A curs multă cerneală și poate și mai multe taste au fost apăsate pentru ca noi, cei care ieri, alaltăieri credeam că în România nu ne mai poate șoca nimic, să ne vărsăm frustrarea și senzația de rău ireparabil, de rău infinit în spațiu bine definit, de dispariție a tot ce-am crezut că poate fi bun, de moarte…
Nu vreau să laud sau să dau cu pietre, nu vream să ne răscolesc și mai mult sufletele… nu știu cum ați fost voi zilele astea, dar eu am simțit că odată cu profunda conștientizare a haosului din țara mea, a murit undeva în mine speranța.
Și cu toate astea, cu toate astea, e imposibil să nu fim în stare să învățăm ceva din ce ni se întâmplă. E groaznic, și eu una nu mai pot trăi știind că noi, românii, nu mai suntem în stare să învățăm nici măcar din greșelile noastre.