposibil nici pentru mine. N-a fost. M-am obișnuit repede cu încălțările rigide care îți protejează picioarele și cărându-mi schiurile pe umăr am început să mă cred schioare. Habar nu aveam că de acum în colo va începe greul.
Am început pe pârtia de… începători și fără să mă ducă capul să plătesc un monitor să mă învețe mișcările corecte, mi-am lăsat fără discernământ picioarele duse de schiuri la vale. A fost super, mi-am ținut echilibrul impecabil, aproape că nu înțelegeam ce e așa greu la faza asta cu schiatul. Apoi am ajuns la capătul pârtiei și mi-am dat seama că nu știu cum să mă opresc, și pentru că urma un gard de sârmă, m-am aruncat într-o parte și m-am făcut una cu pârtia.

Norocul meu a fost că baieții care mi-au vândut skiurile mi-au reglat legaturile astfel încât acestea să de desprindă repede în cazul unei căzături. Știți cum e, când vinzi skiuri și clăpari te mai uiți și la om și-ți cam dai seama ce va face el pe pârtie. Pe mine m-au citit corect. La câte căzături am luat în ziua aia (dap, au urmat și alte coborâri cu aruncare pe burta sau pe spate la final) până am învățat să fac plugul și să opresc alunecarea până la gardul de plasă, aveam vânătăi pe picioare care mi-au trecut complet abia  o lună mai târziu.

Până la urmă am învățat să schiez. Cum? Prin încercări multiple, prin tras cu urechea la explicațiile pe care monitorii de schi dădeau elevilor lor, prin urmărirea mișcărilor celor care știau ce fac pe acolo, am ajuns la sfârșitul zilei să iau teleschiul și să mă trezesc cu schiurile în picioare în vârful pârtiei de avansați alături de toți prietenii mei care aveau tot dreptul să fie acolo, pentru că ei ȘTIAU SĂ SCHIEZE.

Continue reading Cum am învățat să schiez

Cheile Tișiței și un weekend cu o priveliște de vis

Am fost în weekend la munte așa cum v-am mai spus. N-am uitat acasă nimic, dacă luam și-un marker cu care să ne scriem numele pe pahare era bagajul perfect.

Am fugit de aglomerația de pe DN1 și am ales Munții Vrancei, adică zona Lepșa, mai exact Cheile Tișiței. Am fost cazați chiar la pensiunea cu numele acesta și a fost foarte frumos. Chiar dacă nu prea ne cunoșteam toți unii cu alții la început (ne-am strâns o gasca de 18 oameni), chiar dacă a trebuit să curățăm bucătăria ca s-o putem folosi, chiar dacă sâmbătă seara s-a luat curentul electric și a rămas toată zona în întuneric până dimineața, noi ne-am descurcat. Sau, cum ar spune un înțelept, ne-am văzute de ale noastre.

Am cunoscut oameni faini cu care sper să ne mai vedem si cu alte ocazii, am avut burete, lavete si detergent de vase de acasă, iar când s-a luat curentul, exact când începuse ”un chef nebun”, am avut o boxă portabilă și a cântat muzica din smartphoane până în zori. Mă rog, 12,01 tot zori se cheamă. Bateria externă ne-a fost lanternă și smartwach-ul călăuză.
În rest, vremea a ținut cu noi, am tras cu arcul (am venit cu el de acasă), am ascultat susurul Putnei care curgea exact pe lângă pensiune, am făcu poze, am fost în vizită la Mănăstirea Lepșa și am rămas uimiți de liniștea și frumusețea zonei.

Continue reading Cheile Tișiței și un weekend cu o priveliște de vis

Bagajul pentru un weekend la munte

Nu-i ca și cum vom face bagajul pentru un weekend de drumeții periculoase, noi abia dacă vom trece de curtea pensiunii la care vom sta. Dar chiar și așa, am zis să fac lista asta ca să am unde mă uita de câte ori vom mai ”evada” câte un weekend prin vreun loc cu aer. Curat.

