Colectivul, un Mihăilești mai mare

Au trecut patru ani și îmi amintesc ca acum noaptea dintre 30 și 31 octombrie 2015 când, în loc să fie pentru mine și ai mei una de sărbătoare, a fost (și va fi la fiecare aducere aminte) un coșmar cu care nu cred că mă voi împăca vreodată. Mărturisesc că nu am avut tăria de a mă uita nici măcar câteva secunde la filmul cu primele minute din intervenția de la Colectiv care a apărut zilele acestea. S-au spus deja destule vorbe în acești 4 ani, problema noastră e cu faptele.

Am recitit dintr-o întâmplare zilele trecute desfășurarea evenimentelor de la Mihăilești, din 2004. Da, au trecut 15 ani de atunci. Să ne reamintim.

Pe 2 mai 2004, în jurul orei 5, şoferul unui camion aflat în proprietatea firmei Mihtrans, care efectua un transport de azotat de amoniu în numele companiei Ney Transport pentru Societatea Agricolă Beearsen, a adormit la volan: camionul a ieşit de pe şosea şi a luat foc. La faţa locului au ajuns în primă instanţă şeful de post din comuna Mihăileşti şi mai mulţi săteni. Au fost anunţaţi şi pompierii, care s-au deplasat cu două autospeciale. În momentul în care echipele de pompieri se pregăteau să stingă incendiul, s-a produs deflagraţia. 18 persoane şi-au pierdut viaţa, iar 13 au fost rănite. Între victime se aflau şi doi jurnalişti de la postul Antena 1. De asemenea, au fost afectate mai multe gospodării şi au fost distruse culturi agricole.

Mihtrans, compania în proprietatea căreia se afla camionul, nu avea licenţă pentru transportul materialelor explozive, iar camionul nu era echipat conform normelor prevăzute de Acordul European referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase. Poliţiei i s-a reproşat faptul că nu a securizat perimetrul, ceea ce a permis oamenilor să intre în zona periculoasă şi a condus la un număr atât de mare de morţi şi răniţi.
Pompierii au fost acuzaţi că nu au intervenit timp de 12 minute din momentul sosirii la locul accidentului, pierzând astfel clipe preţioase. Declaraţia comandantului Statului-Major al Grupului de Pompieri a fost: „Nu lucrăm după proceduri. în manuale nu sunt prevăzute astfel de situaţii, dar există lucrări de specialitate care, teoretic, explică modul de intervenţie”. Nici echipa de procurori anchetatori nu și-a făcut treaba ca a carte, ei i s-a reproşat faptul că nu a securizat zona de anchetă în vederea prelevării probelor şi că a permis refacerea drumului în condiţiile în care nu fuseseră prelevate toate probele.
Au fost formulate acuzaţii şi la adresa ministrului Transporturilor, Miron Mitrea, şi chiar a primului-ministru, Adrian Năstase, bănuiţi că ar vrea să muşamalizeze situaţia. Identificarea şi culegerea probelor a fost realizată de jandarmi, forţe care nu sunt pregătite pentru astfel de operaţiuni. De asemenea, caseta filmată de cameramanul Antenei 1 nu a fost căutată de anchetatori, ei aflând de existenţa sa doar în momentul difuzării pe post.

Da, după 11 ani de la tragedia de la MIhăilești, la Colectiv, dezastrul a fost mult mai mare. Sunt 11 ani între aceste două dezastre în care noi n-am învățat nimic. Nu s-au pus la punct proceduri de intervenție în caz de dezastre, nu s-au pregătit oameni, nu s-au schimbat mentalități.

Suntem înconjurați de oameni incompetenți. De oameni cărora le e frică să-și asume răspunderea unui proiect de anvergură. Proiectul România.  De la Colectiv au trecut deja 4 ani. Oare ce urmează? La ce să ne așteptăm?

Haideți să ne alegem oameni competenți, intengri, empatici, cu viziune coerentă, oameni cărora nu le e frică nici de muncă, nici de greul care îi așteaptă. Pe 10 și pe 24 noiembrie ne vedem la vot. Să începem cu Președintele.

(Visited 164 times, 1 visits today)

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.