O zi din viața unui extraterestru – dimineața

Se cuvine să vă spun la început despre ce extraterestru vorbim, e vorba de un omuleț (noi îi zicem omleț, la ei, pe ORTNAFELE, poate fi foarte bine pisică, dar să nu deviem de la subiect), omuleț, zic, de statura unui puști. Are doar câteva fire de păr în cap, nasul îi e ușor borcănat și poartă tot timpul în spate un rucsac (ăsta probabil e importat de pe Pământ). Nu știu ce vârstă are, dar tind să cred că-i trecut de adolescență și mi-am dat seama că-i băiat pentru că  în fiecare diminață își smulge cu două bețe plate cele câteva fire de păr care-i cresc pe față.

Dacă e să ne luăm după plăcuța patului pe care doarme, pat cu saltele formate din multe perne mici și multicolore, pe omulețul nostru îl cheamă Fant și locuiește sigur. În camera lui, pe lângă pat se mai găsește o masă de lucru și un pupitru deasupra căruia plutește un ecran holografic cu margini verzi, de unde o voce îi spune lui Fant în fiecare dimineață când acesta se trezește, ce urmează să facă în următoarele ore:

-Bună dimineața Fant, azi e o zi excelentă de vară (bag seama că și ei au anotimpuri) și dimineața va trebui să o folosești pentru documentare în vederea călătoriei pe care urmează să o faci pe Pământ.

Continue reading O zi din viața unui extraterestru – dimineața

Aștept ceva

Sunt sigură că nu numai mie mi se întâmplă asta, dar zilele astea la mine se manifesta mai intens decât altă dată.

Am impresia că tot ce fac e așa, în virtutea inerției, până trece ceva, unde ceva-ul e un termen de predare, e o zi din calendar, e un moment, e o intâlnire, e ceva. După care invariabil ceva-ul trece, toată lumea e fericită, planetele se aliniază și eu mă trezesc după o vreme, scurtă, că asta-i problema, că aștept să treacă alt ceva, după care sunt sigură că lucrurile vor reveni la normal. Unde normal e atunci când ai timp dimineața să-ți bei în tihnă cafeaua, îți poți lua gustarea la 10,30, poți lucra fără alte întreruperi până la prânz, îți poți duce copiii la școală și te poți opri să admiri pomii înfloriți de la marginea parcului în drum spre casă. Normal e atunci când ai o oră rezonabilă a sfârșitului de program, când poți face seara o prăjitură pentru ai tăi, când îți începi ora de lectură mai devreme de unu dimineața, normal e (mai spuneți și voi).

Din păcate de vreo trei luni normalul ăsta nu mai vine și eu mă simt din ce în ce mai fără vlagă. Nu vă gândiți că nu-s învățată cu program prelungit și multă muncă, numai că de data asta…

Continue reading Aștept ceva

Saga lui Ender și Saga Umbrelor

Cei care mai citesc pe aici din când în când știu probabil că mie îmi plac romanele istorice, autobiografiile și foarte puțin, spre deloc, Sf-urile. Excepția care confirmă regula o reprezintă cărțile scrise magistral, după părerea mea, de Orson Scott Card.

E vorba de 8 cărți grupate în Saga lui Ender ( Jocul lui Ender, Vorbitor în numele morților, Xenocid și Copiii minții) și Saga Umbrelor ( Umbra lui Ender, Umbra hegemonului, Umbra marionetelor și Umbra uriașului), cărți care spun practic o poveste ce se întinde pe parcursul a mii de ani, dar care trebuiesc citite un pic intercalat, adică fix în ordinea următoare:

Continue reading Saga lui Ender și Saga Umbrelor