  • Haine groase inclusiv de stat în casă, pentru că nu mi se pare nimic mai mișto decât să intri plin de frig, zăpadă, ploaie în casă, să te schimbi în ceva călduros și confortabil și să bei un vin fiert. Mă rog, un ceai. Nu uitați bocancii de drumeție și lăsați acasă orice are toc. Nu vă trebuie la munte. Aruncați în bagaj și-o căciulă. În rest, două hanorace, două perechi de pantaloni, lenjerie și o geacă groasă sunt de ajuns. Poate și-un fular. Poate.
  • Vin și ceai, adică ceva de băut și ceva de mâncat. De cele mai multe ori plecăm cu oareșce alimente de acasă, chiar dacă mai mâncăm pe la vreo cârciumă pe acolo, ce avem de acasă e sfânt. Ceva pentru dimineață, cafea, pâine, legume, fructe și carne pentru grătar. Cu astea în sacoșă n-ai treabă trei zile pe munte. Dacă nu aveți fumători cu voi să luați neapărat și chibrituri. În plus eu iau mereu burete, detergent de vase, pahare de unică folosință, o lavetă, servețele, folie pentru sandvișuri și sticle mici de apă.
  • Cosmeticele toate. Glumesc, nu faceți asta, dar un gel de duș, un șampon (astea de obicei le găsești în locație, dar poate nu te speli decât cu unele speciale, ale tale), un parfum, ceva farduri, perie de păr, pastă de dinți și periuțe. Mai nou avem o problemă cu periuțele de dinți, fetele și Sorin au trecut de ceva vreme la periuțele electrice și era un coșmar de câte ori plecam în vacanțe. Volum mai mare, încărcătoare pentru ele, o nebunie). Noroc cu mine, care am descoperit că pot lua o singură periuță electrică căreia îi pot înlocui pe rând capul, iar în felul acesta se spală fiecare cu periuța lui și eu am mult mai mult loc în portfardul cu cosmetice. Bine, mă gândesc serios să-mi iau de Crăciun și eu o periuță electrică din asta, am așteptat doi ani până să mă hotărăsc ce vreau, dar și când m-am decis… Am ales Philips pentru că am de la ei mai multe chestii (da, și ondulatorul de păr, bine că mi-am amintit, să nu cumva să-l uit dacă vreau să fiu o divă pe crestele munților). Revenind, puteți să uitați tot acasă, mai puțin peria de păr și periuța de dinți. Era o glumă cu ondulatorul, doar dacă vă prinde Revelionul acolo ar trebui să-l luați cu voi, altfel nu.
  • Încărcătoare și telefoane, aparatul foto, baterii, lanternă și tot ce credeți voi că s-ar putea să vă trebuiască. Sorin are în portbagaj un briceag din acela profesional și o mini lopată (el spune că-i pentru zăpadă, eu nu știu ce să zic). Ar fi bună și o mini toporișcă și-un cuțit de vânătoare.
  • Medicamente. Chiar dacă nu urmezi o schemă de tratament, e bine să ai la tine un plasture, un antinevralgic un unguent antiinflamator și ce știți voi că mai luați când vă supără câte ceva.
  • Jocuri. Dap, chiar dacă nu merg cu voi copiii, niște jocuri din astea de societate sunt super-faine seara la munte. Nouă ne place yams, canastă, whist, așa că ne luăm cărțile și zarurile. Să fie.
  • Bani și acte. Lasă cardurile acasă sau uită de ele într-un buzunar ascuns al portofelului. La munte, mai ales în zonele izolate, bazeaza-te pe ce ai cumpărat deja și în cel mai rău caz pe cash. Bani cash.

Continue reading Bagajul pentru un weekend la munte

Fursecuri cu ciocolată și-un weekend la munte

În weekendul acesta plecam la munte. Nimic spectaculos, o cabană izolată dar aproape de râu, într-o zonă după părerea mea cea mai puțin poluată de la noi din țară, zona Soveja-Lepșa. Nu m-am ocupat eu de închiriere și nu știu prea multe despre loc, dar imediat ce revin vă spun impresii, deocamdată am încredere în prietenii mei, sigur n-au ales ceva nasol.

Altceva voiam să spun. Săptămâna trecută mi-a arătat Iulia o rețetă de fursecuri cu ciocolată de pe contul lui Isaia Dydy. Sper să nu se supere că i-am pus filmulețul aici, dar eu deși am făcut rețeta de două ori, n-aș putea să explic mai bine. A insistat copilul atât de mult s-o facem, încât într-o seară ne-am apucat împreună să coacem fursecuri.

Nimic nu se compară cu mirosul din casă când la cuptor se fac prăjituri.

Continue reading Fursecuri cu ciocolată și-un weekend la munte