În timpul liber, evident.
Am așa o stare de n-aș scrie nimic o săptămână întreagă. Aș sta și-aș vegeta. Nu știu dacă-i de la vreme sau de la toate problemele care s-au strâns și par să nu mai treacă. Știam de la început că-i un an greu, cu copile clasa a VIII-a și cu schimbări de tot felul la atelier, dar pe lîngă astea parcă apar tot timpul altele noi și colac peste pupăză ieri m-am simțit rău de tot, atât de rău încât a trebuit să opresc mașina pe dreapta și să aștept să-mi revin.
Desigur, eu sunt un om optimist și am înviat imediat, dar am în continuare nevoie să lenevesc și de unde credeți voi că pot eu chiuli în primul și în primul rând? Dap, de pe blog. Nu știu cum sunt alții, dar eu când nu sunt în apele mele nu pot scrie. Nu pot nici măcar citi. În afară de munca din atelier (dap, în cîteva zile vă arăt ce-am făcut) nu-mi vine să fac nimic. Abia dacă spăl vasele (exact, până și mașina de spălat vase e supărată pe noi și nu mai vrea să meargă cum trebuie, așa că drept pedeapsă n-o mai folosesc), nici vorbă de șters praf sau de călcat lucruri. Suficient că avem în atelier de călcat un munte de chestii. Cred că ne mai trebuie un om la călcat.
Mai văd câte un film pe seară, mai joc un whist pe telefon (acolo ma întrec cu mine și vreau să dobor niște recorduri, evident că nici asta nu-mi iese, dar măcar nu-i important), stau cu inima cât un purice legat de ce fac fetele la simularile de la română și de la mate. În rest vegetez. A, și fac puzzle cu ele, cu copilele. Uneori și cu Sorin. Adică răbdare am, dar nu vreau să-mi pun mintea la contribuție. Deloc.