O televiziune nouă și altfel – Digi24

Când am citit comunicatul celor de la Digi prin care anunțau lansarea unui nou program de știri transmis integral HD, mi-a plăcut atât de mult ce scriau oamenii ăia acolo, încât mi-am dorit să iau cu copy/paste tot documentul. M-am abținut, așa că vă spun eu pe scurt despre ce-i vorba, rămânând să vă convingeți voi începând de mâine seară dacă am sau nu, dreptate.

Ne plângem mereu că televiziunile s-au tabloidizat și, ori sunt părtinitoare, ori promovează prostia. Puține mai sunt emisiunile TV la care recunoaștem că ne uităm și nu ezităm să spunem că ducem dorul unor emisiuni de cultură, de educație, de știri reale, de reportaje adevărate, etc.

Ei bine, Digi24 își dorește să vină în întâmpinarea acestor dorințe ale noastre și să încerce să ridice standardele televiziunilor din Romania, pentru că, nu-i așa, dacă ceilalți vor vedea că la Digi24 se poate, s-ar putea să încerce și ei.

Continue reading O televiziune nouă și altfel – Digi24

Multe, multe comenzi

Și toate cu termen scurt de predare. Prevăd vreo zece zile fără de odihnă, tocmai ce ne-am dat seama că dacă vrem să terminăm la timp comenzile, va trebui să nu ne mai oprim din muncă. Ușor de zis, greu de făcut, că vorba aia, oameni suntem.

Lăsând gluma la o parte (știu, trebuia să fi zis o glumă ca să pot baga expresia asta), vom lucra zilele astea în același timp veste, hanorace, portfarduri, șepci pentru misionarii din deșert (da, există), cămăși sârbești, șorturi și geci. Toate în cantități pornind de la patruzeci și ajungând la unele dintre ele (ok, la unul) la peste zece mii. Că trebuie să fie totul gata în zece zile v-am mai zis, așa că aș face bine să mă duc în atelier să dau o mână de ajutor că de data asta chiar nu știu pe unde vom scoate cămașa.

A, și fix acum am hotărât că nu mai e bună masa de croit pe care o avem, așa că vreau să-i schimb blatul. Azi.

Continue reading Multe, multe comenzi

Paradise

Mă uit uneori în jurul meu, dar cel mai adesea se întâmplă asta când privesc vreo fotografie frumoasă, și-mi spun: ”parca-aș fi în paradis”. Aproape toți  avem o idee despre cum arată paradisul, ba unii dintre noi știm exact ce oameni am vrea în jurul nostru acolo, dar nu ne e niciodată prea clar cum ar trebui să miroasă în paradis.

Pe la 7 ani eram sigură că acolo te învăluie un miros de cozonac proaspăt scos din cuptor și părinții îți sunt tot timpul aproape. La 12 ani credeam că-n paradis e o puternică mireasmă de iasomie, și toată lumea plutește dând ușor din mâini.

La 18 ani nu-mi amintesc să mă fi gândit câtuși de puțin la paradis, poate și pentru că toate îmi mergeau din plin și aveam o viața de genul raiul pe pământ, deși încă mergeam la școală și nu aveam iPhone.

Continue reading Paradise

Puterea femeii

Se zice că în spatele oricărui bărbat puternic stă o femeie și mai puternică. This is a true story and you’ll see why.

Monica s-a căsătorit cu Tudor imediat ce amândoi au terminat liceul și l-a susținut apoi lucrând contabilitate primară la o firmă din oraș toți cei 4 ani în care acesta a fost la facultate. Tudor a făcut arhitectura, îi plăcea desenul și avea și câteva idei despre cum va arăta căsuța lor peste câțiva ani. Ani buni aș zice.

Băiatul a ținut cu casa pe timpul facultății, nu cheltuia mult, învăța  repede și bine, în weekend-uri făcea scăunele și căsuțe pentru câini, ce spun eu căsuțe că erau de-a dreptul vile, mai câștiga un ban, mai cumpăra o carte.

Continue reading Puterea femeii

Azi am văzut primăvara

Pe lângă faptul că am aflat azi că există un taximetrist civilizat, tot azi am văzut și începutul primăverii. E drept că m-a ajutat mult și temperatura, dar ceea ce a făcut ca primăvara să-mi pară aproape au făcut-o câteva firișoare de ghiocei. Nu de la florărie, nu de prin intersecții, ci dintr-o grădiniță de pe strada mea.

