Nea Ică a învățat să răspundă la iPhone 7

Se pare că n-am avut relație tocmai bună cu telefoanele mobile pe care le-am avut. Cel puțin nu în ultimii doi ani, timp în care  mi-a fost furat un Note 4 din buzunar la Auchan Titan, am scăpat un iPhone 6 în toaletă  și în urmă cu o săptămână mi-am lăsat telefonul la poartă în zăpadă lângă mașină vreun sfert de oră până mi-am amintit de el și am început să-l caut. Așa-i că ați zice că o persoană care a trecut prin câteva chestii din astea, va fi mult mai atentă pe viitor cu bunurile ei de valoare, numai că…

Azi dimineață (ora 6.30) trebuia să ajung în mare viteză undeva la capătul străzii mele (cca 500 m de casă) să duc ceva unei fete care îmi făcea un serviciu. Nu uitați că azi a fost o minunată zi de iarnă în plin sfârșit de martie, deci strada toată era albă, ningea și vântul viscolea zăpada. Eram în mare întârziere, așa că am alergat cât m-au ținut picioarele prin viscol imaginându-mi că-s Tibi Ușeriu, iar strada mea e Ice Road-ul ăla străbătut de el.

M-am întâlnit cu fata, i-am dat coletul și abia trăgându-mi sufletul, am făcut cale întoarsă. Din obișnuiță am dus mâna la buzunare și mi-am dat seama că n-am telefonul. M-am speriat un pic, dar eram 80% sigură că l-am lăsat acasă. Cu toate astea m-am uitat pe jos să nu-mi fi căzut din buzunar când am alergat, dar nu l-am găsit. Am intrat în atelier și acele 80 de procente s-au evaporat pe loc când mi-am dat seama că telefonul nu-i acasă. M-am întors imediat pe drum și l-am reluat minuțios. Nimic. Se luminase bine și oamenii erau din ce în ce mai mulți pe stradă. În tot timpul ăsta o colegă suna pe telefonul meu și nimeni nu răspundea. Măcar suna, gândeam.

Continue reading Nea Ică a învățat să răspundă la iPhone 7

Împăratul Muștelor

Da, știu, trebuia să fi citit cartea asta în urmă cu mulți ani, dar n-am făcut-o decât în anul de grație 2018. La început.

Împăratul mușelor  de William Golding îmi confirmă credința că nu există ”persoană inocentă” și că orice excepție confirmă, de fapt, ipoteza asta.

Un grup de copii (cei mai mari au 12 ani și cei mai mici nu mai mult de 5 ani) care supraviețuiesc unui accident aviatic se găsesc împreună pe o insulă pustie, unde găsesc totuși hrană și apă potabilă din belșug, dar nu există oameni mari. Adulți, adică. Deși au toate premisele pentru a supraviețui civilizat până când vor fi găsiți, reușesc chiar și să aprindă focul, cei mici ajung să se certe și chiar să se ucidă între ei aparent fără niciun motiv demn de luat în seamă, asta dacă nu ținem cont de frici și de dorința unora de a conduce grupul.

Continue reading Împăratul Muștelor

Primavara bate la ușă

Chiar dacă e februarie (când naiba a trecut ianuarie?), chiar dacă ar trebui ca geaca îmblănită să fie la mare căutare, eu simt că vine primăvara. Tare.

Vremea bună de afară e un argument. Mărțișoarele din magazine alt argument, mă duc fără să vreau cu gândul la zambile, narcise și lalele, adică la primăvară. Unde mai pui că zilele astea fac o cercetare despre Lacul Como din Italia și aproape toate pozele pe care le găsesc, sunt făcute acolo primăvara. So, vine.

Abia aștept! Dacă de zăpadă n-am avut parte, atunci măcar de primăvară să ne bucurăm.

Continue reading Primavara bate la ușă

Batonul de ciocolată

Nu mă omor după dulciuri, pot trece ani până să-mi fie poftă de o bucățică de ciocolată. Ok, nu rezist prea bine la prăjiturile de casă, dar mă declar o neiubitoare de ciocolată. Și totuși…

Într-o seară acum vreo două luni am simțit la un moment dat nevoia de ceva dulce și mi-am luat un  Kinder Bueno, din rezerva fetelor, cu mine în cameră. Am mâncat o jumătate și am pus cealaltă jumătate în sertarul de la noptieră, cu gândul să-l mănânc altă dată, peste mult, mult timp. Nu, nu expiră.

