Am ratat prima zăpadă

Nu-mi vine să cred că weekendul acesta a nins și eu n-am văzut fulgii decât printr-o perdea cafenie, în graba pregătirii unei plăcinte. Nu, nu pentru mine era plăcinta, dovadă și faptul că am uitat-o în cuptor, un cuptor deștept care se oprește singur dacă cineva îl programează să facă asta. N-a avut cine.

Să revenim, nu-mi vine să cred că a trecut prima zăpadă pe lângă mine și n-am simțit-o deloc, asta dacă nu punem la socoteală ieșirea de ieri până la magazinul din colț în papucii de plastic și geaca de zile bune, ieșire care m-a prins total nepregătită, astfel încât am mers tot drumul cu ochii închiși și am ajuns acasă cu urechile roșii și cumpărăturile în sân.

Norocul meu că în  dimineața asta am observat terasa albă, plină de zăpadă pufoasă. Vedeți dumneavoastră, zăpada asta pe care eu am ignorat-o, a găsit de cuviință să mă răsplătească pentru dragostea ce i-o port necondiționat și a rămas nealterată pe terasa casei noastre. E musai să fac azi un om de nea, altfel sunt sigură că anul ăsta nu mai ninge. Și-i atât de fain când ninge…oare de ce n-am fost atentă?

Nici fericirea copiilor care s-au întors roșii în obraji de la joaca cu zăpada proaspăt așezată, nici discuția cu Iulia care voia neapărat să păstreze un bulgăre la congelator, nu m-au făcut să ies afară, așa cum făceam în alți ani, și să mă uit cum ninge. Cred că n-am făcut-o de frică. Da, da, de frică n-am făcut-o. Teama de a nu se opri ninsoarea atunci când mă voi fi minunat de ea, asta m-a ținut departe. Am așteptat-o atât de mult, încât atunci când a venit, n-am îndrăznit nici să privesc spre ea de frică să nu dispară.  Și totuși cineva a făcut-o. Ninsoarea a dispărut ca și cum n-ar fi fost, singura urmă a trecerii ei pe aici rămâne terasa mea și poate omul de zăpadă pe care-l vom face azi.

Tags: bucuresti, iarnă, ninsoare, oameni, zapada

Săptămâna 2

Ziua 15, 65.6 kg

Urmând principiul cu țara piere și baba se piaptănă, continuăm azi seria articolelor despre dispariția celor 10kg de pe corpul meu (dă Doamne să fie din zona șoldurilor toate) și observăm, nu fără a ne mira, cum cântarul buclucaș nu știe altceva decât 1kg/săptămână ceea ce mie îmi convine de minune, deocamdată.

Partea proastă este însă că ieri, adică joi, a fost una dintre zilele mele negre, o zi începută din noapte cu dureri mari de de tot de cap și o moleșeală vecină cu leșinul în restul corpului, cu senzații de vomă și crampe în stomac, care au durat cu toatele, nici mai mult nici mai puțin decât vreo 12 ore. Evident că în timpul ăsta am uitat cu totul de exerciții, mese și de gustări, abia ieri după amiază am reușit să mînanc ceva care să-mi și rămână în stomac și am continuat așa cu mici înghițituri până spre miezul nopții, așa că ieri a fost o zi pierdută.

Nu vă grăbiți să trageți concluzii, nu mi-a fost rău de la felul în care mă alimentez (din contră ar fi trebuit să-mi fie bine, acum mănânc de 5 ori/zi și nu mai mănânc aproape deloc grăsimi). Știu sigur asta pentru că nu am fost singura din casă cu simptomele descrise mai sus, soțul meu mi-a fost coleg de suferință, la fel de lovit ca mine, iar fetele au avut și ele de simptomele, dar într-o măsură infinit mai mică, cu ceva dureri de burtă și de cap. Ne gândim că ne-am simțit așa de la niște mere sau de la niște alune (pe care Sorin era hotărât ieri să le ducă la analize), astea fiind singurele alimente mâncate de toți 4. În rest cei mai bătrâni din familie n-au avut nimic, deci mâncarea gătită sau emisiile de gaze (ne-am gândit inițial că or fi de vină gazele de la centrală) au ieșit pânăla urmă din discuție.

Oricum, una peste alta acum suntem bine, ne putem relua deci activitățile zilnice și eu urmează să mă urc acum pe bicicletă și să fac cei 8 km (n-am ajuns încă la 10, dar o iau treptat) pentru dimineață începând chiar din clipa asta.

Să ne auzim și săptămâna viitoare sper fără alte incidente! Voi cum sunteți?

