Ieri, în vreme ce eram în atelier (nu v-am spus, mi-am luat mașina de cusut nouă, vreau să zic chiar pentru mine, dar lasă că vă povestesc eu asta săptămâna viitoare), aud o bubuitură pe stradă, urmată de un zgomot asurzitor care a trecut și prin fața porții noastre și s-a piedut în zare, undeva.
Cum n-am stofă de jurnalist, adică nu prea sunt curioasă, nici prin cap nu mi-a trecut să ies la poartă. Numai că zgomotele vocilor ce veneau din stradă m-au făcut să las la o parte nepăsarea și să ies, că sigur s-a întâmplat ceva. La poartă gălăgie mare, Sorin al meu vorbea cu un vecin, mai exact asculta la el: A fugit.!L-a lovit și a fugit! Avea mașina toată lovită pe partea dreaptă și tot n-a oprit. L-a bușit pe băiatul ăla cu număr de Bacău. I-a făcut zob mașina. Bine că el n-a pățit nimic. Uite așa te omoară domnule nenorociții.
Sorin, cu multă prezență de spirit, își dă seama că cel ce provocase accidentul nu putea ajunge prea departe dacă avea mașina lovită rău, după cum spunea vecinul. Îl întreabă pe om dacă mașina a făcut stânga sau dreapta. Stânga, zice vecinul. Al meu sare în mașina noastră și mai apucă doar să-l audă pe vecin zicând: era o mașină galbenă cu număr străin.