Avem de toate. Și mâncare, și băutură, și dragoste, și casă, și copii frumoși. Avem și bunici și prieteni și tot ce-i mai trebuie unui om ca să fie fericit. Ne-ar mai trebui ceva timp, dar cum timpul încă nu-l putem cumpăra, am continuat să ne gândim la ce nu avem. Nu avem verighete.
Îmi amintesc când le-am cumpărat. Acum mai bine de 18 ani doi tineri intrau în magazinul Cocor și își comandau verighete de la prima bijuterie. Nu voiau model, nu voiau carate, tot ce-și doreau erau două verighete simple de aur care să li se potrivească și să le fie martore pe lungul drum al căsniciei.
15 ani mai târziu ne-am dat bătuți. Crescusem. Ne strângeau verighetele ca naiba pe amândoi. Le-am scos și le-am pus într-o cutie de lemn de santal cu gândul să mergem la bijutier să le lărgim. Sunt acolo și azi, dar noi acum ne gândim să le înnoim. Adică să le schimbăm. Adică să ne luăm altele. Și din multitudinea de oferte de Craciun pe mine m-a emoționat asta:
Apoi am aflat că Teilor are magazin Băneasa. Mâine sunt acolo și dacă nicio verighetă nu mi se va potrivi, un inel ca cel din filmuleț cu siguranță îmi vine ca turnat. Mulțumesc, Moșule!
Ah ce draguuuut! of nici verigheta mea nu ma va incapea in curand, dar in max un an imi voi reveni, oare ar fi motiv suficient sa mai vreau una? :)))
vine si ziua mea si eu care aveam lista cu ce vreau pana la pensie, se pare ca nimic nu imi convine – hormoniiiii! adica nu as vrea nimic, sotul ma bate la cap ca tre sa vreau ceva de ziua mea si uite asa :)))
Dar musai sa va luati verighete noi 🙂 sau un inel 🙂
Asa vom face! Eu imi doresc de mult niste verighete frumoase din aur alb…Doh, unde sunt tinerii aia carora nu le pasa de nimic, numai verighete sa fie. :))
hehe exact! noi ni le-am facut la un atelier mic mic din piata romana, sunt simple, jumatate aur alb, jumatate aur galben, au avut un pret mai mult decat onorabil 🙂
Doh, cui ii mai pasa acum de pret?! :)))