Tags: alimentatie sanatoasa, cura de slabire, kilograme in plus, vointa

Dawnton Abbey

Dawnton Abbey este numele unui domeniu din Anglia secolului trecut, unde viața locuitorilor este pe cât de conservatoare, pe  atât de interesantă. O casă mare cu mult mai mulți servitori decât stăpâni, cu reguli stricte și respectate în detaliu, cu multă acțiune în cadre care parcă nu se întâmplă nimic.

Dawnton Abbey este un serial englezesc de cea mai bună calitate, din care eu am văzut două sezoane în trei seri. Aproape toată acțiunea celor 16 episoade de mai bine de 60 minute fiecare, se desfășoară în această incredibilă casă redecorată până în cele mai mici detalii pentru a recrea atmosfera de dinante, din timpul și de după război.

Personajele sunt atât de vii, puternice, deosebite, încât atunci când crezi că ți-ai făcut deja o idee despre felul unuia de-a fi, convingerea îți va fi dată peste cap de cine știe ce acțiune viitoare a sa. Personajele mele preferate au fost dl. Bates-valetul șchiop al conelui, Clarkson-majordonul, și Matthew- moștenitorul imensei averi a familiei Crawley, deținătoarea impunătorului Dawnton.

Dacă îți plac serialele și vrei să vezi cum trăiau și care erau problemele nobililor, dar și ale oamenilor de rând, în Anglia începutului de secol, acesta este exact ceea ce ar trebui să vezi.

Sper ca producătorii să continue serialul, mai ales că tocmai am aflat că acesta a câștigat deja niște premii importante, așa că până la următorul sezon am să citesc cele 655 pagini din romanul Vanorei Bennett, Sânge Regesc, primit zilele trecute de la Editura All, roman, desigur, fără nicio legătură cu serialul despre care v-am scris, dar oarecum de-acolo, chiar dacă acțiunea cărții se petrece cu 500 ani înainte.

Tags: Downton Abbey, Sange Regesc, seriale tv

România din 16 ianuarie 2012

Părerea mea despre ce se întâmplă în țară:

• mă bucur că Romania s-a trezit și a ieșit în stradă. E drept că o mică parte din ea, dar știți cum e, cu puțin se face mult. În felul acesta politicienii noștri vor înțelege că nu sunt ei între ei în țara asta, ci mai suntem și noi pe aici, mai avem și noi un cuvânt de spus. Am tot respectul pentru oameni care au manifestat pașnic și care chiar dacă nu vor obține nimic pe termen scurt, sper din tot sufletul ca pe termen lung cei care se afla la putere să țină cont de români.
• am o mare amărăciune legată de faptul că unii protestatari au devenit violenți, au aruncat cu pietre, au smuls garduri și au spart magazine. Dupa parerea mea astea sunt acte de huliganism și vandalism și trebuiesc tratate ca atare, adică pedepsite, dacă vrem să nu degenereze.
• am o și mai mare amărăciune legată de faptul că după trei zile de proteste în toată Romania, președenția și guvernul tac mâlc, de parcă nici n-ar exista. Dar din păcate pentru noi ele există. Pe de altă parte, nici nu știu ce ar fi trebuit să facă. Să iasă și să zică ce? Despre demisii și chestii serioase nu cred că poate fi vorba în rândul politicienilor români.
• era sa uit de televiziuni. Cred că au fost incredibil de părtinitoare. De la TVR care nu a recunocuscut că se întâmplă nimic, și dacă era greva la APACA, cred că făceau reportaje mai ample, până la OTV unde aveam deja un nou președinte, au tras fiecare spuza către partea care-i avantajează, au exagerat sau au mușamalizat acțiunile de protest.
• Partea cea mai proastă în toată povestea asta este că nu avem nicio alternativă. Din păcate asta e situația în care ne aflăm acum și atâta timp cât în Romania nu vom avea un lider educat în care romanii să aibă încredere că-și poate face o echipă din oameni integri, ne vom lupta cu morile de vânt.

Tags: lider educat, oameni integrii, politicieni romani, protestatari violenti, proteste in Romania

Săptămâna 1

Am început acum o săptămână.

Ziua 8, 66.6 kg

Mda, și eu aș fi vrut săfie mai puțin, dar atât arăta cântarul dimineață și trebuie să vă spun că eu sunt mulțumită deși mă așteptam la o diferență de cel puțin 1,5 kg față de săptămâna trecută. Nu-i nimic, bine că am scăpat de primul kg.  Am auzit însă că la început slăbești mai ușor și apoi kilogramele se pierd din ce în ce mai greu. Oricum, vom vedea.

Săptămâna care tocmai s-a încheiat am respectat întocmai programul de exerciții, am avut și ceva febră la muschi la început, dar încep să fiu din ce în ce mai prietenă cu bicicleta. Dacă la început reușeam să fac în 15 minute -5km, azi dimineață am facut 8 km în 15 minute și deocamdată e bine așa.

