Month: July 2011

Prețuri la piață sâmbătă dimineața

Pentru că am numai fițe în cap, am uitat de unde am plecat și pentru că n-am o piață în apropiere de casă, de când au apărut supermarketurile cumpar tot ce se poate de acolo, iar mărunțișurile care-mi lipsesc din casă când gătesc, le iau de la magazinul din colț, unde-s mai scumpe, dar le consider urgențe și mă consolez cu asta.

Sâmbătă dimineața însă, pentru că simțeam că n-am un buget de supermarket (la noi trebuie să fie ~ 400 lei) mi s-a făcut brusc dor de piața tradițională și-am mers la Delfinului.

Am luat așa: Continue reading Prețuri la piață sâmbătă dimineața

Cu iPad-ul în poșetă – II

Partea I o puteți citi  aici, deși nu cred că există cineva care nu-l cunoaște deja pe Costin. 😀

Raluca era genul de fată care se știe frumoasă dar se dorește și deșteaptă. Și cum în școală n-a prea avut timp de lecții pentru că era copleșită de admirația băieților, fata îi mulțumește in fiecare zi Domnului că trăiește în vremurile astea, când tehnologia te ajută, dacă nu să devii, atunci măcar să pari mai inteligent. Citește cărțile pe net că-i mai comod, tot aici își caută informațiile despre tot ce-o interesează, folosește mult rețelele sociale și acumulează repede informația. Avea acum net și pe telefon ca orice PR-istă în devenire.

Primul ei telefon cu net fusese un Blackberry 9105 pearl 3G black , auzise că oamenii serioși folosesc așa ceva iar ea voia să fie luată în serios. Măcar până își găsea un job bun în șoușăl midia. În câteva luni însă, invidioasă pe colegele ei care își făceau poze mult mai frumoase sprijinind cele mai frumoase mașini care opreau în fața liceului, și-a rugat tatăl (un om pâinea lui Dumnezeu, chiar daca fusese boxer la viața lui) să-i înlocuiască blackberry-ul cu un Samsung I9000 Galaxy S black 8GB. Omul, care avea un pic mai multă minte față de copilă, i-a luat un telefon nou, mai de liceeancă așa, adică un Samsung S5570 Galaxy mini white. Deși nu era ce-și dorise ea, Raluca l-a îndrăgit pe micutul Mini numaidecât, mai ales că în mintea ei  alb înseamna aproape iPhone, deci ajunsese acolo unde ea nici nu sperase. Fata avea acum timp să se concentreze pe învățătură că nu voia să ajungă bătaia de joc a A-listerilor. 😀

Continue reading Cu iPad-ul în poșetă – II

Când ați început să beți cafea?

Sau ce fac cu copilul de 12 ani care mă întreabă de când va avea voie să soarbă și ea o gură de cafea. Mai exact, copilul Sonia m-a căpiat cu întrebarea asta.

Inițial m-a lăsat mască, apoi i-am spus că-i prea mică să-și pună întrebarea asta de acum, după care  m-a luat cu chestii de genul “tu de când bei cafea” , numai că spre nenorocul ei eu m-am apucat de cafele pe la 24 ani. Bine până atunci băgam ness-uri, dar nu trebuie să știe ea că-i cam tot aia, ba-i chiar un pic mai rău.

So, ce răspuns îi dau copilului care citește deja toate etichetele cutiilor de cafea și tuturor pliculețelor de jacobs, știe care are 8% cofeina și care mai mult, știe că există cafea decofeinizată și mă întreabă dacă măcar din aia o să-i cumpar, îmi promite că-și scrie toată tema pentru vacanță la mate dacă o las să bea cafea, chestii din astea.

Continue reading Când ați început să beți cafea?

Piticul de grădină

Acum câțiva ani mergeam pe drumul ce duce de la Slobozia la Autostrada Soarelui cu intentia de a ajunge în București. Pesemne că viteza noastră era ușor peste limita legală, din moment ce n-am mai făcut stânga să intrăm pe autostradă și am ținut drumul înainte până în primul sat care ne-a ieșit în cale, unde ne-am sesizat că ceva nu-i în regulă când am văzut că trecem pe lângă o curte cu multe figurine din ipsos, frumos colorate, de care fetele noastre erau fascinate la vremea aia.

