Acesta nu este un articol publicitar.
Îl știu pe olx de pe vremea în care era mercador, tocmai și ce-o mai fi fost el înainte că deja am uitat. Multă vreme nu l-am băgat în seamă, deși aveam o mulțime de lucruri care nu-mi mai trebuiau, dar pe care, parcă, nici nu le-aș fi dat gratis.
Prima dată am pus la vânzare o geantă și două rochii. Mai întâi am vândut geanta cu 90 lei (arata impecabil și-o luasem cu vreo 250 lei, dar o purtasem vreo 2 veri). Am trimis-o undeva în provincie și tare mândră m-am simțit. Banii i-am băgat la pușculiță. Pușculița n-o mai am.
Apoi am vândut rochițele, una câte una. Îmi amintesc că m-am întâlnit cu una din cumpărătoare la metrou și ”nebuna” și-a tras rochia pe ea acolo în văzul lumii, ca să vadă cum îi stă. I-a plăcut. A luat-o. A doua s-a dus în provincie, și-a fost îmbrăcată chiar în seara în care a ajuns la destinație. Trebuie să vă spun că asta cu trimisul în țară trebuie luată în calcul când stabiliți prețul de vânzare. Nu întotdeauna e gratis. Rochițele le-am vândut cu 90 lei (da, am un fix cu suma asta) și respectiv 150. Erau rochii de semi-ocazie și am stabilit prețul gândindu-mă cât aș fi dat eu pe ele dacă le-aș fi cumpărat second hand și am scăzut apoi vreo 30 lei. Nu mai știu cu cât le-am cumpărat (ok, nu vreau să-mi aduc aminte), iar de purtat, le-am îmbrăcat pe fiecare o singura dată. Și era păcat să zacă în șifonier, în condițiile în care fetele mele mi-au spus că nu le vor îmbrăca în veci.
Am ales să vă povestesc azi despre