Mi s-a părut așa un miracol să-i văd acolo atât de proaspeți și albi, ținând cont că acum nici două săptămâni copiii stăteau acasă din cauza nămeților. Mi-a dat așa o stare de bine chestia asta, a fost ca o certificare a faptului că natura nu ține cont de cât de ocupați suntem noi oamenii, dacă avem sau nu timp să stăm și să privim în jur, ea își vede de evoluție și primăvara este deja undeva la capătul străzii mele.

Și da, în seara asta mergem la Ioana să facem mărțișoare, în câteva zile primăvara își va intra în drepturi. Abia aștept!

Continue reading Azi am văzut primăvara

În vizită la Danone

Când am primit invitația de a participa la vizita ce avea să aibă loc la fabrica Danone, m-am bucurat exact ca atunci când în clasa a III-a învățătoarea ne-a anunțat că vom merge în vizită la fabrica de pâine. Se întâmpla acum 30 ani și țin minte și azi mirosul pâinii rumenite ce cădea de pe bandă fix în lăzile pe care le știam de la alimentară.

Vineri dimineața, împreună cu  mai mulți bloggeri din București și din țară, pe care tare m-am bucurat să-i cunosc, am urcat în autocarul care ne-a dus la fabrică.  Da, s-a și cântat pe drum, chinezu știe.

Fetele de la Danone ne așteptau zâmbind (cred că am întârziat un pic și ele s-au bucurat sincer când au văzut că în sfârșit am ajuns), ne-au înmânat badge-urile și ne-au invitat în sala de conferințe pentru un scurt intro și mai ales pentru a gusta o cafea, un croissant sau un iaurt înainte de plimbarea prin fabrică.

Continue reading În vizită la Danone

Link-urile săptămânii

Avem și săptămâna asta articole interesante, scrise de oameni atât de diferiți, încât dacă le citiți pe toate, veți avea impresia că ați făcut înconjurul lumii:

  1. Să începem cu umor. Sau mai exact cu lipsa lui. Visurât ne face o trecere în revistă a umorului de ieri și de azi, apoi trage niște concluzii. Nu-s în totalitate de acord cu asta, am fost la spectacole de stand-up comedy la care am râs cu lacrimi, fără ca actorii de pe scenă să fie nevoiți să vorbească porno. Dar din păcate, astea-s chestii izolate și puțin cunoscute, suntem cu toții cu ochii în televizor.
  2. Vreau să nu uităm apoi de imbecilitatea sistemului bancar sau al unora dintre angajați, care trimit înștiințări de plată de 0,01 coroane, în condițiile în care ei își iau singuri banii din contul omului. Cami spune povestea pe larg, cu dovezi.
  3. Teiucul ne aduce în prim plan o posibilă viitoare materie de curs ca să nu-i zic știință, târfologia. Omul a găsit chiar și materia pe care aceasta ar trebui s-o înlocuiască în școlile de jurnalism, și anume etica profesională, cum altfel.
  4. Am găsit la Mixy un post despre ce nu va face ea când va fi bătrână. O, da. Toate punctele sunt pertinente, dar ceva mă face să cred că vom lua în seamă cu toții la bătrânețe doar PS-ul din articol.
  5. Ultimul, dar nu cel din urmă, e un articol scris de Iulian, un ciudat căruia îi place să se plimbe cu trenul. Povestea fetelor care trec prin romania e savuroasă și nu, nu se întâmplă în tren.

Continue reading Link-urile săptămânii

Săptămâna 7

Ziua 50, 64,2 kg

Dragilor, în sfârșit am luat-o în jos, am reușit să scap de 900g. În total sunt aproape 3,5 kg date jos într-o lună și jumătate, ceea ce nu-i chiar rău. Și în ultima săptămână nici măcar nu m-am ținut se exerciții. În schimb mâncarea cu socoteală e sfântă, niciodată nu concep să bag mănânc ceva după ora 19.

Asta nu înseamnă că nu voi relua cât de curând și bicicleta. Știu eu că ulciorul nu merge de multe ori la apă.

Acum vă las, că-i târziu și-am avut o zi…vă povestesc eu.

Ce recomandați săptămâna asta?

De acum știți deja ce aveți de făcut, aștept de la voi recomandări  de articole interesante apărute săptămâna asta în bloggosferă, scrise de voi sau de alți bloggeri talentați.

Nu vă speriați dacă nu apar comentariile, akismet este mai harnic ca niciodată în perioada asta și-s sigură că nu va lăsa niciun comentariu cu link să intre direct. Le voi debloca eu din când în când, dar nu prea des că-s la un iaurt. Nu glumesc!

Nu fiți modești nici egoiști! Mâine le publicăm într-un articol separat, după cum ne e obiceiul. Nu pe toate, ci pe cele mai frumoase 5.

Continue reading Ce recomandați săptămâna asta?