Bine, fetele nu erau atunci cu noi în mașină, dar asta nu ne-a împiedicat să oprim și să cumpărăm doi pitici de grădină. Ba unul dintre ei mai căra și o mare roabă, deci abia ne-a încăput cu totul în mașina. Apoi am întors și am ajuns cu bine și noi și piticii la București.

Anii au trecut iar moșuleții de ipsos au avut în curtea noastra o viață liniștită, numai că ea, viața, nu-i întotdeauna dreaptă, și în vreme ce unul dintre ei a stat tot timpul la umbră, celălalt și-a petrecut anii ăstia în soare și hai să zicem că a făcut insolație, în sensul că s-a scorojit, s-a decolorat și nu mai arăta deloc a pitic.

Continue reading Piticul de grădină

Cu iPad-ul în poșetă – I

Cea mai râvnită fată din blogosferă cartier fusese de acord să iasă cu Costin. Era atât de emoționat încât aproape că-și dorea să n-o fi invitat pe tipă. Ce i-a trebuit lui să se lege la cap cu cea mai tare? Normal ar fi fost să n-aibă așa mari pretenții, că el nu-i cine știe ce baiat de bani gata, și fetele astea se țin aproape cu cheltuială multă, știa el. Pentru început  nici n-o invitase în club, ci alese s-o plimbe pe fată câteva ore prin parc, să-i arate  rațele și broaștele țestoase de pe lac, să asculte greierii pe înserat și să înțeleagă și el de ce toți băieții o doreau pe ea, ca doar frumoase mai erau primprejur.

Lui nici măcar nu i se aprinserseră călcâiele după domnișoară , era doar curios. Atunci de ce naiba era așa emoționat? De unde gheara asta care-l strângea de suflet? Apoi a înțeles: dacă nu s-ar fi ridicat la standardele fetei, cariera lui de Don Juan al blogosferei cartierului s-ar fi incheiat brusc aici.

Așadar, trebuia să ia măsuri:

Continue reading Cu iPad-ul în poșetă – I

Pe net cât e ziua de lungă

Pentru că măcar primul articol după schimbarea temei blogului am zis să fie unul mai serios, m-am gândit (știu, prima dată e mai greu) să vă povestesc cum îmi petrec eu o zi pe internet. Pe ce site-uri/blog-uri mă plimb, cât stau aici la mine (am obiceiul să mă citesc singură, să fiu, astfel, sigură că am măcar un cititor fidel), de pe ce calculatoare fac asta (da, chiar dacă nu plec de acasă, intru pe net de pe 4-5 device-uri), și-om mai vedea ce vă mai spun.

6-6.30 Trezirea. După ce-mi fac cafeaua și spăl aragazul (invariabil o dau în foc pentru ăa o las la făcut și intru în baie), îmi pun o litră de lapte peste ea și îmi fac triumfatoare intrarea în birou, de cele mai multe ori în camașă de noapte. 😀

6.30-8.30 Spun “bună dimineața” pe twitter, și deschid înca 6 taburi (toane, gmail, zoso, arhi, DailyCotcodac, goo.gl și din nou toane). Citesc ultimele doua articole de la fiecare (chiar și de la mine :))  ) scriu un comentariu, două,  dacă am ceva de zis (de obicei am, că nu mă pot abține) și mă întorc la toane. Scriu ceva pentru blog, de obicei ce visez noaptea, asta dacă n-am scris seara târziu și e deja publicat ceva în ziua respectivă. Când nu scriu visele de noapte, se cheamă că am inspirație sau s-a întâmplat deunăzi ceva notabil, de care aș vrea să-mi amintesc peste ani, și cum nu mă mai ajută ținerea de minte, am zis că-i bine să rămână aici scris. Asta a fost cred una dintre cele mai înțelepte decizii din viața mea (deocamdată au fost doar trei), pentru că deja, uneori când citesc ce-am scris acum 2-3 ani, stau și mă întreb dacă eu chiar am trăit chestiile alea. Și le-am trait, credeți-mă, pentru că am o regulă creată chiar pentru situațiile astea de incertitudine: “Nina, nu inventa lucruri despre tine, dacă nu vrei să ai false amintiri”.

Continue reading Pe net cât e ziua de lungă

Temă nouă

Aveam de mult în cap să-mi schimb tema, azi am avut un pic de timp și-am făcut-o. O să mai lucrez la ea săptămâna asta, am de gând să fac și o pagină nouă unde să vă arăt ce lucruri frumoase facem noi la atelier din când în când.

