N-am câini, dar strâng după ei

Câinii ne iubesc. Iubesc casa noastră mai exact, pentru că-i locul unde se opresc invariabil în plimbările lor zilnice. De ce se opresc? Hai…lăsați.

caineleCa să vă fie clar, locuim la casă, într-un cartier de case, cu oameni care iubesc câinii suficient  cât să aibă unul, dar nu chiar atât de mult încât să se înjosească să le ridice rahatul. Pentru că da, oamenii ce locuiesc la curte, își plimbă câinii pe trotuarele de pe strada lor, îi lasă să se cace pe la porțile oamenilor și își termină apoi plimbarea liniștiți, lăsând în urma lor semnătura cu moț.

Am văzut pentru prima dată o persoană care locuia la curte plimbându-și câinele pe stradă acum vreo trei ani. Era o puștoaică și m-am gândit că l-a scos la plimbare ca să pară ea interesantă. Era un câine foarte frumos, de talie mare.

Continue reading N-am câini, dar strâng după ei