Deșertul din imaginația mea

Căldură. Asta îmi inspiră mie deșertul. Nu știu dacă aș alege să merg vreodată acolo, să văd infinitatea de nisip fierbinte, dar o călătorie cu gândul e mereu bine venită așa că de ce să nu mergem noi în duminica asta de februarie primăvăratec să ne plimbăm prin dunele moi sclipitoare ale deșertului și să-i aflăm parfumul.

Povestea noastră începe undeva la 40 km de Jaisalmer unde Nasper și Jaya își aleg fiecare câte o cămilă pentru a face o excursie de 14 zile în deșert. Voiau să-l cunoască pe el și să se descopere în același timp pe ei. Voiau să știe dacă ce-i unește este dragoste adevărată sau doar o pasiune trecătoare. Și făceau asta fără știrea părinților lor, care îi voiau pe fiecare căsătorit cu alcineva și care probabil acum deja erau e urma lor. Numai că pentru Nasper și Jaya așa ceva era de neconceput. Dacă ar fi trecut cu bine de cele două săptămâni prin deșert, ar fi putut trece împreună peste orice. Asa credeau ei atunci și nu aveau să se înșele prea tare.

Și-au ales fiecare câte o cămilă experimentată care cunoștea drumul prin misteriosul deșert Thar și pe care tinerii aveau să se bazeze în călătoria asta. Au încărcat puținul lor avut pe cămile și-au pornit la drum.

Cel mai de preț lucru pe care-l avea Jaya cu ea era o cutiuță mică de lemn în care păstra trei monede de argint. Aveau să-i aducă noroc, dar le și putea schimba pe ceva ce ar fi avut nevoie pe drum. Erau valoroase. Pentru Nasper, în schimb, cel mai valoros lucru pe care-l avea, erau ploștile cu apă, pastrama și multe supe  instant. Spera să le ajungă hrana și apa pentru două săptămâni.

desertul tharDeșertul nu era așa cum s-ar fi așteptat ei. Întinderile întinse de nisip erau decorate des de tufisuri și copăcei. Verdele copăceilor se împletea extrem de armonios cu auriul nisipului și îi aducea aminte Jayei de tablorile de acasă, de mirosurile familiale de tămâie, mosc și trandafir, și o făceau să uite de mirosurile insuportabile care veneau spre ea de fiecare dată când cămila lui Nasper ținea coada ridicată. Fata încerca să le ignore pe acestea din urmă și să păstreze în nări aromele orientale de acasă. Deja îi era dor de casă? Nu trecuse decât o zi. O mai nemlțumea și faptul că pe parcursul întregii zile abia dacă schimbase câteva vorbe cu Nasper, atunci când s-au oprit să ia masa de prânz între două dune. În rest, cămilele lor mergeau una în spatele alteia și tinerii nu puteau pe timpul mersului decât să-și asculte gândurile și să privească în jur, iar cum pisajul nu era deloc darnic, se concentrau la drum și se întrebau fiecare pentru el, ce căutau ei de fapt în întinderea aia de nisip.

Serile și le petreceau unul alături de altul, întinși pe saltele și acoperiți cu pături. Priveau spre cer și își povesteau unul altuia visele. Erau vise frumoase pentru fiecare dintre ei, dar nu se legau nicicum dacă le puneai împreună. Dacă în primele zile tinerii simțeau că de vină pentru răceala dintre ei este puținul timp petrecut unul lângă celălalt, cu timpul și-au dat seama că prăpastia dintre ei e mai mare decât credeau și înțelegeau că nu-s făcuți unul pentru altul.

Făcuseră bine că plecaseră în această călătorie, care i-a făcut să se analizeze temeinic și să înțeleagă că pasiunea e departe de a ține o viață și că e mai bine pentru ei ca la capătul călătoriei să se despartă. Practic nu se întâmplase nimic grav care să justifice o despărțire, dar liniștea gândurilor, prezența palpabilă a deșertului, cuiburile de vulturi aflate din loc în loc, dădeau vieții lor normale de dinainte de excursie o altă dimensiune. Aromele deșertului n-au fost nici ele de folos și tinerii au știut atunci mai mult ca niciodată că diferențele dintre ei sunt uriașe.