Partea proastă este că doar de bicicletă m-am ținut ca la carte săptămâna asta. Micul dejun l-am sărit într-o zi, gustări au fost doar în vreo două zile, iar despre mâncatul seara, ei bine pe ăsta am reușit să-l țin în frâu, excepție a făcut doar seara de sâmbătă, când am fost la Ioana și ea a găsit de cuviință să pună dulciuri și mâncăruri alese pe masă, așa că, deși n-am abuzat prea mult, tot am gustat din toate. Nici cu apa nu m-am descurcat prea bine, despre ceaiuri nici atât, într-o săptămână am băut doar două ceaiuri și alea de fructe de pădure, nicidecum verzi sau de soc, cicoare, etc. Abia azi am trecut la partea cu paharul de apă dimineața pe stomacul gol și la ceaiurile de pe parcursul zilei.

Tot o Ioana mi-a scris un mail lung și plin cu învățăminte pe care voi încerca să le pun în aplicare. Vă mulțumesc tuturor pentru sfaturi și sprijin, sper din suflet ca săptămâna viitoare să avem un rezultat mai bun.

Și acum să vă zic cum mă simt: Minunat! Chiar dacă deocamdată n-a plecat decât 1km, eu mă simt mult mai bine știind că fac ceva pentru mine, pentru tonusul și sănătatea mea. Iar blugii ăia mulți știu că abia mă așteaptă.

Tags: cura de slabire, kilograme in plus, vointa

Cu cortul prin Europa

În ciuda crizei care ne amenință de pe toate posturile  tv, noi anul acesta vrem să mergem la Disneyland-ul din Paris. Fetele sunt exact la vârsta potrivită să poată trage din experiența asta toate foloasele, iar noi suntem încă suficient de tineri să ne înhămăm cu copiii la o excursie ca asta. Cu cortul, desigur, pentru că abia ne-am descoperit pasiunea pentru el. În plus, avem niște prieteni la fel de nebuni ca noi și altfel te îndemni la drum în grup. De aici a pornit totul.

Am început să facem traseul și ne-a ieșit foarte fain, cel puțin pe hârtie. Așadar, planul inițial arată cam așa, îs curioasă cum va fi la final:

Tags: camping disneyland, campinguri europa, cu cortul prin europa, excursie cu cortul, traseu europa

Azi

Azi e o miercuri ca oricare alta.

Tags: timp, zile

Dacă mai aveam ceva de pierdut, am pierdut aseară

Nu eu personal, dar eu împreună cu voi toți, puteți fi siguri de asta.

Tu, mare președinte de țară, intri în direct la televizor la o televiziune pe care altfel o detești și îi spui celui mai capabil om din sistemul romanesc de sănătate că e mincinos și că nu trebuie să ne spună nouă, oamenilor de rând,  părerile lui despre noua lege a sănătații, ci trebuie să-și spună părerile doar Ministrului Sănătății care va face ce crede el de cuviință cu ele. De ce n-a intervenit Ministrul RITLI LADISLAU (e prima oara cand aud de el, voi știați ca e ministrul sănătății?), de ce n-a intervenit șeful guvernului, de ce trebuie să intre Băsescu și să se dea el specialist în sănatate și în cum funcționează lucrurile acolo?

Da vorbesc despre intervenția telefonică de aseară de la Realitatea, când șeful statului (știați că nu există funcția asta, da?) a găsit de cuviință să-l atenționeze pe secretarul de stat Raed Arafat (în sfârșit un nume cunoscut) că nu trebuie discutată legea la televizor, ci la ei în cabinete. Și a făcut-o așa cum știe el mai bine, fără să-i lase și pe ceilalți să vorbească.

Bineînțeles că Arafat n-a ieșit din prima la televizor: ”De cel puţin trei luni încerc să vorbesc cu o comisie despre proiectul legii sănătăţii. Din Comisie fac parte Vlădescu, Păunescu şi Duţă. După a doua discuţie am fost blocat de Vlădescu (Cristian – n.r.), care nu a mai acceptat ca la nicio discuţie privind proiectul să particip şi eu. La solicitarea lor, a celor trei, nu am mai fost primit la discuţii. Nu aş fi ieşit să discut public acest subiect dacă nu aş fi fost considerat duşmanul reformei sanitare.”

Eu n-am citit proiectul de lege (nu l-am gasit, chiar am vrut s-o fac), așa că nu nu-mi pot da cu părerea de partea cui e dreptatea și cum ar fi mai bine să fie, dar eu, ca cetățean de rând care urmează probabil să beneficiez cândva de serviciile de sănătate pe mâna cui aș merge? Pe mâna lui Băsescu sau a lui Arafat?

