În școala generală nu prea ne-au pus profesorii noștri să facem experimente. Poate și pentru că dacă ni l-ar fi dat pe ăsta cu oul pus într-un pahar cu oțet, mulți dintre noi n-ar fi avut decât oțetul. Ouăle erau prețioase și nu se găseau. Cred totuși că elevii de la sate știu cum se comportă oul pus într-un pahar cu oțet, la ei ouăle sunt mai dese.
În fine, revenind în zilele noastre, doamna de chimie le dă fetelor un experiment de făcut acasă, ceva de genul: copii, luati un pahar, puneti în el un ou crud în coajă, acoperiți-l cu oțet, lăsați-l câteva ore bune și apoi observați ce s-a întâmplat.
A venit Sonia încântată, a luat unicul ou din frigider (nu mai cumpărăm ouă că vineri mergem la țară și ne-au strâns ai mei ceva în jur de 500 ouă, așa că zic să nu exagerăm), l-a pus într-un pahar, a turnat oțet peste el (din ăsta aveam din belșug) și m-a chemat să-mi arate minunea: