Intru direct în subiect, că nu-i timp de introduceri când e vorba de adolescenți:
Continue reading Lucruri pe care nu le stii despre copilul tau adolescent
Month: February 2017
Să facem lin trecerea de la cizme la pantofi
Iarna asta am petrecut-o în trei perechi de ghete, două cumpărate anul acesta și una de anul trecut. A trecut atât de repede pentru mine anotimpul rece, încât abia azi mi-am adus aminte că am la păstrare de la sfârșitul anului trecut, două perechi de cizme minunate, una din piele căreia i-am cusut eu niște chestii de-am transformat-o în unicat și o pereche de cizme de călărie, foarte potrivite pentru vremea asta ploioasă. Azi le scot de la păstrare.
Nu știu cum am făcut de-am fost mulțumită doar cu ghetele vreme de trei luni, dar uite că se apropie vremea pantofilor și eu abia o aștept, pentru că am vreo două perechi cumpărate și care în curând îmi vor răsfăța picioarele.
Apropo de pantofi, îmi amintesc de prima mea pereche elegantă pe care mama mi-a cumpărat-o pentru banchetul de la sfârșitul clasei a VIII-a. Erau extrem de frumoși, cu o culoare fină ou de rață, cu o idee de toc subțire și un decupaj în formă de frunză în față. Nu știu unde a găsit mama să cumpere pantofii ăia, cert e că se potriveau perfect cu rochia mea de bal. Am dansat o întreagă seară aflată pentru prima dată pe tocuri și nici n-am știut ce-i ăla disconfort. Dacă mă gândesc bine, cred că pantofii aceia i-aș purta și azi cu mare drag. Bineînțeles că nu-i mai am, bineînțeles că am avut zeci de pantofi de atunci, dar i-am ținut minte pe ei pentru că au fost speciali. Mi-ar plăcea ca și fetele mele să aibă chestii speciale de care să-și aducă aminte peste ani.
Continue reading Să facem lin trecerea de la cizme la pantofi
O amintire
Copil fiind, nu m-am gândit aproape niciodată la greutățile pe care părinții mei probabil le aveau. Știam doar că nu ne dau banii afară din casă, și aveam grijă să nu ne dorim luna de pe cer. Grija noastră principală era să nu deschidă mama sau tata ușa camerei noastre și să facem în așa fel încât să obținem permisiunea de a ieși afară la joacă.
Vară, toamnă, iarnă, primăvară, noi ne doream să ne petrecem timpul liber afară, cu prietenii noștri. Găseam întotdeauna ceva de făcut, de la jocuri de-a prinți și prințese, până la antrenamente de gimnastică la nivel de Jocuri Olimpice după mintea noastră. De la strâns capace de sticle de bere, până la construit cazemate din zăpadă. De la plimbări lejere ”în jurul grădiniței”, până la baschet și tenis practicat în curtea școlii în afara orelor de curs.
Am fost copiii anilor 80-90 și am avut o copilărie frumoasă pe care n-aș schimba-o cu cea a puștilor de azi. Știu că sunt și azi copii care își petrec timpul cam la fel ca pe vremea noastră, dar ei probabil, în loc să se bucure de simplitatea copilăriei, o compară cu cea a majorității copiilor de azi, acei copiii care cresc cu tableta, telefonul, play station-ul și ochelarii VR în prejmă. Nu spun că-i rău ce se întâmplă azi, spun doar că eu n-aș vrea așa o copilărie.
