Month: April 2014

N-am câini, dar strâng după ei

Câinii ne iubesc. Iubesc casa noastră mai exact, pentru că-i locul unde se opresc invariabil în plimbările lor zilnice. De ce se opresc? Hai…lăsați.

caineleCa să vă fie clar, locuim la casă, într-un cartier de case, cu oameni care iubesc câinii suficient  cât să aibă unul, dar nu chiar atât de mult încât să se înjosească să le ridice rahatul. Pentru că da, oamenii ce locuiesc la curte, își plimbă câinii pe trotuarele de pe strada lor, îi lasă să se cace pe la porțile oamenilor și își termină apoi plimbarea liniștiți, lăsând în urma lor semnătura cu moț.

Am văzut pentru prima dată o persoană care locuia la curte plimbându-și câinele pe stradă acum vreo trei ani. Era o puștoaică și m-am gândit că l-a scos la plimbare ca să pară ea interesantă. Era un câine foarte frumos, de talie mare.

Continue reading N-am câini, dar strâng după ei

In vizita la Manastirea Pasarea

Dacă locuiești în București și ai zilele astea câteva ore libere, îți recomand să mergi în vizită la Mănăstirea Pasărea, chiar dacă nu ești cel mai bisericos dintre credincioși.

Nu merg des la biserică, ba pot spune că în afară de nunți, botezuri și Înviere (și atunci doar să iau lumină) nu prea mă prindeți prin preajma bisericilor și nu pentru că neg existența lui Dumnezeu ci pentru că am o problemă cu popii. Dar la Pasărea…

M-au fascinat de mică măicuțele. Noi la Târgiviște avem aproape Mănăstirea Dealu și mergeam des acolo. Des însemna de 2 ori pe an. Am observat atunci curățenia, liniștea, florile, ordinea, lumina aia din curtea mănăstirii ca pe un lucru minunat. Mi se părea că femeile acelea care locuiau acolo aveau cea mai frumoasă viață. Cu excepția hainelor care mi se păreau oribile (mi se par și azi la fel). Ele erau frumoase (sau poate așa le vedeam eu atunci), știau exact ce au de făcut, vorbeau liniștit și arătau îngăduință grupului gălăgios de copii pe care-l formam. Ce mai, îmi plăceau călugărițele! Mai ales când ne dădeau smochine.

Continue reading In vizita la Manastirea Pasarea

Nina și pozele selfie

E cunoscut deja faptul că nu-s o persoană fotogenică. Mi-ar fi plăcut, desigur, să ies frumos în poze, să pot să am amintiri frumoase peste ani și nu cu fața aia, care repet, nu-i a mea.

Dar, pentru că în toate există un dar, dupa ce și astronauții își fac selfi-uri în spațiu ( dacă nu mă credeți, căutați), am decis că așa nu mai merge și trebuie să am și eu selfiul meu. Sau ale mele, că se voiau mai multe.

Prima dată mi-am făcut unul la Oratia și am avut atâta minte încât l-am pus pe facebook. A strans 43 de like-uri de la oameni drăguți. Ăsta e:

Continue reading Nina și pozele selfie

Reîncepem

Nu m-am atins de laptop vreo 5 zile, ceea ce nu-i rău, dar nici bine nu poate să fie. Mă apucă uneori un dor nebun să scriu, de obicei când am foarte multe alte lucruri de rezolvat. Când în sfârșit îmi termin treaba, nu mai am niciun chef de scris, unde mai pui că nicio idee bună de articol nu mi-a mai venit de multă vreme. E drept că nici n-am insistat.

Am avut niște sărbători frumoase și sper că și cele ce vor urma (1,2 mai și weekendul care urmează) vor fi și ele cel puțin la fel.

N-am fost plecați nicăieri, dar am avut în fiecare zi activități, ba vreo doi anivesați, ba niște musafiri draguți, ba o vizită în parc, zilele libere au trecut una câte una și miercuri ne-am întors la lucru mai obosiți decât eram când am plecat. Noroc că vine weekendul repede săptămâna asta.

Continue reading Reîncepem

Cum am reparat masina de spalat vase

Pentru cei care sunt gata să arunce cu pietre că îmi petrec timpul cu altceva și nu scriu pe blog, o să povestesc azi cum am reparat mașina de spălat vase Whirlpool 6500. Vă spusesem eu ceva acum niște săptămâni, cum că-i stricată și cum spăl eu vasele cu mâna și dau mărunt din buze. ce să mai spun de galoanele de doamnă, că mă simțeam de parcă nu le-am avut niciodată. Trebuia luată alta că cele vechi nu mai avem ce-i face, pentru că reparația ei costa cel puțin 400 lei, iar după ce ne-am interest mai bine am aflat că numai pompa stricată e 530 lei, plus cât am fi plătit manopera și altele, vă spun, ajungeam aproape de una nouă. Piese-masina-spalat-vase-pompa-pompa-whirlpool-481236158334-Whirlpool

Numai că nu te pui cu Sorin atunci când e vorba să repare ceva. Nu te pui, și gata. Și-a pus în cap să repare mașina de spălat vase și a făcut-o. Nu fără peripeții, desigur, dar ce-ar fi o reparție fără  o poveste în spate?