Sper să vă placa din prima noua temă, dacă nu… vă mai obișnuiți voi pe parcurs. 😀

Monopoly e acum și joc de cărți

N-am fost niciodată fan Monopoly. Numai la gândul că iar se înșiră jocul prin casă, mă apucau durerile de cap. Preferam orice alt joc de strategie, sunt un bun jucător de clasicele rentz, whist și bridge, pe acesta din urmă l-am învățat singură dintr-o carte (da, avea pagini :D) până să apuc să-l joc prima dată, atât îmi e de drag.

De vreo săptămână însă, ne-a băgat Gabi, soțul Ioanei și medicul stomatolog despre care v-am tot amenințat că scriu aici, ne-a băgat Gabi, ziceam, în nebunia cu Monopoly jucat cu cărti. Speciale ce-i drept, dar cărți de joc.

Măi, n-am mai fost așa pasionați de un joc de cărți, noi toți, toată familia zic, de nici nu mai țin minte când. Jucăm în doi, în trei, în patru sau în cinci, pe echipe, singuri, ce mai, o nebunie. Jocul e mult redus față de Monopoly clasic, are totuși proprietăți, case, hoteluri, bani, cărți de acțiune, etc.

Continue reading Monopoly e acum și joc de cărți

A trecut aproape o lună…

…de când făceam apel la voi pentru a strânge împreună 250 lei, pentru a ajuta o timișoreancă să treacă de un hop cu care probabil mulți dintre noi ne-am întâlnit în viață, acela de a aștepta ziua scadenței chiriei sau în general ziua scadenței unei datorii. Spre deosebire de ea, noi am avut aproape familiile sau prietenii și am reușit să trecem ușor peste, dar ce te faci când familia pe care o ai, ești tu și fetița ta de 4-5 ani, iar prietena cea mai bună este colega ta de muncă, care se descurca un pic mai bine și te-a ajutat mereu, dar nu-i nici ea vreo bogătașă.

Așteptările mele au fost atunci întrecute mult, mult de ceea ce s-a întâmplat și în nici trei zile am reușit să strângem bani pentru chiria Valentinei pe urmatoarele 9 luni. Ce-am mai aflat între timp, e aproape telenovelistic, numai că sper ca telenovela să aiba un final fericit.

La câteva zile de la data când i-am trimis primii bani, cantina la care lucra Valentina fost vândută și jumătate din personal concediat. Cum regula spune că ultimii veniți sunt primii plecați, Valentina era printre cei concediați. Numai că cei care au cumparat locul, am înțeles că mai aveau o cantină, în alt loc din oraș și aveau și acolo nevoie de oameni. Femeia s-a dus acolo la interviu și au angajat-o chiar din ziua respectivă, în niște condiții ușor mai bune decât acolo unde lucrase, în sensul că are același salariu (800 lei/luna), dar acum îi sunt plătite orele suplimentare (6 lei/ora).

Continue reading A trecut aproape o lună…

19 iulie

Sper că știți deja cu toții că zilele astea se desfășoară la Academia de tenis Herăstrău, BCR Ladies Open Romania. Aveți în link programul, pentru cazul în care vă place căldura și tenisul și vreți să mergeți să vedeți fetele la treabă. Cred că-i un spectacol frumos și, deși mi-am zis că-i musai să ajung și eu săptămâna asta la Arene, încă n-am reușit, dar nu-i totul pierdut pentru că sunt meciuri până sâmbătă inclusiv, când se va juca finala.

Am ales să scriu despre turneu azi, pentru că exact acum 89 ani echipa de tenis a României juca primul ei meci în Cupa Davis, împotriva Indiei. E drept că am luat atunci bătaie la zero (o-5), dar eram debutanți și abia dupa 6 ani, în 1928, ne-am luat revanșa. Bine, în fața altei țări, a Belgiei, dar cine se mai uită la detalii,  important e că i-am învins. Tot cu 5-o. 😀

Ce e interesant de știut, este că exact în ziua în care Romania sărbătorea 24 ani de la primul meci al echipei sale de tenis în Cupa Davis, la București se năștea un mare viitor tenismen, cel care în 1972 avea să devină numarul 1 mondial, Ilie Nastase. La multi ani, Ilie!

Continue reading 19 iulie