Tare mult trebuie să-și iubească omul ăsta, mai întâi meseria și apoi poporul ăsta pe care l-a adoptat. Eu în locul lui mă duceam unde vedeam cu ochii și îi lăsam pe politicieni să se descurce. Oricum, nu suntem departe de situația asta: “Nu ameninţ cu darea demisiei, am zis că dacă proiectul de lege trece în forma actuală vor trebui să vină cei care l-au iniţiat şi să-l implementeze. Este o constatare realistă ca aceia care au propus un astfel de proiect să vină şi să îl şi implementeze”

No, apăi dacă se întâmplă și asta, dacă îl lăsăm pe Băsescu să-l îngenuncheze și pe Arafat, atunci chiar că ne merităm soarta și va trebui să ne mulțumim cu un sistem de sănătate pe care-l merităm cu vârf și îndesat.

Tags: Basescu, legea sanatatii 2012, Raed Arafat, sanatate

În sfârșit își prind părul

Mai e o săptămână până începe școala și pe lângă alte probleme pe care le am de rezolvat cu mândrele mele, se numărără și felul în care-și prind părul atunci când merg la cursuri. Pentru că acum toate fetele au părul lung și pentru că da, multe dintre ele nu și-l prind  nicicum. Nu zice nimeni că trebuie să meargă la școală cu două cozi împletite (deși ar fi frumos), dar nici așa cu el în vânt de zici că sunt nepieptănate de zile întregi nu se mai poate.

După ce m-am luptat ani de zile cu Sonia și cu Iulia să-și țină părul strâns, pentru că arată mult mai îngrijit, pentru că le va fi mai ușor să-l descurce seara (asta-i o odisee, nu vreți să știți cum se piaptănă Sonia în fiecare seară), pentru că sunt mai frumoase cu el prins (da, le-am băgat-o și pe asta, fără prea mult succes), și n-am avut niciun rezultat palpabil, am decis s-o iau pe alte căi. Așa că ieri am gasit asta pe youtube, le-am arătat fetelor filmulețul și rezultatul a fost incredibil, cel puțin pentru moment.

S-au apucat să se pieptăne, să-și împartă părul în suvițe pe care le-au împletit cu altele neîmpletite….mă rog, ideea  e că până seara au arătat impecabil în ceea ce privește părul. Acum nu-mi rămâne decât să aștept și să mă rog  ca euforia să le țină până începe școala și cât mai mult de atunci încolo.

Tags: fete cu parul lung, metode de prins parul, parul prins pentru scoala

Prima zi

Ziua 1, 67.6 kg

Ca o femeie fără prea multă voință ce constat că sunt, n-am fost în stare să iau decizia asta înainte de sărbători așa că o voi face azi: încep cura de slăbire, ce nu va fi o cură în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă o revenire la un stil de viață cât mai sănătos, cu luat mic dejun dimineața (nu-i glumă, daca renunți la masa de dimineață așa cum am făcut eu de-o vreme, vei avea tendința de a mânca mai mult la prânz și seara, chiar și seara târziu, ceea ce nu poate fi decât rău), cu 15 minute de bicicletă dimineața și 15 minute seara, cu renunțatul la dulciuri și alte tentații culinare, etc.

Pentru că nu pot face asta de capul meu, pentru că nu mă țin de reguli, știți voi, am de gând să mă cântăresc din 7 în 7 zile, și să vă raportez vouă aici (bine, chiar dacă nu vede  nimeni și, mai mult, chiar dacă asta nu interesează pe nimeni, numai gândul că cineva ar putea să mă tragă de mânecă și să-mi spună și să-mi bată obrazul că nu mă țin de treabă), mă va face probabil ca, de rușine, să mă țin de cuvânt și să încerc să scot ceva rezultate din treaba asta.

Poate că la un moment dat îmi va trebui și un program de exerciții pentru care să merg la sală, numai că deocamdată n-am nici timp, nici bani de sală.

Obiectivul este să slăbesc 10 kg în 6 luni, așa că sper să fiți alături de mine în lupta asta și eventual să râdeți de grasa care își ia angajamente și nu le duce la bun sfârșit, dar eu chiar vreau să nu se întâmple asta.

Cea mai mare motivație pentru treaba asta nu este așa cum v-ați aștepta, faptul că vreau să fiu sănătoasă și frumoasă, ci  că nu mai încap deloc în cele 25 de perechi de blugi pe care le am.

Poza asta se va repeta în fiecare lună, sper să se vadă o diferență măcar în luna a VI-a.

Tags: cura de slabire, kilograme in plus, vointa