Parfumul fericirii e acasa

Mă uit uneori în jurul meu, dar cel mai adesea mi se întâmplă asta când privesc vreo fotografie frumoasă, și-mi spun: ”sunt fericită”. Căutăm toată viața fericirea asta, deși ea e, de cele mai multe ori, foarte aproape de noi, avem nevoie numai de ochi ca s-o vedem și de un nas bun pentru a-i simți parfumul.

Pe la 7 ani eram fericită și eram sigură că mirosul de cozonac proaspăt scos din cuptor contribuie mult la senzația de bine pe care o simțeam. La 12 ani credeam că fericirea e o puternică mireasmă de iasomie care te face să plutești cu ochii deschiși gândind la colegul de bancă care îți scrie bilețele cu care nici măcar nu știi ce să faci. Ok, așa era pe vremea mea, acum poate că fetele știu.

La 18 ani nu-mi amintesc să mă fi gândit câtuși de puțin la fericire, poate și pentru că toate îmi mergeau din plin și aveam o viața de genul raiul pe pământ, deși încă mergeam la școală și nu aveam iPhone. Abia pe la 25 ani, m-am gândit din nou la el și mi-a fost clar că moscul sigur era prezent în aerul fericirii mele. Tot cam pe-atunci îmi venise ideea că ar exista două feluri de fericire, una pentru femei și alta pentru bărbați. Pentru că și unii și ceilalți voiau să se întâlnească, s-a inventat dragostea.

Pe la 30 ani fericirea lumea mi-a fost invadată de copii și nu credeam că ar putea exista fericire într-un loc fără copii. Mirosul ei plin de râsete și zbenguieli copilărești era unul de bujori. Dulce, delicios și mereu amețitor.

paradise by oriflameCâțiva ani mai târziu am găsit parfumul Paradise. Un parfum  relativ ieftin ce venea parcă să-mi dovedească, desi nu mai era nevoie, că fericirea nu costă bani mulți.  Era ăntr-o revistă prezentat cu o imagine de fundal exact așa cum ți-ai imagina paradisul zilelor noastre. Parfumul m-a făcut să mă gândesc la mirosul pe care l-ar avea grădina edenului pentru mine azi.  Nu mi-am pus imaginația la încercare, ci am dat ușor cu încheietura mâini pe pagina de catalog și el (mirosul) și-a făcut ușor loc în mintea mea și de acolo mi-a ajuns la inimă. O aromă combinată a tuturor mirosurilor fericirii ce-mi aminteau de paradis, la care se adăugase acum puțin piper roz ușor înțepător, mi-a gâdilat nările și m-a făcut să mă gândesc la momentele plăcute ale vieții mele, cu mare accent pe prezent și pe mireasma lui. Care-i una perfectă. Am rămas multă vreme învăluită de el și m-am bucurat nespus.

În sfârșit, după atâția ani, adevărata aromă a fericirii ajungea la mine. Evident, mi-am comandat parfumulsi de atunci nu numai că trăiesc fericită, dar uneori îi simt aroma pe pielea mea, ca să spun așa.

Povestea am scris-o pentru Clubul poveștii parumate, găzduit în fiecare duminică de Mirela. Tema de azi a fost propusă de Elly Weiss.

(Visited 504 times, 1 visits today)
Mirela

Sunt atât de aproape de momentele tale de fericire! Școala, bilețelele, dragostea, copiii, acasa fiecăreia, banala comandă de parfum dintr-o revistă (sau mai multe, a atât de apetisant să comanzi și să primești), care ne face atât de fericite! Și da, măcar recunoaștem asta și e o sinceritate aducătoare de bucurii, care puse cap la cap aduc mari fericiri. Simplitatea unei fericiri depline pe mine mă lasă perplexă, așa cum nefericirea unor oameni care-mi par intangibili mă surprinde, nedumerindu-mă…Pentru că fericirea e cea de lângă noi, nicidecum cea de neatins. Povestea ta e plină de căldura pe care o simt venind firesc dinspre tine, Nina. Mi-a plăcut mult. Îți doresc să fii mereu fericită! 🙂

vienela

Buna idee a avut Elly! Fericirea miroase in atatea feluri, are arome atat de placute si de simple! Iar tu, Nina, le-ai scos la lumina pe etape, asa cum le-am cunoscut si noi, celelalte fete din generatia ta. Ma regasesc in fiecare moment de fericire din viata ta.
Sa ai o duminica minunata!

madutza77

Daaa…frumos…! Fericirea are parfumul ei…iar parfumul care m-a insotit in apoape toate momentele importante din viata mea a fost cel numit PERCEIVE. Un parfum destul de ieftin, dar a carui aroma nu am reusit sa o mai regasesc altundeva…Amestecul de mosc , para si fresie…ma poarta cu gandul la toate florile adunate de mine vreodata de-a lungul copilariei mele (de la primul ghiocel la ultima crizantema ),la perele zemoase pe care le mancam cu atata placere din livada bunicilor , la zarzarul copilariei mele( despre care am sa va povestesc candva ), la primul sarut , la prima iubire adevarata, la dragostea prietenilor mei, a familiei mele, a copiilor mei…Ehee…atatea note de parfum are fericirea… :).

Minnie

Cred ca postarile noastre se aseamana dar asa este viata….. un eveniment mai important trebuie sa aiba si un parfum, chiar daca este numai cel al cozonacilor! si ai dreptate, fericirea nu trebuie sa coste bani multi, un parfum ieftin dar care ptr tine este “divin” te poate face la fel de fericita! O duminica faina Nina!

pandhora

iata cate momente de fericire ai “bifat” si ai facut-o atat de firesc si frumos…povestea ta curge de la sine iar parfumul arata minunat de elegant…sa-ti insotesca mereu momentele fericite si sa ti le alunge pe cele care sunt departe a fi…

Diana

Si de n-as fi stiut as fi aflat azi – citind povestile – ca fericirea e prezenta in zeci de esente si arome si e aproape de fiecare dintre noi, in sufletul fiecaruia!
Fie ca fericirea sa te urmeze in calea ta prin viata!

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.