10.08.2011

Ce-aș vrea să-mi amintesc peste ani legat de ziua asta?

A fost o dimineață cu nori și ploaie. Am vazut-o la prima oră când cu părul nepieptănat am plecat pe stradă până la magazinul din colț (noi chiar avem un magazin fix în colț) să-mi iau zahar și lapte. Am strâns apoi în grabă și printre picături rufele de pe sârmă, știu, ar fi trebuit să fac asta înainte de a pleca la magazin, dar cereți prea mult de la un om abia trezit, așa că unde aproape ca atunci când au fost scoase din mașină, le-am aruncat de-a valma în fotoliu. O să hotărăsc mai târziu ce fac cu ele. Acum vreau să-mi gust cafeaua cu zahar și mult lapte. Mmm, gustul cafelei băută pe ploaie e altul, mult mai profund față de cel al zilelor însorite.

O pisică a dormit la mine în birou. Nu-i pisica mea, nu-i nici măcar a vecinilor, dar pentru că las noaptea ușa deschisă la birou și-a făcut un obicei din a dormi aici. Pisică vagaboanda, cine știe unde e casa ei de fapt, pentru că ziua nu o văd deloc.

Azi trebuie să pregătesc actele pentru contabilă, sunt un pic în urmă cu ele pentru că am avut mult de lucru în atelier și am zis că-i bine să dau și eu o mână, două mâini, de ajutor.

Știți de ce am zis două mâini? Pentru că zilele trecute am pus nasturi la niște pantaloni întai și apoi la bluze. E ușor de tot. Trebuie doar să stai în fața unei mașini, s-o pornești, să verifici că ai ațele băgate de către cineva care se pricepe, să iei un nasture, să-l potrivești pe semnul dat pe material, să le bagi așa potrivite (materialul cu nasturele) sub tălpica mașinii de cusut,  să lași tălpica jos, să verifici dacă acul intră exact prin găurile nasturelui (altfel se sparge nasturele) și apoi să apeși cu încredere pe pedala de acelerație a mașinii vreo două secunde.  Simplu, nu?  Cât am scris aici cum se face, punem trei nasturi. 😀

Revenind, azi am crezut ca-i joi. Până și mama a crezut la fel aseară când voia să scoată tomberonul cu gunoi la poartă. Joia vin gunoierii și asta bătrână nu avea de gând să-i scape. Noroc că a văzut-o un vecin și i-a spus că-i oleacă prea devreme. Pun pariu ca azi uitam să-l scoatem. N-ar fi prima dată.

Fetele sunt bine, bronzate, cu lecțiile de vacanță făcute pe jumatate (n-au ajuns încă acolo, dar eu le încurajez). Îmi amintesc că eu îmi făceam tema de vacanță în ultimele doua zile înainte de începerea școlii. Și scriam frumos și cu grijă. Aș vrea ca ele să termine mai repede, mai ales că au început să le scrie încă din prima zi de vacanță, însă cheful le-a dispărut brusc atunci când au auzit zarva străzii. La noi încă se joacă copiii pe stradă. Aproape toate jocurile alea de mult uitate. Unele chiar cu mingea. 😀

Vă las că începe ziua. Să fie și-a voastră exact așa cum vă doriți!

(Visited 22 times, 1 visits today)

Related Post

Your email address will not be published. Required fields are marked *