A trecut timpul, s-a terminat un an, a început altul, a căzut un guvern, a venit altul, și eu nu m-am atins de ciocolata din sertar. Au mai fost seri în care aproape am cedat și am vrut s-o iau de acolo, dar m-am limitat la gânduri, n-am făcut nimic de care să-mi pară rău a doua zi. Asta până acum două seri, când am terminat treaba în atelier pe la unu noaptea (de fapt era două, dar nu vreau să par vreo workoholică)  și în vreme ce apa de la duș spăla oboseala de suprafață, creierul era cu gîndul la sertar și la batonul de kinder bueno care avea să-mi dea o nouă viață, mai ceva ca într-un joc video de pe vremuri. Cu toate astea, am luat pijamaua pe mine și mi-am zis: Nu azi, nu e bine, nu-mi trebuie ciocolată acum. Și-am rezistat. Aproape că am deschis sertarul, dar n-am mers mai departe. Nop.

Continue reading Batonul de ciocolată

Cum am petrecut inceputul de an

Au trecut deja 20 de zile din ianuarie și așa cum spunea cineva pe facebook: mai sunt 11 luni până la Crăciun și deja ninge. 

Am început 2018 în forță, adică ne-am întors la lucru pe 3 ianuarie, deși ani la rând am deschis atelierul după 8 ianuarie. Anul acesta însă, avem de livrat ceva la începutul lui februarie și nu e timp de stat.

Bineînțeles că am revenit și în sala de sport (eu și toată România) și am trecut la nivelul următor, adică mai puțin pilates și mai multă forță. Deocamdată nu am o părere despre cum va merge treaba, am încă febră musculară la niște muschi abdominali despre care nici măcar nu știam că există.

Continue reading Cum am petrecut inceputul de an

Cărțile lui 2017

Am scris maxim trei recenzii de carte anul acesta pe blog. Nop, am verificat, am scris doar una. Unde sunt anii în care scriam recenzii la absolut tot ce citeam? Nu știu, dar le port o amintire plină de nostalgie.

Anul acesta, deși nu m-am omorât cu recenziile, mi-am notat conștiincioasă într-o notiță tot ce-am citit. Pe măsură ce se strângeau cărțile acolo, îmi propuneam ca neapărat să și scriu ceva despre ele, dar uite că suntem la sfârșitul anului și mai mult decât să transfer aici lista cu cărți (poate vă inspiră și pe voi), n-am făcut nimic.

Hai să vedem:

Continue reading Cărțile lui 2017

Durbuy, cel mai mic oras din lume

Dacă tot m-am logat azi aici (ca să nu uit parola), am zis să vă și povestesc ceva despre Durbuy, cel mai mic oraș din lume, pe care l-am vizitat acum vreo două săptămâni. Așa-i că nu știați de el? Bine, așa spun cărțile poștale care se vând la magazinele de suveniruri.

Am petrecut în weekendul 18-19 noiembrie 2017 în Belgia, o țară de care eu m-am îndrăgostit de ceva ani și unde mă simt… cam ca acasă. Din Belgia ajungi repede (de la 20 de minute până în maxim jumătate de zi) în 5 țări vecine, Franța, Luxemburg, Germania, Olanda și Marea Britanie. Vă imaginați un concediu de două trei săptămâni cu cazare în Belgia și excursii de cate ozi doua in fiecare din țările astea? Eu da.

Revenind, în weekendul de care vă spuneam am vizitat Grotele Han-sure-Lesse o succesiune de peșteri care mai de care mai spectaculoase, pe care belgienii știu să le pună în valoare și să le exploateze turistic cum pot ei mai bine. E foarte frumos la grote, kilometri întregi de drumuri subterane incredibile care te fac să te gândești că și în subteran e tot un fel de lume.

Continue reading Durbuy, cel mai mic oras din lume

E joi

Am simțit nevoia să scriu azi ceva aici. Nu-i o zi specială, ba chiar cred că va fi una din multele zile pe care nu le băgăm în seamă în viața asta. Muncim, citim, vorbim cu ceilalți, ne îmbrățișăm copiii și mergem mai departe. Nu ne vom aminti nicicând de joia asta banală, care a început cu un sunet îndepărtat de sirenă și implicit cu o trezire la ora 5 dimineața. Va fi o zi lungă, asta știu sigur.

Mă bucur că a venit toamna, dar nu mă încântă faptul că am pornit deja de două săptămâni centrala. N-am făcut încă rocada hainelor în șifonire, mă descurc cu două hanorace peste tricourile de vară și-un pulover nou. Și-o geantă nouă, dar nu despre asta discutăm. 🙂

Sâmbătă o să avem zi de reamenajat atelierul. Abia aștept! Punem rafturi noi, băncuțe și lumini mai puternice că suntem din ce în ce mai bătrâni și materialele ni se par a avea două fețe. De cele mai multe ori au doar una, numai că noi n-o vedem. Ne trebuie lumină mai multă sau ochelari mai buni. Încercăm cu prima variantă deocamdată.