Pentru Jaya viața grea și plictisitoare din deșert a fost declicul. Nu putea duce o astfel de viață. Nu lângă Nasper. Băiatul era prea preocupat de aspectele palpabile ale vieții, ce mâncăm, unde înoptăm, cum împărțim responsabilitățile, cum facem să înaintăm mai repede, pe când fata avea nevoie de mângâieri, de îmbărbătare, de  liniște și încredere. Și mai avea nevoie de confort. Nimic din întinderea nesfârșită de nisip nu-i dădea încredere. Ba din contră, se gândea acum la părinții ei, la câtă suferință le provocase, probabil, prin plecarea ei… Nu meritau așa ceva. Ok, se va mărita cu altul, unul pe care nu-l iubește, dar care îi va oferi o viță lină. Cine știe, poate că într-o zi îl va iubi așa cum ajunsese mama ei să-și iubească soțul. N-ar fi putut face asta și nici n-ar fi putut gândi așa, dacă n-ar fi plecat cu Nasper în călătoria asta. Și-a dat seama că viața nu e numai așa cum o trăise ea până acum. Viața e mult mai complicată și chiar, pe alocuri, poate fi foarte grea.  Fata se gândea că imediat ce vor ajunge la destinație, va schimba cele trei monede cu un bilet de avion către casă.

Nasper a încercat încă de la început să o facă pe Jaya să-i fie de ajutor în excursia asta, dar fata era mult prea visătoare și parcă nu vedea deloc  pericolele care-i pândeau și cărora el trebuia să le facă față singur. Nu i-au trebuit decât două zile să înțeleagă că Jaya nu era fata care să-i stea alături o viață întreagă. Era visătoare, era crescută în puf și el nu-i putea oferi toate astea. Nici nu-și dorea. Măcar dacă ar fi văzut-o mai implicată, dar ea seara, când el pregătea masa, mergea să admire ouăle de vultur din cuiburile părăsite, fără să se gândească la pericolul ce o pândea. Parcă ar fi fost un copil neascultător, iar Nasper avea nevoie de cineva care să tragă în aceeași direcție cu el, nu de cineva care să-l țină pe loc. Fusese o decizie bună să plece cu Jaya în excursia asta. Altfel nu și-ar fi iertat niciodată faptul că o pasiune din tinerețe i-a distrus viața întreagă. Jaya era frumoasă, dar nu se potrivea lumii lui. Aveau să se despartă imediat ce ajungeau la destinație. Băiatul habar nu avea dacă să se mai întoarcă sau nu acasă, acolo unde nu-l mai aștepta nimic, decât niște părinți săraci și probabil mulțumiți că scăpaseră de o gură în plus la masă.

Odată predate cămilele și ajunși cu o mașină la Delhi, tinerii s-au privit în ochi, și-au mulțumit unul altuia pentru călătoria făcută împreună și au hotărât de comun acord să se despartă. Nasper a plecat să-și caute de lucru, sigur că Jaya v-a schimba monedele norocoase pe bani și banii pe un bilet de avion de întoarcere. Fata a încercat să facă asta, dar odată deschisă cutiuța de lemn a văzut că în ea, în loc de talismanele ei era o sticluță mică de parfum. Cu mâinile tremurânde, fata a luat sticla și a deschis-o. Toate miresmele dragi s-au împraștiat în jurul ei, aromele de acasă împletite cu tot ce trăise în ultimele două săptămâni au făcut-o pe Jaya să lăcrimeze. Mai întâi lacrimi mici, reținute, transformate apoi în lacrimi mari, în plâns sănătos, în plâns de eliberare și de înțelegere. Mama ei îi pusese acolo sticla de parfum, ceea ce însemna că femeia, ca orice mamă, își cunoștea bine fiica și simțise ce avea aceasta de gând să facă. Avusese însă înțelepciunea de a o lăsa să-și dea singură seama de greșeală și se gândise că drumul prin deșert o va căli și o va învăța că viața nu-i doar lapte și miere, ci și greutăți, neajunsuri și regăsiri.

amouage goldFata își învățase lecția și învăluită încă de aromele orientale ieșite din micuța sticlă de parfum Amouage Gold, privi în jur, la oamenii străini din aeroport. Spera să vadă fețe cunoscute și nu-i fu greu să-și găsească părinții în mulțime, mai ales că aceștia stăteau îmbrățișați cu ochii în lacrimi undeva în apropierea ei. Copila lor își învățase lecția. Parfumul luxului de acasă, împletit cu aromle deșertului o învățaseră o lecție pe care probabil nu avea să o uite niciodată.

