fără toane

Intru direct în subiect, că nu-i timp de introduceri când e vorba de adolescenți:

• cand puștiul tau de 14 ani îți spune că n-a auzit de formația ta preferată din tinerețe (să zicem Modern Talking), el de fapt gândește așa: ”mama are de gând să-mi spună cât era ea de cool pe vremuri, mai bine plec înainte să se facă de râs”
• cânt copilul îți răspunde la întrebarea zilnică: ”ce ai făcut la școală azi?” cu invariabilul ”bine”, nu înseamnă că a avut o zi cu nimic notabil, ci că ai face bine să-ți vezi de treburile tale, el oricum are altceva mai bun de făcut (de obicei ceva fără legătură cu școala), decât să-ți dea ție raportul.
• când puștoaica ta adolescentă îți spune ca la 18 ani ea va pleca de acasă, ai face bine să schimbi urgent ceva în felul în care te porți cu el/ea, altfel chiar va pleca. Știu deja două cazuri care au făcut-o deja și nu tocmai în cele mai drăguțe circumstanțe.
• Când tu crezi că i-ai luat cel mai tare telefon și de fapt i-ai cumpărat un Samsung J1, nu te aștepta să creadă că te-ai dat peste cap pentru el, chiar dacă tu excat asta ai făcut. Va fi în continuare la fel de nemulțumit.
• Dacă vezi că se apropie simulările pentru BAC și pe el/ea îl interesează mai mult noua emisiune despre dans ce urmează să înceapă la TV, promite-i că dacă ia peste 7 la simulare faci pe dracu în patru și îi faci rost de loc în public la nenorocita aia de emisiune.
• Nimic, dar nimic nu-i mai potrivit pentru ei ca și cadou de zile de naștere, onomastice, recompense, decât bilete la festivalurile de muzică de peste an. Dacă-s prea mici pentru astea (tot timpul considerăm că-s prea mici, dar eu anul ăsta nu mai scap), atunci concertele din oraș au aproape același succes.
• Au nevoie să le amintim că-i iubim. Au nevoie acum, poate mai mult ca oricând, să știe că suntem lângă ei no matter what.