Cum facem ordine în frigider în 5 pași simpli
Mi-am dorit întotdeauna un frigider dublu sau măcar cu două uși, unul ca acestea ar fi perfect, dar planul bucătăriei noastre nu permite, așa că trebuie să mă mulțumesc cu ce am și să încerc să fac loc într-un frigider clasic tuturor alimentelor pe care le cumpărăm de regulă o dată pe săpămână și pe care e nevoie să le și vedem în frigider, nu doar să le înghesuim acolo. Așadar, cum facem să nu ”uităm” de mâncarea pe care am cumpărat-o și cum păstrăm tot timpul ordine în frigider. Mărturisesc că scriu postul ăsta în primul rând pentru mine, am nevoie de reguli pentru a fi ordonată. Începem:
- Ținem întotdeauna cont de
compartimentele speciale pe care producătorii le-au creat pentru noi și în felul acesta dacă ne trebuie legume ne uităm în caseta pentru legume, dacă vrem să știm dacă mai sunt ouă ne uităm la suportul pentru ouă și tot așa. Ușor. - Nu gătim mai mult de două feluri de mâncare odată și ne străduim să o mâncăm sau o dăruim înainte de a face altceva. În felul acesta nu vom avea cratițe și olișoare înghesuite pe toate rafturile frigiderului. E și o mare economie la buget chestia asta, așa că, doamnelor, nu le mai gătiți nimic până nu termină mâncarea deja gătită. Dacă aveți deja obiceiul de a găti puțin, cât pentru o singură masă, atunci aveți o insignă de merit de la mine, dar nu toată lumea are timpul necesar pentru asta, așa că regula asta e pentru cei ce gătesc mai mult decât se poate mânca la o singură masă.
- Nu păstrăm mezelurile în ambalajul de la magazin. Eu cumpăr două trei feluri de mezeluri care ne plac și le păstrez în frigider în castronașe de sticlă cu capac. Arată frumos, sunt transparente și sunt ușor de manevrat. Nu veniți cu sfaturi cum că mezelurile nu-s bune, o să vă văd eu când veți avea copiii adolescenți.
- Păstrăm unul dintre rafturi pentru produsele lactate, fie că vorbim de iaurturi, brânză, smântână sau cașcaval, încercăm să le ținem cât mai grupate, e de mare ajutor mai ales atunci când vrem dintr-o privire să știm ce lipsește.
- Niciodată, dar absolut niciodată nu vom mai pleca la cumpărături fără a arunca o privire în frigider. În zece minute putem lua totul la mână și cu ocazia asta vedem exact de ce alimente avem nevoie și mai ales aruncăm tot ce-i expirat. Asta ne va aduce bănuți în plus (pentru că nu vvom mai cumpăra produse pe principiul ”poate nu mai avem”) și ordine în frigider pentru că odată luate la mână, alimentele se vor alinia frumos la loc în rafturi.
Continue reading Cum facem ordine în frigider în 5 pași simpli
Fără titlu
Stăteam aseară și mă gândeam la ce scriam pe blog în urmă cu 5-6-7-8 ani. Cum de aveam un subiect în fiecare zi și imediat cum găseam un minut liber alergam la laptop să scriu ceva, să comentez ceva? Ce s-a întâmplat între timp? Unde s-a dus entuziasmul ăla?
Azi, în loc să mă gândesc la același lucru, mi-am făcut un ceai și m-am așezat la birou. Bine, mi-am băgat ebook reader-ul la încărcat prima dată, pentru că aseară aș mai fi citit ceva, dar mi-a decedat ”cartea” ca să spun așa. Apoi am luat o gură de ceai și m-am apucat de scris.
Adevărul este că habar nu am despre ce să scriu, nici titlu articolului nu i-am pus. Ceva s-a schimbat. Am citit o mulțime de cărți de la începutul anului și dacă mă uit n-am scris o recenzie. S-au întâmplat atât de multe chestii de la începutul anului până acum și eu n-am scris despre nimic. Am momente în care cred că nimic din ce facem nu contează, așa că mai bine nu facem. După care îmi revin și mă apuc de făcut lucruri. Nu trece mult și iar mă gândesc că e totul degeaba.
Da, și eu pot! Ia să vedem!
Pe scurt:
Am nevoie să accesați link-ul acesta, să apăsați pe donează și să trimiteți 5 lei (asta-i minim, dar puteți trimite cât vă lasă inima, conștiința și bineînțeles portofelul) către un proiect legat de copiii cu diabet de tip 1.
Pe lung:
În Romania sunt mai mult de 3000 de copiii diagnosticați cu diabet de tip I. Unul dintre ei este nepoțica mea. Nu, nu pentru ea vă cer să donați, ci pentru 80% din copiii cu diabet care încă nu au un sistem de monitorizare permanentă a diabetului, și sunt nevoiți să se înțepe de cca. 8 ori/zi.