Acum vreo luna și ceva am sesizat ca am ajuns la 70. De kilograme. Grav. Nu grav, foarte grav, mai ales pentru cineva care consideră în continuare că 59 kg ar fi greutatea ideală pe mine.
Cum nemâncată nu pot sta, am renunțat pentru o vreme la carbohidrați și am mâncat carne, verdețuri și fructe cât au fost zilele de lungi. Nu mi-a fost greu deloc, ba ai mei s-au cam luat și ei după mine și acum nici nu se apropie de masă dacă nu-i gata salata, fie că-i prânz sau cină. Când am poftă de ceva dulce iau o fructă, două, trei. Rareori mă opresc la una.
N-am ținut-o strictă, strictă, adică dacă într-o zi mama a făcut gogoși nu vă imaginați că m-am întors cu spatele. Am mâncat. Vreo 6. 🙁 Sau dacă într-o după amiază am vrut înghețată mi-am luat. Am tras după asta două săptămâni de răceală în gât de nu mi-am mai simt corzile vocale, dar voi știți ce bună a fost înghețata aia?