Continue reading E joi

8 lucruri pe care le poti face după ce împlinesti 18 ani

Copiii ăștia ai noștri cred că odată împlinită vârsta de 18 ani, lumea li se așterne la picioare. Și nu greșesc prea mult. Viața începe cu adevărat atunci și dacă nici măcar atunci nu credem că toate oportunitățo

Sunt multe chestii pe care cu adevărat le pot face doar după ce împlinesc vârsta asta, iar eu aș dori să enumăr azi câteva dintre ele, ca să ne fie clar. Nouă. Și lor.

  • Ai liber la călătorii. Nu-ți mai trebuie procură de la părinți sau tutori, nu mai e nevoie să fii însoțit de cineva în călătorie. Ai 18 ani, începând de acum poți chiar tu să fii persoana adultă care însoțește un copil. Ce ironie, ieri nu puteai să faci asta!
  • Îți poți face cel mai trăsnit tatuaj. De pe la 10 ani Sonia vrea un tatuaj. Și-a făcut în fiecare vară câte unul din cele nepermanente, am sperat să-i treacă, să uite, să nu mai vrea până la 18 ani. I-am spus că numai după vârsta asta răspunde ea pentru ce face și dacă ea, majoră, hotărăște că are nevoie de un tatuaj, asta e. Ce credeți? Pe 2 octombrie e ziua ei. Pe 3 are programare la tatuaj. Da, și Iulia.
  • Poți alege să conduci mașina. Bineînțeles că mai trebuie parcurși câțiva pași până acolo, nu iei pur și simplu mașina părinților și pleci cu ea. Ideea e că poți învăța și îți poți lua carnetul de conducere când vrei tu, de acum. Ideal ar fi, după sau cam în același timp, cu momentul în care îți cumperi și mașină. Nu luați în glumă chestia asta cu carnetul de conducere, fiți precauți, învățați și respectați regulile, viețile voastre și ale altora depind de asta.
  • Poți vedea orice film fără acordul părinților. Îmi amintesc de o discuție dintre copilele mele din ziua în care au împlinit 12 ani. Știți că există o mulțime de filme interzise copiilor sub 12 ani. Ei bine, ele în ziua aia își spuneau una alteia: îți dai seaa ce de filme putem să vedem noi de azi înainte? Uite că a venit momentul în care le puteți vedea pe toate.
  • Poți să donezi sânge. Ești major și sănătos? Nimic nu te împiedică să faci din când în când o faptă bună, iar cea mai la îndemână este asta cu donarea de sânge. Sentimentul acela că o parte din tine ajută la salvarea vieții altcuiva, e neprețuit. Do it!
  • Poți cumpăra și consuma alcool. Nu spune nimeni că trebuie să exagerați acum, dar un pahar de vin la o cină, sau o bere artizanală savurată cu prietenii seara la terasă sau într-un club (chiar, puteți intra legal în cluburi), vă poate da energia de a o lua a doua zi de la capăt cu viața de adult. Bineînțeles, nu faceți asta când a doua zi mergeți la școală! Sau când ați venit cu mașina.
  • Poți avea un card bancar adevărat. Știu există o mulțime de variante de carduri pentru copii, dar niciunul cu toate facilitățile pe care ți le oferă cardul tău de adult.
  • Poți merge la vot. Și chiar vei merge, pentru că generația noastră n-a făcut-o mult timp și am lăsat pe umerii voștri asta. E clar că nu aveți altă variantă, trebuie să vă alegeți lideri și să-i votați.

Continue reading 8 lucruri pe care le poti face după ce împlinesti 18 ani

Cum sa te pregatesti pentru un majorat reușit

Zilele astea îmi dau doctoratul în organizări petreceri de majorat. Ai zice că e greu de tot să găsești locația, să faci liste cu invitati, să comanzi torturi și alte chestii de importanță majoră, dar toate acestea pălesc în fața provocării iscate de întrebarea: eu cum mă îmbrac/încalț/coafez/ pentru majorat?

Așa că m-am hotărât să le iau pe rând și să nu aglomerez totul pe ultima sută de metri:

1. Coafură și machiaj. Ca să nu am și grija asta până în ultima clipă, le-am făcut fetelor programare la un salon în ziua majoratului, ca să rezolve dintr-un foc și părul și machiajul. Bineînțeles că avem și noi acasă tot felul de produse de machiaj, avem și pentru coafat tot felul de plăci, uscătoare de păr și chiar un ondulator de genul acesta care te lasă cu părul strălucitor și ondulat până să apuci să  calci o cămașă, și pe care eu sigur îl voi folosi în ziua cu pricina, pentru că-s prea stresată să pierd 2 ore la coafor atunci, dar trebuie să recunosc că pentru ele,  o programare făcută din timp la salon, îmi ia mie o mare greutate de pe umeri în ziua evenimentului, așa că le las pe mâna altora din punctul ăsta de vedere.

Continue reading Cum sa te pregatesti pentru un majorat reușit