Balconul copilariei mele

Am citit postul ăsta extrem de frumos si personal (așa cum sunt aproape toate la ea), scris de Vienela și n-am putut să nu mă duc cu gândul la balconul copilăriei mele, undeva la etajul trei într-un bloc cu patru nivele.

Balconul nostru era toată ziua în soare, și deși asta nu prea le convenea părinților mei, pentru mine era nemaipomenit. Stăteam din primăvară până-n toamnă cu fundul pe pragul ușii de la balcon și cu fața îndreptată spre soare. Gândeam cu mintea mea de atunci că o față bronzată era tot ce-mi lipsea pentru a fi extrem de frumoasă. Ochii mei verzi/albaștrii în contrast cu pielea brună m-ar fi dus direct în inima puștiului pe care îl plăceam. Și deși puștii ăștia se mai schimbau, pasiunea mea pentru soare a ținut atâta timp cât am locuit în apartamentul 14 al blocului gri.

Balconul era mic și avea de o parte și de alta dulapuri făcute de tata, care adăposteau sute de borcane cu gemuri, compoturi, dulcețuri și murături de diverse soiuri. Deasupra lor își făcuse mama o mini-seră, o mulțime de flori ce rânjeau toată ziua la soare și tânjeau după apa pe care le-o dădea în fiecare dimineață. Mie nu-mi păsa nici de flori, nici de gemuri, ci doar de soarele ce-mi dezmierda fața, minim o oră în fiecare zi.

Dacă mă plictiseam acolo? Nu, nici vorbă, citeam în soare, gândeam în soare, scriam în soare și ce-i mai important, învățam în soare. Aveam pe balcon și-un scaun, un taburet mic. Îmi puneam cărțile pe el și acolo îmi făceam veacul până sosea timpul să plec la școală. A, pentru ca bronzul să prindă mai bine, mă și udam din când în când pe față și pe gât. 😀 În mintea mea eram frumoasă foc, nici nu-mi trecea prin cap că arăt ca un tractorist, cu fața și mâinile până la umeri bronzate și restul corpului alb ca al unei fecioare de boier interbelic.

Deși mult mai frumos amenajat azi, balconul acela există, dar sigur odată ajunsă acolo n-aș mai sta cu fața în soare pentru nimic în lume. 🙂

Credeam atunci că-s singura din lume căreia i-a venit ideea asta de a se bronza în balcon, dar nu, uite ce alte obiceiuri au unele:

cum_sa_bronzezi_posteriorul_daca_locuiesti_bloc_nu_balcon_picioarele_pe_geam Sursa foto

(Visited 1,148 times, 1 visits today)
Madutza77

Noi n-am avut balcon, pentru ca blocurile noastre erau stil vilute, doar cu doua etaje, fara balcoane si cu doar 6 apartamente pe scara. In schimb, bancutele cu mese din fata blocului erau preferatele mele la facut lectii si la bronzat… parca nu ma saturam de stat la soare pe ele, dis de dimineata pana seara tarziu ; grupuri de copii jucam carti, rummy, tricotam, crosetam, citeam… apoi venea umbra prunilor de dupa-amiaza…
:)Hai ca mai toti devenim nostalgici zilele acestea… 🙂
P.S. OMG! Eu cred ca uneori albedoul are efecte bune asupra pielii ,dar alteori dauneaza grav sanatatii mintale :))))) La ce etaj se desfasura actiunea ?

gabi

Fete, din poza poti sa-ti imaginezi ca era si in costum de baie…. 🙂 (ma rog, apoi pielea e piele peste tot… he, he, he)

Mire M

Buna,
Si eu am avut balconul copilariei unde stam cu totii copii la palavre indiferent de anotimp!Avem o prietena ff buna care statea atarnata cu picioarele prin balcon.Mi se face rau doar cand povestesc!
Ma plimbam cu patinele cu rotile pe el ca era ff lung!
Imi imaginez ce zgomot faceam!
Fetita din poza e ….fenomenala!

Vienela

:)) Si eu stateam la plaja pe balcon dupa-amiaza, cand ajungea soarele acolo. Intindeam o patura pe ciment, imi luam cartea si stateam ascunsa de privirile vecinilor din blocul de vizavi. Mi s-a intamplat intr-un an sa ma bronzez atat de tare, incat gazda unei prietene sa nu ma primeasca in casa, pe motiv ca sunt tiganca. Este adevarat, colindasem si strandurile… :))
Multumesc mult de aprecieri! Te pup!

nina

Eu tiganca ajungeam abia la sfarsitul verii, dupa ce, vorba ta, colindasem toate strandurile si ajunsesem poate si la mare. Cu multa placere!

Laur

Hai ca mi-ai adus aminte de compoturile de gutui, visine ,cirese, dar nu mai zic ca poate va fac pofta. Chiar azi am avut o sedinta de ultraviolete pe balcon.

Cristi

Eu stateam pe balcon cand eram pedepsit si nu aveam voie sa ies afara din casa. Problema era ca ii terminam mamei proviziile de cartofi si ceapa 🙂 . Nu scapa nici un trecator :))

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.