La a câta geantă ne oprim?

La începutul iernii mi-am dat seama că am nevoie de o geantă nouă. Cea de peste vară se învechise, bine, erau doua de peste vară, dar ideea e că se ănvechiseră și aveam nevoie de o geantă nouă.

Am căutat ceva vreme și m-am oprit la una clasică, neagră, finuță. Foarte mulțumită am fost de ea. Vreo două săptămâni. Până mi-a ieșit în cale geanta visurilor mele. Negru cu alb, mare, frumoasă, de calitate. Singurul ei defect era că având prea mult alb era mai mult de vară decât de iarnă, dar am luat-o și am și purtat-o. Vreo lună.

Mi-a apărut apoi în cale o geantă de iarnă. Adică cu un fel de blană catifea prin ea, albastră ca bocancii mei de iarnă și perfectă pentru vremea asta. Am luat-o. Și-am și purtat-o. Vreo două zile deja.

Continue reading La a câta geantă ne oprim?