Month: September 2013

De-ale mele

Iar s-au strâns tone de comenzi și vine iarna. Iarna în sensul că iarna la croitorie e mult mai mult de lucru, pentru că a face o geacă nu-i ca și cum ai face un tricou. În fine, nu vă plictisesc cu chestii din astea, ce vreau să spun e că atunci când să zicem și noi că am intrat în normal, iaca nu-i așa.

Fetele abia așteată să înceapă școala, ce-or crede ele că le va fi plac în clasa a VIII nu știu, dar e dreptul lor să aștepte începerea anului școlar cu drag, an pentru care ne pregătim intens, vă zic săptămâna viitoare mai exact cum. 😀

În alți ani pe vremea asta aveam gata și zacusca și sucul de roșii, ba uneori și multe borcane de dulceață, anul ăsta n-am făcut încă nimic, dar citesc pe fața mamei soacre că ne-a pus gând rău pentru sâmbătă. Spun ne-a pentru că Sorin e pionul principal în tot procesul ăsta, el vrea zacuscă și dulceață el cumpără ingredientele și tot el dă prin robot. De restul ne ocupăm noi, eu și mama, mai mult mama. Mie îmi revine sarcina ingrată de a spăla borcanele, pe care anul ăsta,  deșteaptă cum mă știți, le-am spălat deja tot anul la mașina de spălat vase și le-am păstrat ferite de praf și alte orătănii în pungi, bine dosite. Mai trebuie doar să le iau și să pun în ele hrana de iarnă pentru 6 guri. Poate am timp să le fac și niște etichete drăguțe. 😀

Continue reading De-ale mele

Ce as schimba la nunta mea

Nu știu ce le-a venit blogerițelor să vorbească despre nunți zilele astea, dar am văzut ieri la Cami cum a scris despre 5 lucruri pe care le-ar schimba la nunta ei și am zis să fac și eu un exercițiu de memorie și să văd ce-aș schimba, ținând cont că nunta mea a fost în cretacic, acum multe milioane de ani, undeva pe la sfârșitul mezozoicului, vara.

1. Aș schimba anotimpul în care are loc nunta. Fetelor, nu vă măritați vara! Machiajul meu meticulos făcut a crăpat în secunda în care am dat nas cu cele 40 de grade ale sfârșitului de iulie. A fost de vis. Norocul meu că am o față curată și pe vremea aia eram tânără, așa că mireasă mai naturala ca mine n-ați văzut. Dar nu-i vorba doar de machiaj, ci și de confort termic, imi amintesc că era atât de cald incat in una din fotografiile din biserică, Sorin avea o picatura de apă în barbă și mi-e greu să cred că era de la emoții.

2. Coafura. Nu cred că o mireasă din ziua de azi își poate imagina ca la nunta ei să nu aibă o coafeză sau un stilist personal care s-o aranjeze. Ei bine, deși a venit și la noi o doamnă coafeză care le-a aranjat pe soacre și cine a mai vrut, mireasa, adica eu, și-a prins părul singură, singurică. Nasol, dacă mă întrebați acum, minunat dacă erați în pielea mea atunci.

Continue reading Ce as schimba la nunta mea

Gustul esecului

Aveam 18 ani si jumătate și l-am simțit din plin. Nu, n-am picat la bac.

dacia cnFăcusem școala de șoferi pe o vreme de nici câinii să nu-i ții afară. Zăpadă, inghet, polei, Dacie, cam astea ar fi cuvintele care ar descrie cel mai bine perioada aceea. Nu orice fel de Dacie, ci una CN, cu spatele taiat exact cum este cea din poza.

Am fost un elev model care, deși atunci cand a urcat prima data în mașină s-a mirat că descoperă trei pedale (eram convisă că-s doar două, frâna și accelerația), a ajuns la sfarșitu perioadei de școlarizare să conducă cu mult curaj (ok, era inconștiență), schimbând toate cele 5 viteze ale CN-ului în mai putin de 100 m și luând virajele cu-a treia.

În ziua examenului,  tatăl meu a vrut neapărat să meargă cu mine (m-a condus chiar el cu Dacia lui, uitând probabil definitiv faptul că înainte cu doar o lună, când încercase să mă învețe pe roșioara lui manevrele prin poligon, a lăsat-o baltă repede, zicându-mi cât a putut el de voalat: Lasă tată, e mai bine să strici mașina școlii, nu pe-a noastră.). A cumpărat tata în ziua aia și două ciocolate mari, era exact în iarna din ’91-’92 și deja se găsea ciocolată ici colo. Voia să-mi dea câte una după fiecare probă reușită. N-am înțeles niciodată de ce dacă aveam trei probe (sala, poligon si oraș), el luase doar două ciocolate. În fine.

Continue reading Gustul esecului

Parfumul Ceturilor Toamnei

Îmi place toamna sub toate formele ei. Mă bucur  la fel de mult de ultimele raze calduțe de soare ca și de primele ploi mocănești, mărunte și nesfârșite. Mă bucur de înserările grabnice, la fel de mult ca de blândețea amiezilor. Toamna e anotimpul meu preferat. Și dacă plouă cu atât mai bine.

Țin minte diminețile de toamnă când încă mergeam la serviciu (zici că acum sunt ceva nabab, fără de griji și job), atunci când deși era deja ora 8, ceața deasă de noiembrie nu plecase încă din cartier, dar eu eram 100% pregătită pentru o nouă zi. Pe drumul spre muncă vedeam oameni și mașini, faruri aprinse și fețe fresh (ați observat vreodată cât de optimiști merg oamenii la lucru și cât de abătuți se întorc de acolo?), cu cămăși călcate și saboți cu toc, cu pardesie lucioase și genți pline de speranțe pentru noua zi.

Tot o geantă mare plină de mărunțișuri aducătoare de confrort aveam și eu în dreapta mea pe banchetă. Întotdeauna, dar întotdeauna, unul din  mărunțișurile astea era un parfum. Unul de rezervă. Aveam acasă parfumurile mele pe care le foloseam în fiecare dimineață în funcție de dispoziție, dar erau zile în care săream peste partea asta (Nu neapărat din grabă, ci mai ales din motive de bărânețe. Mai exact, uitam.)

Continue reading Parfumul Ceturilor Toamnei