Oameni și prieteni

Am  așa o mare strângere de inimă când uit la fetele mele și mă gândesc la copilăria mea… Nu, nu-i vorba de timpuri, e vorba de prietenii. De prieteniile acelea pe care numai în copilărie le ai, vorbește și Andreea de una aici, despre sentimentele acelea neștiute de lume, împărțite doar cu cea mai bună prietenă.

Le văd pe ele azi câtă pasiune pun în relațiile cu prietenele lor și nu pot să nu mă gândesc că probabil în câțiva ani, cu majoritatea abia dacă se vor mai saluta pe stradă. Sau pe facebook. Ce dacă acum își împart pachetul de mâncare și își urcă una alteia rank-urile la jocurile pe calculator? Vor veni probabil timpuri în care și lor li se va strânge sufletul atunci când își vor aminti de vremurile astea. Noua ca si adulti nu ne rămâne decât să avem grijă ca ei/ele să-și creeze amintiri. Amintiri ce vor dăinui peste timp mai mult decât prietenia lor. e imposibil să rămâi la fel de prieten cu toți oamenii minunați cu care te intesectezi în viață. Nu putem alege oamenii din jurul nostru, dar putem avea grija să ne înconjuram de oameni de calitate.

Asta mă face din nou să mă gândesc la un status de facebook pus acum câteva zile de Carmen: oameni si viata

Continue reading Oameni și prieteni

Vând Hyundai Accent diesel azi

Urmeaza o zi … ce mai zi, dar fără legătura cu asta azi avem anunț de vânzare.

Pentru ca avem un tichet rabla (pe care trebuie să-l folosim până pe 20 decembrie altfel îl dăm cu 1000 lei în loc 6500), ceva bani puși de-o parte și un Hyundai Accent (asta-i anuntul de pe mercador cu tot cu poze, numai ca aici pe blog pretul e altul 😉 ) care anul ăsta a împlinit 100,000 Km, ne-am gândit că ar fi timpul sa ne luăm o mașina nouă. Și cum asta nouă pe care o vrem e tot un Hyundai, Accentul o să-l dăm buy back tot la reprezentanță, adică exact acolo de unde l-am luat în 2007.

Vă spun sincer că mă doare inima să mă despart de ea. De mașina asta despre care vă spun. A fost alături de noi atâta vreme și ne-a plimbat fără să se plângă de oboseală ( așa cum fac eu de vreun an incoace) prin toate locurile pe care le-am dorit văzute, fie că a fost vorba despre satul alor mei, fie că vorbim de parcarea de la Disneyland-ul din Paris, sau de malul mediteranei din Spania. Până și șoselele Luxemburgului o cunosc și noi acum, de bună voie și nesiliți de nimeni ne despărțim de ea. C-așa-i în viață. Uneori lași în urmă lucruri bune, convins fiind că te îndrepți către altele și mai bune.

Acum, oamenii ăștia de la Hyundai nu-s ce-i mai darnici și eu îi înțeleg, au și ei nevoie să-și pună ceva și s-o vândă mai departe, dar ne-au oferit pe mașină nici mai mult nici mai puțin de 3550 euro. 🙁 Evident că nici-un proprietar n-ar fi de acord cu prețul ăsta, mai ales că mașina are toate reviziile făcute la ei și este într-o excelentă stare de funcționare. Dar dacă am intrat în horă trebuie să jucăm.

Continue reading Vând Hyundai Accent diesel azi

E bine sa stim ca exista

Nu m-am gândit niciodată până acum să-mi fac ceva tratamente invazive la față pentru a-mi ascunde cearcănele (da, m-am obișnuit cu ele, mai e puțin și se obișnuiesc și privitorii) sau ridurile care încet dar sigur ies la suprafață. Sincer vă spun că nu am de gând să fac asta în următorii zece ani, exceptând cazul în care vine la mine un producator de la Hollywood și-mi spune că  Wentwood Miller a cerut în mod expres să-i fiu parteneră într-un film.

Cu toate astea, nu m-aș da în lături să folosesc un tratament mai puțin invaziv, cum ar fi o cremă de față, care să-mi ascundă chiar și pentru câteva ore cercurile negre de sub ochi (exagerez, da?! nu-s chiar negre, sunt mov 😀 ) sau ridurile de expresie si în același timp să-mi facă pielea mai catifelată.

Acum ceva vreme am primit de la Gerovital varianta pentru ochi și față a cremei Genovate, pe care le folosesc deja în mod constant. Îmi plac că-s ambalate în niște recipiente în care nu trebuie să bagi mâna, iar fața mea e foarte mulțumită cu ele, observ eu asta în fiecare dimineață și dacă n-ar mai fi cearcănele (am scris deja cuvântul ăsta de 4 ori în text până acum) nici nu m-aș gândi la ce să fac în continuare.

Continue reading E bine sa stim ca exista

Lumea nu se invarte in jurul nostru

Dar suntem și noi o mică parte din ea. Infimă, mica, aproape invizibila, dar importantă. Atât de importantă că viețile altor oameni depind de noi și de deciziile pe care luam în fiecare zi. Și totuși lumea nu se învârte în jurul nostru.

