Defecte, calități și anomalii

Da, asta e o leapșă luată de la Marmotzel și dată mai departe către toți cei care consideră că au cel puțin o anomalie de declarat. 😀

Regula zice că trebuie să ne recunoaștem defectele, calitățile și anomaliile. Da, le am și eu, din belșug chiar, dar nu le-am pus niciodată pe tapet și poate mă ajută asta acum la ceva. Ia să vedem:

Defecte – Nu există! Haha, sunt amuzantă, știu, amintiți-mi să scriu asta la calități. Serios, nu m-am gândit niciodată la defectele mele. La ale altora da. Acum că trebuie să zic ceva la rubrica asta… să zicem că sunt răzbunătoare.  Mai precis sunt opusul lui Dumnezeu, fără a fi însă frate cu dracu. N-ați fi zis, așa-i? Știu și că răzbunarea e arma nedeșteptului, dar n-am ce face. Uneori doar trebuie să mă gândesc și persoana care m-a supărat pățește ceva. Norocul meu este că nimeni nu mă supără prea tare și atunci atunci nu prea am pe cine să mă răzbun. Mai fac mici experiențe pe Sorin, care cum mă critică cum se împiedică sau mai știu eu ce face și regretă imediat că s-a luat de mine. 😀

Tot la defecte aș trece și chestia cu nedusul treburilor până la sfârșit. Ăsta-i mai grav decât ăla cu răzbunarea. Am o mie de chestii începute și abandonate. Bine, după multă vreme mă hotărăsc și le arunc la gunoi dacă se poate face asta fizic sau virtual. Oricum, m-am resemnat cu defectu acesta și știu sigur că în privința asta lucrurile vor sta întotdeauna așa. Bine, asta nu înseamnă că nu termin nimic, dar din păcate majoritatea lucrurilor începute din plăcere rămân neterminate și sfârșesc la gunoi. 🙁

Ca să nu exagerz cu defectele, vă mai spun doar unul, uit. De vreo câțiva ani am început să uit lucruri. Evident, numai pe cele neimportante. Dar știți cum e, așa începe.

Calități – astea-s multe, doar că nu-mi vin acum în minte. :)) Oricum, nimic deosebit, chestii de genul, modestă, deșteaptă și frumoasă.

Anomalii– aici devine interesant. Am câteva chestii ciudate cu care încerc să mă împac și pe care nu le bag în seamă prea mult. Dar există. În primul rând,  nu mi-am putut îndoi degetul mare de la mana stângă în primii 30 de ani de viață. Acum pot. Fără nici-o explicație, fără nimic.

A   doua anomalie este ca tot vreo 30 de ani n-am putut dormi cu fața către stânga. N-am putut. Asta a fost ceva din creier, știu sigur că pe la 4 ani am dormit într-o după amiază pe partea stângă și când m-am trezit, cu mintea mea de copil mi-am zis: gata, am dormit pe stânga, n-o s-o mai pot face de acum în colo, poziția asta am consumat-o. Acum nu mai am nici anomalia asta, probabil creierul mi s-a resetat.

Hai că deja am spus prea multe pentru omul normal care îmi place să cred că sunt. Gata, ziceți și voi dacă aveți curaj. 🙂

(Visited 57 times, 1 visits today)
madutza77

:))) Foarte amuzant! Am tot citit prin arhiva blogului si m-am regasit prin multe din articolele tale. Spre exemplu, azi, la defecte – pe asta cu “nedusul lucrurilor pana la sfarsit” e si la mine, dar ma consolez spunandu-mi ca “exista un timp pentru toate” ,deci va veni si timpul ca pe unele sa le termin, iar cele care raman intr-adevar neterminate , consider ca nu mai erau importante…;), apoi mi-as dori sa fiu putin mai ordonata( dezordonata), mai organizata( dezorganizata) ,mai calma( impulsiva) si mai putin naiva( cand vine vorba despre oameni )si sa am mai multa incredere in mine.
Calitati: sincera, curajoasa, naiva, simpla, naturala , DESCURCAREATA si sexi ( asa zice sotul ! ;))
Anomalii : Nu suport sa aud zgomotul produs de sapun in podul palmei, zcartaitul acela cand se face spuma( stati linistiti, ma spal zilnic :)!) Ma zbarlesc ca o pisica !

vienela

Stii ce este foarte ciudat? Tot pana pe la 30 de ani m-am chinuit, fara succes, sa dorm pe partea stanga. Acum este pozitia mea preferata. :))
Intr-o zi cred ca voi face o lista cu toate cele incepute in 2012 si ramase neterminate, abandonate… Cred ca adun mai multe decat tine. :))

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.