Am fost la #skirtbike

Am fost duminică la skirtbike, evenimentul anual al biciclistelor chic, și a fost foarte frumos, nici nu știu când s-au dus cele 6 ore petrecute acolo, din care 3 am pedalat continuu.

Am plecat de acasă singură, de nebună, după ce Sorin a motivat că nu vrea să meargă pentru că este o întâlnire a fetelor, Iulia nu mai are bicicletă și oricum făcea altceva, iar Sonia, deși în ultimul moment, când m-a văzut pe mine că vreau să plec, ar fi mers și ea, n-a avut cu ce, că avea pană la bicicletă.

Am făcut o oră pe drum pentru că am mers foarte lejer, iar întâlnirea biciclistelor a avut loc anul acesta în parcul Tineretului, la intrarea de lângă Palatul Copiilor. Era acolo…o nebunie. În sens bun, desigur. O mulțime de biciclete frumoase care mai de care mai dichisită și pregătită pentru paradă. La fel și fetele. La fel și atmosfera. Muzică, soare, culoare, biciclete, ce-ai putea să-ți dorești mai mult într-o duminică după-amiaza?

Continue reading Am fost la #skirtbike

IOS vs Android

Sunt singurul om din lume care nu sesizează diferente majore între chestiile astea două?

Am trecut, după foarte mulți ani, de la Samsung la iPhone și implicit de la Android la IOS. După tot ce citisem pe net, mă așteptam să vină apocalipsa, să stau o săptămână până mă prind de chichițele sistemului, să dau un salariu ca să-mi iau câteva aplicații, să mă chinui ca un soarece în capcană până reușesc să-mi pun un nou ton de apel, etc. Chiciți ce? Nimic din toate astea nu s-a întâmplat. Bine, în afară de schimbarea sunetului vieții de care s-a ocupat altcineva și a durat vreo oră. În rest tot eu trebuie să apăs pe butoane (în fine, pe ecran), eu adaug contacte noi,  tot trebuie să deschid gura să vorbesc la telefon… Glumesc!

Ideea e că mi-e fix la fel de ușor să-mi fac treaba cu iPhone-ul, partea cea mai bună e că telefonul e o idee mai mic, și-mi încape mai bine prin buzunare fata de Note. Și da, îl scap pe jos la fel de des ca pe toate celelalte smartphone-uri pe care le-am avut, coafura rezista. Bine, am o husă de aluminiu, care ajută și care deja are câteva zgârieturi care-mi strică fața când mă uit în oglindă.

un alt fel de selfie

Vacantele (scurte și rare) de anul acesta

N-am scris de mult, mi-e dor de tot și toate, mă mănâncă degetele să înșir cuvinte, mi se compartimentează ideile în cămăruțele  creierului și tare mi-e ca acolo vor rămâne pe vecie, dacă nu iau taurul de coarne.

Dar până la idei, avem fapte. E drept că sunt din cele de zi cu zi, dar nu-i viața noastră o înșiruire de fapte? Asta până la concediu. 🙂

Mai sunt câteva zile ( vreo 9) și plecăm la Balcic. Va fi un weekend scurt și romantic (sperăm) petrecut la malul mării. M-a inspirat postarea asta de pe lumeamare, dap, Roxana, ai convins oameni să meargă să vada Balcicul. Va fi prima plecare la odihnă pe care o facem fără fete, după mulți, mulți ani. Bineînțeles că sunt mari acum, bineînțeles că nu mai vor să meargă nicăieri cu noi. Fac aici o paranteză și vă povestesc o chestie. Ieri am fost cu fetele să-și facă abonamente la fitness, și după primul antrenament, în drum spre casă, le spuneam că și Sorin vrea să se mobilizeze și să meargă vara asta regulat la sală, și le-am sugerat că ar fi super să meargă împreună. Sonia îmi dă replica nazal: dacă vine tati, eu mă las de sală.

Continue reading Vacantele (scurte și rare) de anul acesta