Se întâmplă zilnic în lume lucruri care nu depind de noi personal, încât uneori sunt îngrozită și mă întreb dacă viața noastră are vreun rost. Ne-am născut și noi să însemnăm ceva sau orice am face lumea oricum merge mai departe fix în aceeași direcție în care ar fi mers și dacă nu existam noi?

De exemplu, știați că undeva la Polul Sud există detectorul IceCube Neutrino Observatory, înzestrat cu peste 5.000 de senzori optici, meniți să capteze neutrini?

Continue reading Lumea nu se invarte in jurul nostru

Si-au luat telefonul dorit

Vineri (de Black Friday-ul românesc) la Domo. O bătrânică cu soțul ei îndrăznesc și îl întreabă pe unul din consultații de vanzări de la raionul de telefoane:

– Nu vă supărați, vrem și noi să luăm un telefon (ceva la 89 lei), si avem patru telefoane vechi de dat la schimb. Mai trebuie să plătim ceva?

Consultantul se uita la ei cu oarecare jenă și le spune că pe telefoanele vechi vor primi între 5 și 10 lei, nu mai mult. Va trebui să achitați diferența.

Continue reading Si-au luat telefonul dorit

Se întâmplă chestii

Dap, sunt convinsă că și la voi e la fel. sunt foarte multe chestii despre care ar trebui să scriu și anume:

  • Anul acesta se împlinesc  de ani de când avem Târgul Internațional Gaudeamus- carte și învățătură 2013. Începând de ieri și până duminică 24,11,2013, la Romexpo în pavilionul central puteti gasi, practic, tot ce înseamnă carte în România și nu numai.  Standul ALL îți așteaptă și anul acesta cititorii cu oferte de carte greu de refuzat. Vă puteți completa biblioteca cu peste 400 de titluri din literatura română și internațională la prețuri incredibile – doar 3 lei, 7 lei sau 10 lei. Vă dați seama cât de simplu e să facem anul acesta cadouri celor dragi dacă avem cărți la banii ăstia? În plus, lansările de carte sunt la ordinea zilei, dacă accesați link-ul pus mai sus, aveți detaliat programul lansărilor pe zile, ore si invitați. Eu aș vrea să ajung vineri, 22 noiembrie, la ora 19:00, la Standul ALL pentru lansarea cărții “Și acolo ce-o să faci”? Ghidul tău de studii, burse & joburi în străinătate de Diana Ursachi. Dap, ați ghicit, timpul trece mai repede decât am fi crezut, copiii au cresut.
  • Apropo de copii, am rămas datoare cu câteva impresii despre piesa de teatru pusă în scenă de  clasa a VIII- a a Liceului Waldorf. A fost absolut minunat! Dacă la început spectatorii veniți să vadă piesa au fost foarte gălăgioși (deh, tineret), atunci când actorii au apărut în scenă (le spun actori pentru că au fost adevărați actori în seara aceea) în sală s-a așternut o liniște deplină, întreruptă, însă, foarte des de hohotele de râs care nu puteau fi ținute în frâu, deoarece Ivan Turbincă e o comedie incredibil de savuroasă, iar copiii noștri s-au întrecut pe ei, practic n-am simțit niciun moment că nu sunt actori profesioniști pe scenă. Bravo, copii!
  • Mai voiam să vă spun că citesc acum niște cărți savuroase, ale incredibilului Orson Scott Card. Seria Întoarcerea acasă are 5 cărți:  Amintirea PamantuluiChemarea PamantuluiNavele Pamantului și Din nou pe PamantNascuti pe Pamant. Ca întotdeauna, eu nu am de la început toată seria, dar deocamdată am citit Amintirea Pamantului, am recitit Chemarea Pamantului (o citisem anul trecut, îmi plăcuse, dar habar nu aveam ce poveste venea din urmă și mai ales ce avea să-i urmeze). Am de gând să-mi iau de la Gaudeamus Navele Pămantului și Născuți pe Pămant, iar Din nou pe Pământ este deja pe noptiera mea și stă cuminte să-și aștepte rândul. Povestea e una fascinată, cu oamenii plecând de pe Pământ și continuându-ți viața pe o altă planetă, supervizați de Sufletul Suprem, un computer programat să nu-i lase să mai facă aceleași greșeli pe care le-au făcut pe Pământ. Numai că și Sufletul Suprem mai dă rateuri și are nevoie de, ați ghicit, ajutorul oamenilor pentru a putea păstra echilibrul vieții noi și, cât de cât, armonioase a acestora. Dacă reușește sau nu, deocamdată nu știu, dar și dacă aș ști, pe cuvânt că nu v-aș spune. Oricum ar fi, sunt cărți care te fac să-ți pui întrebări și chiar dacă nu găsești mereu răspunsuri, simplu fapt că te întrebi te face să simți că existi. 
  • În rest la noi sunt toate bune și frumoase. Am reușit să ducem Dacia veche a lui tata la Remat și să luăm pe ea un voucher de 1500 euro. Ce-o să facem cu el încă nu știm, dar sigur aflăm până pe 20 decembrie. Drumul cu rabla până la Remat a fost extrem de haios, o să vă povestesc dacă doriți. Am râs cu lacrimi două seri la rând, când ne-am amintit. Comenzile au intrat în linie dreaptă (până acum linia a fost extrem de șerpuită, în sensul că eram nevoiți să băgăm mereu comenzi noi peste comenzi vechi, puse oricum pe alte comenzi și mai vechi, v-am pierdut, știu). Deocamdată e bine, vom vedea cât ne va ține binele ăsta.

