Era programat să zugrăvim

Am spus era pentru că nu se mai întâmplă, cel puțin nu în weekendul ăsta.
După ce am hotărât în urmă cu trei ani că trebuie neapărat să zugrăvim livingul, holurile și bucătăria, acum două luni ne-am luat hotărârea în serios și am comandat un trafalet din ăla cu rezervor, care, cică face minuni pe perete, fără pic de murdărie pe jos.

După încă o lună am mers la magazin să cumpărăm vopsea lavabilă.

Am stabilit apoi ca weekendul de 25-26 martie (adică ăsta) e tocmai bun pentru a întoarce casa cu fundul în jos și a face minunata operațiune de zugrăvit.

Numai că vineri seara ne-am dat seama că ne mai trebuiesc o mulțime de alte lucruri, că nu-i chiar floare la ureche să zugrăvești, așa că am fost din nou la magazin și-am luat: amorsă, pensule, silon pentru lipit, adeziv pentru tapet, bandă adezivă de hârtie, șmirghel și folie de celofan pentru protecția podelei, niște plintă, un pachet de lambriu, etc. După care am venit acasă gata obosiți, dar totuși pătrunși de spiritul datoriei de a întinde odată nenorocirea aia de lavabilă pe pereți.

Am zis să mâncăm înainte de a începe operațiunea, cum era și normal, numai că atunci când eram aproape pe terminate cu masa, a venit mama și ne-a spus:

– Am auzit că vreți să zugrăviți în weekendul ăsta, dar e păcat, mamă, că-i sărbătoare mare mâine, e Buna Vestire, nu-i bine să faceți treabă!

Atât am așteptat amândoi. Sorin a schițat printre dinți un: oricum nu aveam niciun chef, eu m-am bucurat că astfel aveam timp să merg să-mi iau ceva de încălțat, și uite așa, acum trebuie să reprogramăm zugrăvitul. Vopseaua are termen până în 2019 așa că avem tot timpul. Noi să fim sănătoși!

(Visited 273 times, 1 visits today)

Your email address will not be published. Required fields are marked *