 

Această poveste a fost scrisă pentru Clubul poveștii parfumate găzduit de Mirela. Tema de azi a fost propusă de Pandhoraa și recunosc, mi-a dat ceva de furcă, pentru că oricât de mult aș iubi parfumurile, nu știu mai nimic despre deșerturi. 

Dacă vă place provocarea și vreți să intrați și voi în club, vă invit să vă alăturați nouă și să scriem împreuna duminica (de două ori pe lună) despre parfumuri pe teme date. E incintant și provocator și vă va placea cu siguranță. 

Azi au mai scris despre parfumul deșertului, pe lângă Mirela și Pandhoraa, Carmen, Lili3d, Silving, Minnie, Melly, Irealia, și Vienela.

(Visited 415 times, 1 visits today)
Mirela

Am trăit alături de eroii creați cu multă imaginație și sensibilitate de tine,Nasper și Jaya, această istovitoare călătorie prin deșertul necruțător, dar care le-a fost mentor și învățător celor doi. Poate că toți ar trebui să facem o astfel de călătorie grea, care să ne deschidă ochii asupra celorlalți și asupra noastră. Emoționant gestul mamei Jayei, ca și scena în care fata s-a eliberat, prin lacrimi grele, de întrebările care erau, până ieri, fără răspuns. Un parfum plin de amintiri…câte sentimente stârnește parfumul potrivit, care îți amintește mereu de tine, de cei dragi, de acasa ta, dar și de ceea ce-i frumos cu adevărat, de ceea ce iubești.
Mulțumesc Nina, sufletul tău frumos a lăsat să curgă peste asprul deșert o poveste emoționantă.
Îți doresc o zi minunat parfumată, plină de bucurii!

Minnie

O poveste plina de învataminte, de parfum si de dragoste. Dragoste tanara si zvapaiata si dragoste de mama! Ai scris foarte frumos Nina si asa cum scriam si la mine la comentarii îti doresc sa ajungi sa vezi deserul! O duminica faina!

Nina

Multumesc Minnie! Sa stii ca azi, citind la noi toti despre desert si parfumurile sale, imi imaginam cum ar fi fost sa facem impreuna calatoria asta in desert. 🙂

vienela

Felul in care ai scris povestea acestor tineri indecisi ma face sa nu regret despartirea lor din final. Ca si in viata reala, mai bine sa rupa din radacina ceea ce nu merge, decat sa regrete o viata intreaga. Daca am avea toti puterea sa facem asta, cat de bine ar fi in lume si cate necazuri s-ar evita.
Mi-a placut mult felul in care ai descris atmosfera, desi nu ai vazut desertul.
O seara minunata iti doresc, Nina!

Irealia

Povestea ta demonstreaza ca nu toate contrariile se atrag si ca doar cei ce seamana se aduna. 🙂 Eu sunt incurabila, parca-mi vine sa-i exilez din nou! Ce ocazie au ratat, cate nopti de povesti cu iz de inima dogoritoare… Ma bucur ca tu ai profitat de tema si ai dat frau liber imaginatiei, am adulmecat cu nesat parfumul desertului tau.

Diana

Frumoasa povestea si… cu morala! 🙂 Cu aceasta ocazie – in conditiile date – fata a scapat si de casatoria programata in caz ca cel “lasat acasa” ar afla de escapada si/sau nu ar fi un “barbat intelegator”.

elly weiss

Cu calatoria aceasta sau fara…cei doi oricum n-ar fi rezistat impreuna. Cand iubesti si bordeiul iti pare un palat. Ce-i lega pe ei nu era iubire ci doar un moft.
Chiar daca nu cunosti desertul te-ai descurcat mai mult decat onorabil 🙂 Mie mi-a placut.
Morala povestii e una foarte utila mai ales tineretului de azi, vremurilor de azi.
O saptamana buna sa ai!

Lolita

O calatorie initiatica! Asa o vad eu! Tinerii au descoperit in urma calatoriei aspecte noi si au avut puterea sa ia decizia corecta! Toti ar trebui sa avem curajul sa alegem ce e mai bine pentru noi, dar viata bate filmul 🙂
Felicitari! Numai bine!

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.