Scrisoare catre fetele mele

Dragele mamei,

Încep scrisoare asta către voi fără să știu cu certitudine ce vă voi spune. Deși dormiți în camera de alături și, ca în fiecare seară, v-am spus și astăzi noapte bună, simt că-i momentul să vă scriu. Nu am convingerea că veți citi și cu atât mai puțin că veți înțelege frânturile de idei ce vor urma. Îmi doresc totuși să vă spun din nou cât îmi sunteți de dragi,  cât vă iubesc și cât de mult mi-aș dori să aveți o viață fumoasă.

Știam că nu vă nasc într-o lume perfectă. Știam că meritați tot ce-i mai bun, la fel de bine cum înțelegeam că îmi va fi imposibil să ofer chiar totul, că îmi va fi peste putință, oricât de mult m-aș fi străduit, să vă feresc de toate relele și să vă țin departe necazuri, dar dragele mamei, cu toate astea, am ales ca voi să veniți pe lume aici. Să creșteți alături de noi, să vă formați ca oameni și să învățați ce-i bine și ce-i rău aici, în casa noastră, pe strada noastră, la școala noastră…

Copiii sunt lipsiți de griji, așa spunea cândva bunica, dar probabil ea era prea ocupată pentru a vedea cum umerii voștri fragili sprijină griji pe care noi, adulții, cu greu le putem observa. N-am să uit niciodată chipul transfigurat de îngrijorare pe care Iulia îl avea atunci când m-a anunțat disperată: Mami, pe Sonia a călact-o mașina. Nu, nu glumesc! La fel de bine cum știu că în serile în care bunica nu se simte bine, voi două stați în camera voastră și vă promiteți una alteia că de acum înainte n-o veți mai supăra. E drept că imediat ce bunica își revine, promisiunile își pierd din valoare și grijile se schimbă, dar ele sunt acolo, fie că vorbim de următorul test la matematică sau mișcarea care nu vă iese la orele de dans. Din păcate nu vă pot da asigurări că ele, grijile, vor dispărea vreodată cu totul, ba din contră, probabil că vor fi perioade în care vă vor apăsa mai mult decât acum, să învățați să trăiți cu ele fără ca asta să vă afecteze frumusețea vieții este o artă pe care voi va trebui să o deprindeți.  Desigur, eu voi fi aici cu un sfat, cu o mână întinsă, cu un umăr pregătit…

Nimic din ceea ce ați învățat până acum nu e lipsit de importanță. Tehnica corectă a spălatului pe dinți, mersul pe bicicletă, teorema lui Pitagora sau timpurile verbelor, folosirea tabletei, bunele maniere, scrisul de mână sau făcutul patului de dimineață sunt toate  deprinderi foarte importante, fără de care alegerile voastre viitoare n-ar fi complete.

Ați crescut într-o altfel de lume față de cea pe care o știam noi  la vârsta voastră, dar micul dejun pregătit de mama, drumurile la grădiniță și mai apoi la școală, prietenii din copilărie și primele secrete, astea toate le-am trăit și noi, așa cum probabil le vor trăi și copiii voștri. Lumea se schimbă, dragele mele, dar rămâne, într-un fel, pe loc.

Pe măsură ce trece timpul, provocările vor fi altele, dar  sinceritatea, corectitudinea, prietenia, bunătatea, istețimea, respectul sunt calități care n-au cum să vă strice și oricât de tentate ați fi azi să credeți altceva, educația e ceea ce nimeni nu-ți poate lua. De aceea nu vă tratați profesorii cu dispreț, e mare păcat. Ei, altături de noi, parinții voștri, sunt cei care vă pot îndruma spre o viață frumoasă. Alegeți să faceți ceea ce vă place, citiți , învățați și apoi încercați,  în viață nu-i suficient să știi, e important să faci.

De fiecare dată când veți urca câte o treaptă bucurați-vă de reușită, dar înțelegeți că  nu-i capăt de drum. Dacă ați obosit, stați și odihniți-vă, dar nu cu mâna goală, cititi. Orice carte citită, orice lecție învățată vă va conduce către mai sus și vă va deschide noi orizonturi. Nu-i invidiați pe bogătași, nu căutați exemple printre copiii de bani gata, uitați-vă cu atenție în jur, găsiți modele și urmați-le.

Dacă ați ajuns aici cu cititul înseamnă că n-a fost o idee rea să vă scriu și mi-ar plăcea să recitiți din când în când scrisoarea asta.

Nu spun că-i literă de lege să-mi urmați sfaturile, voi deja faceți asta, dar uneori, unii mai rar, alții mai des, avem nevoie să ni se aducă aminte că părinții, oamenii aceia fără de care la 4 ani nu puteam sta, aceia care la 7 ani ne ștergeau lacrimile și la 9 ne știau secretele, cei ce la 14 ani ne lăsau cu inima strânsă să plecăm pentru prima dată cu prietenii la cinema, oamenii aceia și-au petrecut și își petrec în continuare fiecare clipă din viață pentru noi. Cu toate astea, nu așteptările lor sunt importante, ci  ceea ce vreți voi, ce-ați înțeles, ce v-a plăcut, ce vreți să faceți. Orice ați alege voi, trebuie să știți că eu și tati suntem aici să vă sprijinim.

Închei aici acum, dar dacă vreți, veniți să stăm de vorbă. Să ne îmbrățișăm, să bem un ceai și să vorbim. Iar atunci când noi nu vom mai fi să nu uitați că sunteți surori și vă veți avea mereu una pe alta.

