Am început Sfarsitul copilariei de Arthur C. Clarke acum vreo două luni, știu sigur că era încă vară și visam s-o pot citi la piscină. N-a fost să fie așa. Am devorat-o în timpul unei gripe, între pături, ceai și șervețele, dar nu mă plâng. Cartea e una din cele care îți deschid mintea și te pot face să gândești out of box, ca să zic așa. În plus, mie îmi plac mult cărțile SF și de aici vă puteți da seama că mi-a trecut răceala mai mult de dragul cărții.
Undeva la sfarșitul secolului XXI omenirea este vizitată de overlorzi, niște extratereștrii extreme de amabili, care impun pământenilor reguli noi pe care ai noștri vor fi mai mult decât nevoiți să le respecte, dar nu vă gândiți că ne voiau răul. Din contra. În urma intervenției lor, planeta noastră a devenit un loc minunat unde se întâmplau doar lucruri bune și legale. Dar dacă vă trece prin minte că ăsta e idealul, atunci vă înșelați. Omenirea își va pune întotdeauna întrebări.
Vă recomand cartea cu mare drag, nu m-a dat pe spate finalul, dar întregul roman are o construcție pe care n-o veți uita ușor. Iar cartea e excelentă pentru mijlocul ăsta de toamnă.
Și dacă mă convingi că vrei să citești cartea, dar nu-ți permiți s-o cumperi, ți-o fac cadou pe a mea. Spor la citit!