Tu zâmbeşti vreodată atunci când munceşti?

Şi nu, nu mă refer la momentul în care colegul de birou face o glumă. 🙂

Aproape în fiecare dimineaţă când ies cu cafeaua în curte îmi aleg câteva floricele. Zilele astea a fost atât de cald, încât mi-a fost mila de sărmanele flori să le ţin zăvorâte în birou, aşa că vaza mea a rămas goală. Nu mă plâng, doar că mă obişnuisem ca florile să-mi zâmbească atunci când muncesc. 🙂

Bine, o să spuneţi că ar fi fain să zâmbesc eu atunci când muncesc, dar nu totdeauna îmi iese asta. Mă surprind uneori încrâncenată asupra lucrului pe care-l fac, fie că-i vorba de făcut o ofertă, de terminat un raport sau de împachetat pantaloni. Norocul meu e că momentele astea sunt rare şi se întâmplă mai ales atunci când se apropie ziua de salarii şi eu n-am încă banii necesari. Pentru că aşa-i în tenis, nu întotdeauna ăia care muncesc se scaldă în bani. Nu vă doresc să ajungeţi vreodată în situaţia de a nu avea de unde plăti salariile angajaţilor, în condiţiile în care i-ai mai ţinut şi după program câteva zile luna asta. Ni s-a întâmplat nouă şi am stat zilele alea într-un stres de zece ori mai mare decât dacă n-aş fi avut eu bani de pâine sau mâncare. Oricum, a fost demult, nu mai vreau să trec prin aşa ceva, dar o sa va povestesc odată şi cum se trece peste şi ce învăţăminte am tras din asta.

Revenind la bucuria de a munci şi de a vedea ceva ieşind din mâinile tale, ei bine, niciodată, dar absolut niciodată nu vei avea aceeaşi satisfacţie intermediind chestii. Adică luând de aici şi vânzând dincolo. Paradoxal, banii câştigaţi astfel sunt infinit mai mulţi, dar la sfârşit, când vei trage linie şi vei aduna, nu cu ce ai rămas tu, ci cu ce au rămas ceilalţi, cu ce te poţi mândri că ai făcut tu, îţi vei da seama că de fapt tu nu te vezi decât într-o sumă de bani pe care probabil se vor bate rudele după ce tu nu vei mai fi.

E aşa un sentiment minunat la sfârşitul unei zile, săptămani sau luni când e gata o comandă şi o văd frumos ambalată aşteptându-şi cumpărătorul, iar eu, fără să-mi amintesc de orele de încrâncenare, îmi spun: Am făcut-o şi pe asta!

(Visited 61 times, 1 visits today)
dojo

Eu in general nu am o parere buna despre “intermediari” si fac tot posibilul sa sar peste ei. Adevarata munca este cea ce productie, adevarata munca este ceea ce faci tu. Si da, ai o satisfactie URIASA in acele momente 😉

Weigela

Au si intermediarii rolul lor. Unii. Cred eu. Pentru ca sa ai un distribuitor al firmei X din Germania de exemplu in Romania poate sa fie un lucru bun. Daca iti ofera acelasi pret pe care l-ai plati si daca ai face comanda in Germania, cred ca e un avantaj sa ai aici un reprezentant. Sa ai cu cine vorbi si lamuri anumite aspecte, sa scapi de stresul platii transportului din Germania, a comisioanelor bancare, etc. Scuze, defect de serviciu….
Nici mie nu imi plac acei intermediari care nu fac decat sa iti umfle pretul. Sau sa iti ia comision in cazul agentilor imobiliari.
Ma gasesc peste zi zambind asa pur si simplu. Pentru ca fac ceea ce fac cu placere. Si astfel vin mai multe satisfactii ……

MadMike

De fapt, mie-mi place sa fac haz de necaz si sa-mi distrez intotdeauna colegele de serviciu, mai ales ca suntem numai 3 barbati intre 8 femei, iti dai seama…
Acum doua saptamani, ca saptamana asta am fost in concediu a fost o faza tare: Au venit baietii sa ne puna aerul conditionat ca altfel nu se mai putea si intra o colega: “Gata dragi colegi, acum avem aer RECONDITIONAT” 🙂 Am tinut-o cu faza asta toata saptamana si am facut bascau de colega, bine, intr-un mod inc are sa nu se simta ofensata.

PS: Daca nu razi, nu faci putin haz de necaz, viata e plictisitoare.

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.