 Cu drag, mama

(Visited 1,762 times, 1 visits today)
Iuliana

Ahh, Nina! Mi-au dat lacrimile de emotie, desi e o scrisoare foarte frumoasa si pozitiva, dar asa sunt eu, siropoasa 🙂
Sunt convinsa ca fetele o vor citi si reciti de multe ori de-a lungul vietii lor.

Sonia

M-a impresionat scrisoarea ta. Ar fi frumos să o păstrezi şi peste ani fetele să o citească. Acum sunt mici, dar va veni o vreme când vor aprecia ce ai scris şi se vor bucura.

Marmotica

Asa, da-mi emotii si fa-ma sa plang de dimineata . Fetele din birou sunt nedumerite : am lacrimi in ochi :))) Foarte frumoasa scrisoarea!
O zi frumoasa in continuare!

Madutza77

Dragii nostri copilași,

Deși mama este înca șomeră și tata înca bolnav, deși ne ducem traiul de pe o zi pe alta, în lipsuri și greutăți, deși vă doriți multe lucruri pe care nu vi le putem oferi, vreau să știți că mami și tati, se bucură enorm de fiecare zâmbet al vostru, de fiecare năzbâtie și ghidușie pe care o faceți, de larma cu care umpleți casa în fiecare zi și vă mulțumim că ați ales să vă nașteți și să creșteți alături de noi în această familie, să vă aveți ca frați unii pe alții și să vă împărțiți pentru o perioada existența, cu noi.
Mami este foarte bucuroasă că ați ales-o pe ea să vă poarte în pântece, să vă nască și să vă țină la pieptul ei, pentru o vreme. Tati este mândru că sunteți băieți și sursa lui zilnică de motivație , fapt care îl face mai puternic și încrezător.
Chiar dacă în acest moment, viața nu este așa cum poate vi-o doriți, vreau să știți că nimic nu este întamplător în această lume. Noi ne-am bucura enorm ca voi să vă trăiți la maxim COPILĂRIA , să vă bucurați de fiecare clipă a ei și de lucrurile simple și frumoase care fac parte din ea.
Și… nu în ultimul rând, vrem să vă facem una dintre cele mai mari asigurări de viață, pe care un părinte o poate face copiilor lor( nu una ING, cum poate mulți v-ați aștepta să facem ), ci una mai simpla și mai reală: Mami și tati vă va iubi întotdeuna ! Iar dacă într-o zi, vom obosi sau vom înceta să mai facem asta, nu uitați că CINEVA acolo sus vă iubește, mai mult decât o vom putea face noi vreodată.
Sunteți cei mai frumoși , isteți și neprețuiți copii din Univers ! Vă iubim enorm !

Semnat,
Mami și Tati

P.S. Și da… știu că o să mă întrebați din nou : „ Iar îi scrii lui Toane ?” 🙂

nina

Ce frumos!!!
sa-ti traiasca baietii si sa fie sanatosi si fericiti!
Tu ce le raspunzi? Acum le poti spune: Nu dragilor, de data asta va scriu voua!
PS Multa sanatate lui tata!

Madutza77

Multumim mult, draga Nina ! Le-am spus deja ca le scriu lor si s-au emotionat! Oricum asta va ramane in arhiva ta. @};-

Vienela

Mi s-a facut pielea de gaina citind scrisoarea ta. Stiam ca ai scris-o, dar am vrut sa o citesc intr-o dimineata, cu inima deschisa, cu mintea limpede. M-a impresionat felul deschis in care le-ai vorbit fetelor, la fel cum m-au impresionat si sfaturile date. Sper ca si ele sa inteleaga cat de mult le iubiti si cat de mult le oferiti! Vreau sa ii arat si baiatului meu scrisoarea ta. Abia astept sa se trezeasca.
Te imbratisez cu mare drag!

Nina

Iti multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase! Sa stii ca se vad schimbari la ele de saptamana trecuta pana azi, imi place sa cred ca au tras ceva invataminte si de aici.

Pishky

Nu sunt părinte și nici nu o să fiu curând. Am doar 19 ani, deci mai e MUUULT până atunci. Scrisoarea ta m-a emoționat însă din postura de copil.
De multe ori nu ne înțelegem părinții și nici ei nu ne înțeleg pe noi, însă ei sunt mereu acolo pentru noi și noi acolo pentru ei.
M-ai lăsat fără cuvinte… cred că postările de genul acesta ne supun pe toți reflecției, fie că suntem copii sau părinți.

Nina

Iti multumesc din suflet Pishky! Se vede ca esti un copil foarte bun si cu siguranta, atunci cand va fi timpul, vei fi si un parinte foarte bun. Bine ai venit!

Nina

Nici mie n-am de la mama nici-o scrisoare, nu-i un capat de tara, dar tare frumos ar fi fost sa avem undeva scrise niste cuvinte scrise pentru noi de fiinta cea mai draga, cuvinte pe care sa le recitim din cand in cand și asupra carora sa ne plecam macar o clipa gandul.

Ana Q.

Nu am copii inca dar marturisesc cu mana pe inima ca randurile tale, Nina, mi-au dat fiori! M-am regasit in fiecare cuvant scris, in fiecare indemn si cred cu tarie ca am trai intr-o lume mai buna daca toti parintii ar gandi ca tine.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.