Continue reading Se întâmplă chestii

Tabăra Oratia – a fost un weekend minunat

La 11.00 toată lumea să fie la poartă. O să iau eu mere, zice Viorel și se ridică vioi din confortul scaunului său strategic plasat în stânga șemineului în care ardea cu flacără roșie-gălbuie un buștean uscat. Ne-am uitat spre el cu zâmbete în colțul gurii, dar am sorbit cu toții ultimele guri de cafea și am plecat să ne pregătim. Ne-am înarmat cu o sticlă de apă (goală), un croissant și câteva bomboane iar la unsprezece trecute fix eram în fața porții.

Nu are rost să vă povestesc cum a fost. Spunea cândva Sadoveanu descriind drumeția: Ai umblat opt ceasuri, ai străbătut douăzeci și ceva de km, te-ai mulțămit la amiază cu o gustare frugală, nu te simțești flămând, nu te simțăști prea obosit, ești în starea aceea de euforie care nimeni nu ți-o poate da în celelalte împrejurări ale vieții. 

Dacă înlocuiți cele opt ceasuri cu doar 4 ore și reduceți distanța la jumătate, aveți imaginea perfectă a felului în care ne simțeam noi duminică la prânz, după o plimbare pe cărări de munte alături de Viorel. Mai o  poveste veche, mai o amintire de acum câteva decenii, mai o mână de ciuperci numai bune de amestecat cu usturoi, nici n-am știut cum a trecut timpul.

Continue reading Tabăra Oratia – a fost un weekend minunat

De vineri

De trei săptămâni fetele au epocă de teatru. La Liceul Waldorf în clasa a VIII-a copiii au epoca de teatru în care pun în scenă o piesă de teatru adevărată.

Azi suntem invitați la premieră. Copiii au muncit din greu aceste săptămâni, probabil le-au făcut probleme mari celor doi profesori de teatru pe care-i au, dar aseară fetele erau mulțumite de cum iese piesa și noi, părinții, abia așteptăm să vedem mâine spectacolul.

Știm doar că au pus în scenă piesa Ivan Turbincă (dap, aia cu dracii), dar ei n-au avut voie să ne spună niciuna din replici. Nimic. Nici măcar de costume nu ne-am ocupat noi de data asta. Piesa se ține într-o adevărată sală de teatru și cum repetițiile din ultima săptămână au avut loc în sală, copiii s-au obișnuit cu scena, dar mai ales cu spatele ei. Le plac culisele și tare mult le-ar plăcea să se întoarcă acolo. Dar până atunci să vedem cum iese piesa în seara asta.

Continue reading De vineri

Doar o mostra

Sper să mă credeți pe cuvant când vă spun ca îs ametită de oboselă chiar și azi, dar dacă am promis, am promis, vă arăt acum 6 poze (din cele făcute de noi cu telefoanele) până vor sosi cele oficiale care sperăm să fie mult mai…fotografii.

A fost o nuntă reușită și frumoasă din punctul nostru de vedere. Obositoare (ca aproape toate nunțile), dar frumoasă. Cum prind un pic de timp vă povestesc. Deocamdată doar pozele despre care vă spuneam:

Continue reading Doar o mostra

Mai e putin

Numai maine nu-i poimâine și poimâine avem nuntă. Și botez. La nuntă suntem nași. Și la botez.

Ordonată cum mă știți, am avut liste pentru tot. Lista cu ce e de făcut, listă cu ce e de cumpărat, listă cu e de învățat, lista… Acum am tăiat aproape tot de pe liste și cele câteva chestii nebifate încă sunt pentru ziua nunții. Cam multe, dar asta este, nu poți lua lumânările de la florărie cu o săptămână înainte și nici nu-ți poți face cocul de nașă din timp. E musai să fie făcută atunci, să se potrivească cu rochia și cu starea mea și să-mi ajungă părul. 😀

Cu toate listele mele sunt sigura că am mai uitat câte ceva, dar cu toate astea nunta și botezul vor avea loc și se vor termina cu bine. Chiar dacă eu nu am două rochițe, chiar dacă am vrut să-mi fac  unghiile cu gel și până la urmă voi avea un franch cu ojă obișnuită, chiar dacă nu știu cum voi rezista o zi și-o noapte pe tocuri de 12. Vă spun de acum, nu voi rezista, așa că-mi voi lua la pachet tocurile de 10. Muult mai lejere. Diferența de 2 cm însemna să-mi scurtez rochia cu 2 cm și așa ceva nu se face.

Continue reading Mai e putin