Nu știu dacă e bine. N-am nicio teamă cum c-ar fi rău.
Aud zilele astea că-i rău să-ți pui poze cu copiii pe facebook sau în general pe net. Ok, e rău dacă pui în fiecare zi poze cu ei, dar doar pentru că-ți bombardezi prietenii care probabil îți știu de acum copilul și-n ipostaze pe care n-ar fi dorit să le știe, dar de aici și pînă la legenda drobului de sare, cum că vin pedofili și ne fură pozele cu puștimea, cum că se poate întâmpla să-ți apară vreo poză pe cine știe ce site, în cine știe ce reclamă… Serios? Astea-s temeri de oameni care trăiesc în 2016 și-și mai și câștigă existența pe net?
A, ți-e teamă că te va judeca copilul mai târziu? Asta-i altă poveste, pe care stă fix în puterea ta de părinte să ți-o asumi. Dacă pui poze cu copiii tăi dezbrăcați, ai tu o problemă, înaintea celor care-ți vor fura pozele pentru cine știe ce chestii murdare.
Din experiență vă spun, copilele mele au crescut și azi se uită și citesc cu drag tot ce am scris și-am postat despre ele de-a lungul timpului. N-au avut nicio problemă cu ce-am făcut, s-au bucurat să citească chestii despre ele, iar de la o anumira vârstă și-au pus chiar ele singure poze pe net. E lumea asta în care trăim. E timpul ăsta. Sunt vremurile.
Nu mă convinge nimeni că dacă eu am poze cu copiii peste tot (ok, fără exagerări, cum spuneam, nu toată lumea e curioasă să-ți vadă copiii de trei ori pe zi), iar altcineva a avut grijă (vă dați seama, asta-i o grijă în plus) să nu-i apară copilul nicăieri, atunci puștiul lui e mai în siguranță ca al meu. Nop.
Altfel spus, e dreptul vostru de a nu vă expune copiii, bravo, veți primi la bătrânețe o diplomă (viruală, desigur), dar nu ne sfătuiți pe noi să n-o mai facem, că-i, vezi doamne, greșit. Nu-i! Acceptați timpurile în care trăiți și faceți fix cum vă taie capul, că de aia îl aveți acolo ăe umeri. Și-o poză:
Eu sunt una din aia care nu pun poze zilnic cu copilul. Suntem mai privati cu viata noastra de ceva vreme si pe de alta parte nu pun pt ca nu mai gasesc FB ataaat de interesant ca pe vremuri si ca m-am cam plictisit eu de cei care pun de 3 ori pe zi poze cu copilul in orice ipostaza. Dar nu judec si nu consider ca e gresit sa pui poze (mai putin cand copilul e dezbracat pusca, nu inteleg de ce fac asta parintii si nu mi se pare in regula). E decizia fiecaruia, buna sau rea. Ah si nici nu dau sfaturi despre asta nimanui.
cum spui si tu, fiecare decide pt el, dar nu imi place treaba cu lupul moralist si sfatuitor, asa cum mie nu imi place sa mi se dea sfaturi, nici eu nu dau altora 🙂
That’s my girl
Si eu tin la intimitatea familiei. In plus copilul nu poate decide si judeca – e responsabilitatea mea. Pe la 14 ani va face ce vrea, dar pana atunci eu decid si eu suport consecintele.
De cand lucrez in domeniu legat de internet am inteles implicatiile indexarii, cloud, etc. si ca o informatie pe net ramane pentru totdeauna acolo, iar in viitor nu stim daca va ajuta sau nu copilul. Asa ca prefer sa fiu precauta decat sa regret. Ma chiar ma socheaza cum unii declara in presa informatii din familie, in 4-5 ani cand copilul va avea o intalnire sau un interviu, sau admitere la un colegiu/job unde se cere integritate morala, si vor cauta numele lui de familie pe net, ce gaseste??? Certurile? Faptul ca mama l-a batut? Pozele un fundul gol cu alunite? Acestea sunt gesturi barbare in multe tari! dar pt unii romani e inca natural…
In plus am patit-o: la contul comun de picassa (aveam un grup de mamici un cont comun, cu poze publice) ne-am trezit ca s-a imprietenit … un pedofil. Am navigat prin pozele lui ingrozita, tremurand: un nebun ce colectase mii si mii de poze cu copii, unii dezbracati, poze de la concursuri gen: Dalin, copilulm eu frumos la baie, poze cu copilul pozat dezbracat, poze cu copii pusi sa stea in diferite pozitii, poze modificate in photoshop si adaugat cate un organ sexual etc. Am avut cosmaruri ani de zile, ma consolam ca prefera baietzeii… am raportat link-ul la singurul loc unde am gasit: guvernul frantei (acum am vazut ca Interpol are o actiune puternica legata de pedofilie).
De ceva ani a aparut un nou tip de furt: urmaresc datele publice si pozele, si …cand pleaca de acasa le fura tv-ul nou noutz. Informatiile le iau de pe facebook. Nu ca as avea eu ceva valoros in casa (am mobila si lucruri la mana 2a, valoare de 1-2 mii euro, nu am tv, un laptop vechi, aparat foto de 5 ani etc etc) dar prefer sa nu ma expun. Asa ca zero poze si informatii. Sa nu mai zic de cazurile de inselatorie, cand suna pe parinte si le cere chipurile bani ca e fiul in spital…
Mda, stau prea mult de vorba cu politisti :)))
Ai mare dreptate in ce spui. Nici eu nu sunt de acord cu chestii imorale. Tin minte, cand eram mica, voiam sa ma fac presedinte (mi-a trecut), si aveam o singura grija, sa nu fac nimic de care mi-ar fi rusine mai tarziu. Asa am gandit-o si pe asta cu copiii, fara sa-i ascund insa.
Eu n-am frici din astea cu pedofili. Decat sa-i puna gand rau in parc copilului, prefer sa-i puna gand rau pe net. Dar repet, e ok ca fiecare sa gandeasca si sa faca cum vrea el.