Tocmai când aveam de gând să nu mă mai plîng atît de lipsa timpului, a venit vremea să mă plâng de sănătate, pentru că, nu-i așa, dacă n-ai grijă de tine și forțezi de vreo jumătate de an, vine sigur o vreme în care nu te vei mai putea ține pe picioare. E, cam așa mă simt eu acum, cu o durere incredibilă de cap și cu forța unui purice rătăcit.
Partea cea mai proastă este că numai eu mă simt așa, ci și cei din jurul meu, pentru că am exagerat cu toții săptămâna asta, stând în atelier uneori de la 8 dimineața până la 1 tot dimineața. 😀
Să nu credeți că vine weekendul și ne odihnim, din contră, mergem la țară la ai mei să-l tăiem pe Ghiță. Da’ numai gândul la țuică fiartă cu piper băută fierbinte afară, pomana porcului cu murături și depănarea de amintiri mă face să mă simt deja mai bine.