Vreo două zile s-a documentat: cine a făcut mașina, cine a făcut pompa, cum se montează și se demontează mașina, cum se montează și se demontează pompa, cine a inventat mașina de spălat vase, cum au reparat alții pompele astea, cum naiba să o facă el, și tot așa. Avea ecranul laptopului plin de link-uri către toate locurile din lume care l-ar fi putut lumina cum să repare pompa de recirculare a apei la mașina de spălat Whirlpool, pentru că aceasta era buba, pompa nu mai avea forță să ridice apa pe conducte și astfel vasele erau la sfârșitul programului uscate și murdare exact așa cum le băgasem eu la început.

Continue reading Cum am reparat masina de spalat vase

Tarte cu fructe

Pentru că astăzi sunt Floriile şi la noi în familie avem mai mulţi sărbătoriţi, încep prin a le transmite lor şi tuturor celor care poartă nume de flori tot binele din lume!

Cum alte cadouri n-am luat pentru ei, le-am făcut ieri o mulţime de dulciuri, printre care şi două tarte, una cu gem şi una cu fructe. În anii ăştia de când am blogul, am mai dat eu reţetele astea, dar niciodată nu le-am scris aici. Ba pe la cantina socială, ba pe maibun.ro, dar aseară am văzut că nimeni nu le poate vedea aici la mine acasă, aşa că dacă tot am făcut ieri tarta asta cu fructe, am zis să v-o arăt şi să vă spun şi reţeta din nou.

Pentru ingrediente aveţi nevoie de:

Continue reading Tarte cu fructe

Ce se întâmplă

Nu-mi vine sa cred că n-am mai scris de 7 zile. Au trecut ca vântul, cum trec anii mei de ceva vreme, deja. Sper numai că şi ai voştri trec la fel de repede. 😀 Anii, zic.

Între timp au înflorit liliecii pe strada noastră, iar mirosul lor îmi dau o stare de bine cum de mult n-am avut, fetele au terminat cu referatele clasei a VIII-a şi-au mai făcut un pas în drumul spre maturitate, noi suntem aproape să dăm gata o comandă ce ne ţine prizonierii atelierului de vreo trei săptămâni, viaţa merge înainte. Nici nu mi-am dat seama că vine Paştele până nu m-a întrebat un client dacă reuşesc să-i fac produsele până atunci şi eu i-am răspuns că i le fac sigur într-o lună. Apoi m-am prins că săptămâna viitoare e Învierea, deci nu.

Am înţeles, în sfârşit, că noi lucrăm în afacerea asta în loc să lucrăm la afacere, aşa că am început să luăm câteva măsuri care, sperăm noi, vor mai schimba situaţia în timp.

Continue reading Ce se întâmplă

Contraste

Nu ştiam poezia poate şi pentru că în ultimii cinci ani am citit vreo 5 poezii cu tot cu alea scrise de mine. Dar acum o ştiu, şi ţin neapărat s-o citiţi şi voi. E mi-nu-na-ta şi demonstrează o dată în plus că vremurile nu schimbă esenţa lucrurilor.

Ce noroc pe mine s-o am prietenă pe Carmen. Mulţumesc, fată frumoasă!

Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Continue reading Contraste

Vise de miercuri

E miercuri, nu?

Dacă până acum mă plângeam că am multă treabă, acum am aflat că întotdeauna se poate şi mai mult. Până într-o zi.

Nimic nu-mi convine, cafeaua nu mai are acelaşi gust, coşul bicicletei, dată recent jos din pod, nu-i la modă, hainele nu-mi vin cum trebuie şi treaba nu merge atât de repede cum aş dori. Fetele nu-s ordonate (deşi s-au schimbat mult faţă de alte vremuri), mama face mâncarea prea sărată şi Sorin fumează.

Când eu vă zic că nimic nu-i cum trebuie… Dacă ar fi, eu ar trebui să fiu acum undeva în Japonia, să zicem în Kyoto, să+mi beau ceaiul în pavilionul Templului de Aur şi să am în plan pentru măcaro lună, doar plimbări lejere cu bicicleta şi lectură.

Continue reading Vise de miercuri